7,796 matches
-
1830), „Teleskop” (1833) și „Molva” (1835). Dintr-o devoțiune romantică față de spiritualitatea populară, tinde să amplifice valoarea textelor, punând la contribuție improvizația și fantezia mistificatoare. Interesul pentru individualitatea spirituală a unui popor este prezent și în comentariile asupra ideilor filosofului ucrainean G.S. Skovoroda. Influența lui Skovoroda, definit ca un geniu socratic, este sesizabilă în mai multe studii publicate în presa rusă, H. preluând de la acesta ideea genezei divine a poeziei. Istoric prin vocație, el se angajează într-un fel de luare
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
I-III, 1961). A realizat tălmăciri din mari scriitori clasici: Vergiliu, Eneida (în crestomația Literatura universală. Grecia și Roma antică), F. M. Dostoievski, A. P. Cehov, Maxim Gorki, Taras Șevcenko, Petőfi ș.a. Numeroase traduceri ale versurilor sale au apărut în limbile rusă, ucraineană, georgiană, estoniană, armeană, turcă ș.a. SCRIERI: Bat gândurile, Chișinău, 1965; Mozaic, Chișinău, 1967; Cântecul tău, Djalil, Chișinău, 1968; Balada stropului de soare, Chișinău, 1969; Vin negru, Chișinău, 1969; Amnar și cremene, Chișinău, 1971; Înșiră-te mărgărite, Chișinău, 1972; Pământul patriei
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
Uric; Maria Harisiadis - miniaturile din tetraevanghelul moldovenesc de la Bibliotecă „Serai” din Istanbul; Anca-Irina Ionescu - circulația traducerilor românești ale Sinopsisului kievean; Dan Horia Mazilu - dezvoltarea hagiografiei în literaturile sud-est europene din secolele al XIV-lea-al XVII-lea și despre izvorul ucrainean al versurilor slavone tipărite în Antologhionul din 1643; Henryk Misterski - izvoarele Psaltirii în versuri a lui Dosoftei); literatura parenetica și omiletica (P.P. Panaitescu, Ion C. Chițimia, G. Mihăilă și Dan Zamfirescu despre Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
probleme de folclor sud-est european în studii aparținând lui Ion C. Chițimia (L’„Histoire du sage Ahikar” dans leș littératures slaves et la littérature roumaine et șes rapports avec le folklore), Anton Balotă (În legătură cu istoricitatea epicii orale românești și cântecul „ucrainean” al lui Ștefan Vodă), N. Ceredarec (Note despre „Cântecul lui Ștefan Vodă”), Mihai Pop (Nouvelles variantes roumaines du chant du Maître Manole. Le sacrifice de l’emmurement), Magdalena László-Kuțiuk ( Încă o dată despre colinda românească și cea ucraineană), Neda Pavlova (Sravnitelna
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
Receptarea în România a baladelor sârbești din colecția lui Vuk Stefanović Karadzić), Cezar Apreotesei (Pușkin, Eminescu și folcloristica lui Vuk Karadzić), Mihai Marinescu (Cântecul istoric rusesc despre contribuția armatei române la războiul din 1877-1878), Magdalena László-Kuțiuk (B.P. Hașdeu despre folclorul ucrainean) și Albert Kovács (Literaturile slave - termen de comparație în critică lui D. Caracostea). M.A.
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
La fântâna Stănculesei (1962), Gângurel prinde la minte (1964), Moara copilăriei mele (1967), Bijuteriile bunicii (1986). În teatru, a dat, între altele, comedia Las’ că-i bine și drama Roata vieții (1966). Scrierile i-au fost traduse în limbile rusă, ucraineană și lituaniană. SCRIERI: Drumul spre sat, Chișinău, 1955; Lasă vântul să mă bată, Chișinău, 1957; Clopoțel, Chișinău, 1958; Flori de toamnă, Chișinău, 1960; La fântâna Stănculesei, Chișinău, 1962; Piese, Chișinău, 1962; Regăsirea, Chișinău, 1963; Țarină fără plugari, Chișinău, 1963; Buruieni
LUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287928_a_289257]
-
pivă. într-o notă (p. 234, nota 3), Vasile Scurtu, cel evocat mai sus, notează formele din meglenoromână - ubdăviță, ubdubiță, uduviță - și le explică prin bulg. volovica (deși trecerea lui v inițial la u este un fenomen fonetic sârbesc și ucrainean; în al doilea caz ų este nesilabic) și din istroromână - odovițe, udoviți -, trimițând la sârbescul udovica. întorcându-mă la cuvintele general românești ce mă preocupă aici, văduvă, văduv 71, folosite de toți vorbitorii de limba română și de aromâni, aș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ștefan cel Mare - sunt de părere istoricii - au fost trei (deși se vorbește - fără dovezi suficiente - și despre o a patra, catolica Margareta 16). A fost căsătorit întâi cu sora cneazului Kievului, Simion Olelkovici, Evdochia (căreia Ștefan, „vorbitor de slavonă ucraineană”, îi zicea Ovdotia, folosind forma cu prefacerile fonetice pretinse de limba ucraineană; așa cum apare într-un act din 9 iulie 1466: „pentru sufletul sfânt al răposatei mamei noastre Maria și pentru sănătatea doamnei Ovdotia...”), cu care s-a cununat, pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vorbește - fără dovezi suficiente - și despre o a patra, catolica Margareta 16). A fost căsătorit întâi cu sora cneazului Kievului, Simion Olelkovici, Evdochia (căreia Ștefan, „vorbitor de slavonă ucraineană”, îi zicea Ovdotia, folosind forma cu prefacerile fonetice pretinse de limba ucraineană; așa cum apare într-un act din 9 iulie 1466: „pentru sufletul sfânt al răposatei mamei noastre Maria și pentru sănătatea doamnei Ovdotia...”), cu care s-a cununat, pe 5 iulie 1463 (cam târziu, a zis un învățat, la șapte ani
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Evdochia de la Chiev, sora lui Simeon împăratul. Iară cronicarul cel leșescu scrie că au fost Evdochia fată a lui Simeon împăratul, iar nu soră” - după ce se urcase pe tron. Evdochia i-a făcut trei copii: pe Olena, cea cu nume ucrainean (care va fi măritată cu cneazul Moscovei, Ivan al III-lea, nutrind o vreme nădejdea că vlăstarul ei, Dimitrie, va ajunge și el cneaz), pe Petru (mort în 1480) și pe Alexandru (care va răposa și el în 1496). Evdochia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
deci Ștefan vodă au fugitu la munteni”. înainte sau după fuga lui Ștefan (prezent în actele vremii cu numele ucrainizat în forma familiară Stețco; de altfel ucrainismele onomastice sunt majoritare - Oleksandr, Oleksandro, Ilija etc. -, dovadă a predominanței slavonei de redacție ucraineană în hrisoavele moldovenești) în țara Românească, în iunie 1433, Iliaș a poruncit ca Stanca, mama lui Ștefan, să fie înecată. Au urmat luptele dintre frați - în care se amestecau muntenii, turcii, polonezii -, războaie dinastice (care nu erau nicidecum o descoperire a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Serpega (se pare că a avut și un prenume armenesc - Garabet sau Carabied)148. După domnia sa de o clipă în Moldova (pată de culoare în paradigma monarhică românească), Ioan Potcoavă a vrut să se retragă la Pragurile Niprului (cântecele populare ucrainene ne spun că era hatman), dar, neputând să ajungă acolo, s-a repliat în Podolia. Pretextând că vrea să-l primească, regele Ștefan Báthory a pus să fie arestat la Varșovia și întemnițat. Aceeași presiune otomană a făcut să fie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
peste multă vreme, probabil prin 1615, (după ce timpurile s-au mai liniștit, și pribegii din Polonia s-au întors), mai fusese - se pare - însurat. Avusese cu acea soție, Anexana pe nume, și o fată pe care o chema - cu rezonanțe ucrainene - Odochia. Nicoriță - care i-a făcut Todosiei (cândva, între 1616 și 1620) un dar de nuntă superb: un taler de aur cu chipul Sfântului Nicolae, bijuterie ce a stârnit lungi discuții între istorici și numismați (unii l-au crezut monedă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
léne. Că nu numai prin sate și pre la orașe, Ce și prin munți și-n codri lui Hristos sălașe Ce-au făcut zugrăvite de dau străluciare Să-i trăiască-n bun nume pomana supt soare”. 50. Vezi, în limba ucraineană, verbul pomynáty. 1. „a pomeni, a aminti”; 2. „a face o pomenire” și substantivul pómynky - „praznic, parastas, pomană” (Dicționar ucrainean-român, București, Editura didactică și pedagogică, 1964, p. 635). 51. Inscripții medievale și din epoca modernă a României, inscripția nr. II
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la mâna ei al lui Sigismund Rakóczy și al contelui Potocki -, i s-a alăturat nepotul lui Mihai Viteazul, Mihai, fiu al lui Nicolae Pătrașcu. N-a avut succes nici unul, Ruxandra și-a ținut văduvia și a rămas pe pământ ucrainean (unde nu a avut o viață liniștită, încurcăturile judiciare nelipsind 570) până la moartea lui Iurii Hmelnițki, fratele lui Timuș. S-a întors atunci - trecuseră douăzeci de ani de la căsătoria cu Timuș - în Moldova și s-a așezat lângă Botoșani, la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Constantin Gane573 - „o găsi o ceată răzleață de cazaci și cu multe munci au muncit-o pentru avuție, iar pe urmă i-au tăiat capul pe prag cu toporul. Spun să fi găsit la dânsa 19.000 de galbeni.” Cazacii (ucraineni) erau comandați de Vasile Crupenschi, cel pe care pomelnicul de la Feredeni îl arată a fi fost însurat „cu domnița Ruxandra, fata lui Vasile Vodă” și vorbește și despre un anume Sandu, „fecior postelnicului Vasilică Crupenschi și al domniței Ruxanda, fiica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev (1948- 1953), fiind în continuare doctorand la Catedra de lingvistică generală și filologie clasică a aceleiași facultăți (1953-1956). Susține teza de candidat în științe filologice în 1958, cu tema Împrumuturi lexicale de origine rusă și ucraineană în limba română. Tot acum organizează Seminarul de limbă română. În 1974 obține titlul de doctor habilitat în filologie, cu studiul Interferențe semantice dintre limbi (pe baza contactelor lingivstice slavo-române). Numit asistent în 1956, în 1975 devine profesor. Din 1976
SEMCINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289612_a_290941]
-
doctor honoris causa al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A predat lecții de filologie română la Universitatea „Iuri Fedikovici” din Cernăuți, la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova ș.a. Literaturii române i-a închinat monografia Mihail Sadoveanu. Viața și opera (în limba ucraineană, 1980), precum și lucrări didactice pentru școlile cu limba de predare română din Ucraina, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Costache Negruzzi, Dimitrie Cantemir sau poveștilor populare românești. De asemenea, a tipărit în reviste, în volume colective și enciclopedii generale și
SEMCINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289612_a_290941]
-
prislivia ta prikaski [Proverbe și zicători românești], pref. trad., Kiev, 1978; Suciasna rumunska povistă [Povestirea română contemporană], Kiev, 1982 (în colaborare); Suciasna moldavska povistă [Povestirea moldovenească contemporană], Kiev, 1985 (în colaborare). Repere bibliografice: Interviu cu prof. dr. Stanislav Semcinski, „Curierul ucrainean”, 1996, 28-29; Onufrie Vințeler, Laudatio, TR, 1997, 28-29; S. Lucicanin, Profesorul Stanislav Semcinski, „Concordia”, 2001, 42. Il. M.
SEMCINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289612_a_290941]
-
în limba rusă, la Dubăsari. Recrutat în armata țaristă, în 1914-1917 luptă pe front, ajungând la gradul de căpitan și fiind grav rănit. Întors din război, e ales în 1918 președinte al zemstvei, prefect la Tiraspol și deputat în rada ucraineană. Activitatea sa proromânească, susținută și la cotidianul „Moldovanul”, înființat la Dubăsari, îl determină să plece în decembrie 1919 la Iași, unde se stabilește și unde va absolvi Facultatea de Filosofie și Drept (1924). Profesează ca avocat și secretar al Rectoratului
SMOCHINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289734_a_291063]
-
în urma desființării, printr-o hotărâre din 23 aprilie 1932 a CC al PC(b) (intitulată Despre restructurarea organizațiilor literare și artistice), a Asociației Scriitorilor Transnistreni Răsăritul, creată în 1928; organizația a fost subordonată administrativ, în 1940, Uniunii Scriitorilor din RSS Ucraineană. Uniunea din RSS Moldovenească trebuia să se conformeze direcției ideologice generale, care prevedea „participarea la construirea comunismului, la lupta pentru progresul social, pentru pace și prietenia între popoare” și slujirea metodei realismului socialist. Deși extrem de ideologizată în spiritul sovietic oficial
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
Tribuna Marmației” (1989-1991), „Crainicul Maramureșului” (1992-1993), revista „Almar” (1994), Editura Echim (1995), Centrul de Studii Maramureșene „Dr. Alexandru Filipașcu” (1997) ș.a. Este prezent în mai multe antologii, iar versurile i-au fost traduse și publicate în limbile maghiară, engleză și ucraineană. S-a vorbit cu temei de prezența unor accente sau a unui „duh” expresionist în lirica lui V., însă trebuie observat că atributele care o definesc nu sunt vigoarea ori energetismul expresiei, nici capacitatea de a exalta, ci, dimpotrivă, contemplația
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
e numit șef al Departamentului Creație al Uniunii. A fost ales, de asemenea, secretar al Filialei din Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România. După debutul cu versuri la „Zorile Bucovinei”, în 1968, colaborează cu eseuri, cronici, versuri, traduceri din poezia ucraineană și rusă la „Nistru”, „Literatura și arta”, „Contrafort”, „Viața Basarabiei”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Viața românească” ș.a. Prima carte, culegerea de poezie Mă cheamă cuvintele, îi apare în 1979 și va fi urmată de alte volume de versuri, unele destinate
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
țările comuniste au cunoscut astfel de tipuri de foamete ce a dus la moartea a sute de mii, chiar a milioane de oameni (Courtois, 1997). Paternitatea metodei îi revine lui Stalin, care a experimentat-o în anii ’30 contra țăranilor ucraineni, din pricina faptului că se opuneau intrării în colhozuri. și-n România, colectivizarea s-a realizat, cel puțin pe alocuri, cu ajutorul foametei. Cotele impuse țăranilor independenți erau atât de mari, încât nu permiteau păstrarea de produse pentru uzul familial și satisfacerea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
contextul literaturii universale și de a o examina în plan comparativ, detectarea unor afinități sau a unor influențe, analiza variantelor particularizează exegeza lui P. Problema relațiilor literare constituie obiectul altor studii monografice, precum Ion Creangă și basmul est-slav (1967), Teatrul ucrainean la Chișinău în a doua jumătate a sec. XIX - începutul sec. XX (1974, în limba rusă), precum și al culegerilor de articole Pagini de prietenie literară (1978) și Aprecieri și medalioane literare (1979). P. a coordonat lucrarea colectivă Relațiile literare moldo-ruso-ucrainene
POPOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]