3,788 matches
-
înceapă cu adevărat. În urmă cu un an, crezuse că va urca în ierarhia firmei, că-și va face o carieră, că își va face o viață aici, unde oamenii îi știau doar disponibilitatea prietenoasă și nimic despre trecutul ei tulbure. Ar fi trebuit să-și dea seama că orașul Kearney - amprenta Schluterilor - se va întoarce s-o revendice. Se gândi să coboare până la departamentul tehnic, ca să-i dea vestea lui Chris, bărbatul cu care avea un flirt. Preferă însă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atât cât ar fi putut face o camionetă ușoară, în viteză mare. Înaintă de-a lungul urmelor de derapaj, cu capul în jos, căutând ceva. Cu cascada ei de păr morcoviu atârnând în aerul încremenit, pe fundalul cerului cenușiu și tulbure ca apa din cadă, ar fi putut fi foarte bine o imigrantă din Boemia, lucrătoare la o fermă, care curăța miriștea de paie. Se învârtea ca un animal rănit, înfiorându-se pe măsură ce accidentul i se derula în fața ochilor. Când Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în aer, cerând pix și hârtie. Ea caută în poșetă după ele și i le dă. Pe jumătate paralizat deja de presiunea care crește în țeasta lui, cu lobii vătămați umflându-se și împingând în oasele fixe, cu un scris tulbure care nu-i al lui, așterne cuvintele: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. Îi vâră bâjbâind biletul între degete. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe piscuri proteguit de-aripi de îngeri; la vârsta multimilenară, ce suie tainic spre sublim, ne-am învățat să dăinuim prin dragostea de Neam și Țară ne-a dat-o Dumnezeu în dar, ca-ntr-ale vulturilor cuiburi și țărmul Mării noastre tulburi, să fim și altora un far. 2010 Introducere la o carte rară E mult! Totuși, este prea mult de când vântul ne duce aiurea; în evul acesta ocult plină-i de haite pădurea. Se-nvârt în răspântie corbii, și oamenii, prinși
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pentru a-mi invoca locurile natale), cam ca Oltul, care așa vine, năvalnic și foarte limpede, poți vedea foarte clar prin el nisipul și pietrele de pe fundul apei, după care se varsă la Islaz într-o Dunăre largă, adâncă și tulbure. Imagine perfectă pentru a ilustra o obsesie. Există o linie foarte clar trasată care desparte cele două ape, acolo, la vărsare. Din păcate, linii așa clar trasate nu există și în realitate. Pe de altă parte însă, trebuie să spun
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
într-o singurătate maladivă, ducând în suflet mai multă melancolie decât poate duce orice om, dar artistă, artistă până în măduva oaselor. Însă cumva mai mult la nivel simbolic. Ăsta era sufletul meu în varianta lui cea mai dramatică, cea mai tulbure și cea mai întunecată, care până la urmă ne fascinează pe toți. Oricum, din moment ce mi-am imaginat-o dintotdeauna, când a venit, familia nu m-a mai luat chiar așa de tare prin surprindere. Mai ales că vorbim de vârsta de
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
clepsidre ce s-a scurs prăfuind timpul, au mai fost restaurate, însă această piesă păstrându-se intactă, nu a avut nevoie de restaurare. E drept că timpurile au fost mai blânde în tainițele mănăstirii ce au adăpostit-o în clipele tulburi. Acest Epitaf a fost lucrat la Constantinopol de o monahie pe nume Filoteia și dăruit mănăstirii de către ctitori, boierul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana, în anul 1608. La el s-a lucrat timp de 6 ani ... Pe fondul roșu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Moțoc, Mitropolitul Moldovei, mitra, sacosul verde cu pietre nestemate, omoforul, stiharul și epitrahilul aceluiași sfânt părinte au fost duse la Iași, la Mitropolie, iar de acolo purtate pe căi străine. Ceea ce părinții bătrâni ai mănăstirii au adăpostit în acele vremuri tulburi, la ceas de mare taină, în timpul când apa și codrul dorm, există și astăzi spre mângâiere și spre aducere aminte în mănăstire. Ce s-a putut salva de la „drumul Moscovei” sunt doar o părticică din inima măreață a celor ce
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Întîmplat. Asta vă și spuneam. Eram acolo doar! exclamă el. Între timp doi bărbați și două femei se apropiară și se opriră În apropiere. Aveau trupuri groase și Îndesate, tenul de un roșu Întunecat, părul des, de culoarea caramelelor, ochii tulburi, figurile lătărețe, turtite și unsuroase ale neamurilor slave - de lituanieni sau cehi - și priviră, cu un aer tîmp și animalic chipul mortului, după care se apucară să discute Între ei cu glas aspru și răgușit Într-o limbă ciudată. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și vestit Cu-vântul sine glossa, fără acea didascalie ideologică care aruncă asupra lui o perdea interpretativă care apasă și limitează: „Dimpotrivă, refuzăm categoric: să fim slujitorii celor mari ai acestei lumi, primind favoruri din partea lor și susținând interesele lor tulburi; să fim slujitori ai idolilor societății moderne: banul, plăcerea, succesul și faima; să fim slujitori ai ideologiilor, care țintesc să ne orbească și să ne pună călușul în gură, luându-ne libertatea de a gândi și de a spune adevărul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cu Yorke. - Am primit instrucțiunile de la domnul Yorke. Janasen rămânea imperturbabil. Figura lui părea ciudat de netedă în ciuda ascuțimii. - Dă-mi-l pe Yorke, zise Gosseyn. Janasen nu luă în seamă întreruperea. - S-a hotărât, continuă el, ca, datorită situației tulburi de pe Venus... - Lasă linia! zise Gosseyn cu glas amenințător. Voi vorbi numai cu Yorke, cu nimeni altcineva. - ... datorită situației neclare de pe Venus, cererea dumneavoastră de acces este respinsă, zise Janasen. Gosseyn era furios. De paisprezece zile, acest individ îl ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gilbert Gosseyn. Nu trebuia să uite diferența de timp, rezultantă a transportului prin similaritate. Brusc, își dădu seama că gândurile sale erau prea violente pentru plăpândul Ashargin în corpul căruia se găsea din nou închis. Privi în jur cu ochii tulburi și, încet, începu să se obișnuiască. Încet, fiindcă nu era propriul său sistem nervos, perfect antrenat pe care se străduia să-l stăpânească. Dar n-avea importanță, creierul i se limpezi și nu mai tremură. După un minut, deși valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor scăldat în lumină; apoi, urcând o scară, ajunse într-un hol luxos. Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aruncă pe pat: ― Pentru cătușe. La revedere și succes. Ușa se închise în urma ei. Gosseyn își scoase cătușele și rămase gânditor pe marginea patului: "Despre ce-mi tot vorbea?" Își aminti că-i spusese ceva despre o notă. Privirea lui tulbure dădu un. ocol camerei și se opri la biroul aflat de partea cealaltă a patului. Pe birou observă un ziar și o foaie albă de hârtie. Gosseyn se răsuci și trecu cealaltă parte. Luă hârtia și citi cu uimire: Dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
n-ai vrea să mi le citești tu ? Sunt acolo, pe masă...“. Ea lua hârtiile, se culca lângă mine, în beznă, cred că închidea și ochii, întunericul devenea cald și moale. Zenobia citea cu degetele, cuvintele picurau când limpezi, când tulburi, le intuiam exact pe cele care trecuseră dincolo. Altă dată, când pohemele mele mă plictiseau (simțeam fiecare literă-frână, fiecare cuvânt menit să mă întoarcă, să readucă îngerul în closetul comun al mentalului și rătăceam prin imensul pustiu al revanșei), o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu Yorke. - Am primit instrucțiunile de la domnul Yorke. Janasen rămânea imperturbabil. Figura lui părea ciudat de netedă în ciuda ascuțimii. - Dă-mi-l pe Yorke, zise Gosseyn. Janasen nu luă în seamă întreruperea. - S-a hotărât, continuă el, ca, datorită situației tulburi de pe Venus... - Lasă linia! zise Gosseyn cu glas amenințător. Voi vorbi numai cu Yorke, cu nimeni altcineva. - ... datorită situației neclare de pe Venus, cererea dumneavoastră de acces este respinsă, zise Janasen. Gosseyn era furios. De paisprezece zile, acest individ îl ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gilbert Gosseyn. Nu trebuia să uite diferența de timp, rezultantă a transportului prin similaritate. Brusc, își dădu seama că gândurile sale erau prea violente pentru plăpândul Ashargin în corpul căruia se găsea din nou închis. Privi în jur cu ochii tulburi și, încet, începu să se obișnuiască. Încet, fiindcă nu era propriul său sistem nervos, perfect antrenat pe care se străduia să-l stăpânească. Dar n-avea importanță, creierul i se limpezi și nu mai tremură. După un minut, deși valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor scăldat în lumină; apoi, urcând o scară, ajunse într-un hol luxos. Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aruncă pe pat: ― Pentru cătușe. La revedere și succes. Ușa se închise în urma ei. Gosseyn își scoase cătușele și rămase gânditor pe marginea patului: "Despre ce-mi tot vorbea?" Își aminti că-i spusese ceva despre o notă. Privirea lui tulbure dădu un. ocol camerei și se opri la biroul aflat de partea cealaltă a patului. Pe birou observă un ziar și o foaie albă de hârtie. Gosseyn se răsuci și trecu cealaltă parte. Luă hârtia și citi cu uimire: Dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la câțiva pași de ființele cele mai apropiate. Nevoia de id era din ce în ce mai imperioasă. Gândurile i se învălmășeau, târându-l parcă spre marginea unei prăpastii. Avea senzația că tot trupul îi e scăldat într-un lichid vâscos, iar vederea, din ce în ce mai tulbure. Oamenii se apropiaseră de el și-l priveau, curioși. Corl le vedea buzele mișcându-se în căștile transparente. Mesajele pe care le schimbau între ei îi parveneau pe o frecvență pe care se simțea capabil s-o înregistreze. Dar aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
miile de sori ai galaxiei. Dădu să deschidă gura pentru a-i spune lui Korita că i-ar face plăcere să mai stea de vorbă cu el, dar nu putu spune nimic. Drept în fața lui, pe "sticla" aceea, apăruse imaginea tulbure a unei femei cu o pălărie de pene pe cap. Imaginea pâlpâia, că flacăra unei lumânări. Grosvenor simți că mușchii oculari i se contractă peste măsură. O clipă, nu mai știu ce-i cu el. Apoi, i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
I se părea, fără să știe de ce, că era un nume perfect potrivit. Totuși, o îndoială stăruia în mintea lui. Nu putea fi sigur. Deși ultimele senzații fuseseră, toate, plăcute, o aștepta cu oarecare neliniște pe cea următoare. Lumina rămânea tulbure și cețoasă. Deodată, ochii începură parcă să i se umezească din nou și simți o mâncărime în picioare. Senzația trecu, lăsându-l însă într-o stare de fierbințeală. Simțea că se înăbușă. - E doar o iluzie! Își spuse. Nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
era perfect sincronizat și sensibil la cea mai neînsemnată sugestie, căci nu apuca bine să se concentreze, că se și pomeni invadat de un mesaj ce părea să vorbească atât minții cât și simțurilor sale. Grosvenor își tălmaci automat gândurile tulburi într-un limbaj familiar: - Celulele cheamă! Celulele se tem! Celulele cunosc, vai, durerea! În lumea Rimilor e întuneric. Depărtează-te de acest Rim... Umbre, tenebre, vârtejuri... Celulele trebuie să-l alunge... Dar nu au puterea. Era firesc să încerce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
n-ar fi auzit remarca omului sau ar fi socotit că nici nu merită un răspuns. În tăcerea ce se lăsase, Grosvenor își potrivi videocomunicatorul pe brațul fotoliului, în așa fel încât să poată avea o imagine directă, deși cam tulbure, a scenei contemplate de Kent și de Lester prin telescop. Concentrându-și atenția, văzu că nava ajunsese în vecinătatea unui sistem galactic, ale cărui stele erau însă atât de departe, încât nebuloasa M-33 din Andromeda - ținta expediției - se reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
botezat-o io. N-are uger. Mai rău era numai dacă-i făcea un uger cu trei țâțe! Conu Costache părea să vadă în oameni ca-n oglinda unei ape limpezi, în schimb, dacă te uitai la el, apa devenea tulbure și nu mai reflecta nimic. Îi spuse concluziile: — Mai întâi, ai mințit că nu ești stângaci, fiindcă ții creionul cu stânga, în al doilea rând, ai mințit că nu ți-e foame, știu fără dovezi, și, în al treilea rând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]