3,966 matches
-
zic palazzi. Voiam să țin minte, ca s-o uimesc la întoarcere pe mama. Și era un pod care se chema Puntea Suspinelor. Acolo tata m-a luat în brațe. Îi vedeam părul lucind de sudoare la ceafă, cămașa mea udă se lipea de cămașa lui udă. Începuse să mă doară piciorul, pantoful ortopedic îl trăgea în jos. Boala mea nu era una care să mă sâcâie cu dureri. Puteam totuși merge, ca și unchiul meu, cel care avea o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca s-o uimesc la întoarcere pe mama. Și era un pod care se chema Puntea Suspinelor. Acolo tata m-a luat în brațe. Îi vedeam părul lucind de sudoare la ceafă, cămașa mea udă se lipea de cămașa lui udă. Începuse să mă doară piciorul, pantoful ortopedic îl trăgea în jos. Boala mea nu era una care să mă sâcâie cu dureri. Puteam totuși merge, ca și unchiul meu, cel care avea o problemă cu alcoolul. În fiecare dimineață se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
calculez, zi de zi, ce întârziere urma să am seara și dacă îmi voi sfârși ziua cu burta plină ori cu dureri de cap. Într-o seară de noiembrie, mai aveam vreo doi kilometri de mers și eram așa de ud de transpirație și de ploaie, că ai fi putut să mă storci. Căci, după ce predasem banii și pornisem spre casă, trecusem pe lângă un camion și un bărbat strigase în urma mea, întrebându-mă dacă voiam să câștig niște bani, așadar, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
va fi cumplit de dezamăgită - ea, care își dorise mereu să devin preot sau ofițer - și că nu vom fi cruțați de batjocura satului. Dar, când noaptea coboară atât de repede și străzile se golesc atât de curând, când ești ud până la piele în costumul tău de stofă subțire și abia dacă ai din ce trăi, atunci îți vin și asemenea gânduri și e greu să te aperi de ele. Deodată, am zărit într-o stație de tramvai un bărbat bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bolnav cu adevărat, fără glumă, și că mai târziu nu voi fi nevoit să falsific semnătura din carnetul de absențe. Afară era de mult ziuă și eu zăceam cufundat în continuare în pat, la adâncimea de două pături, purtând șosete ude care miroseau a oțet. La prânz primeam doar cartofi fierți cu brânză de vaci degresată. Îngrozitor. Deci aveam grijă să mă însănătoșesc până seara. „Nu e frumos?” a repetat tata. Apoi mi-a văzut fața și a adăugat: „N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îmi permitea mângâierile sau răspundea la ele, nu-mi dădeam seama exact. Și totul îmi devenise indiferent, iar ce nu-mi era indiferent tresărea și ardea acolo, sub stofă. N-am izbutit să desfac acul la timp, m-am pomenit ud înăuntru și plăcerea a dispărut dintr-o dată. Am încetat să mă frec de Lea și ea a fost surprinsă, dar nu era cu putință să-i povestesc că totul se dusese în pantaloni. Când a închis ușa în urma mea, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
până la urechi de atâta privit. Privirile pe care i le aruncam eu Arianei se prelingeau în jos, ca înghețata topită pe cămașa cu mâneci scurte a unchiului meu, când o ținea cu mâna paralizată. Mătușa îl ștergea cu o cârpă udă și cu mișcări grăbite. „Nu e el de vină”, spunea ea, „căci de obicei cu mâna beteagă ține doar păhărelele de rachiu. Acelea nu se topesc.” Privirile mele erau calde și se strecurau pe sub bluză. Trebuia să iau seama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lingându-l, pentru a-l face să înțeleagă intențiile mele, o mai privește o dată pe fata aceea tânără, dar imediat iese după mine, costumul său de baie nu face decât să îi scoată în evidență goliciunea excitată, alergăm pe coridoare, uzi pe sub halatele albe, strângându-ne mâinile în lift ca niște copii îndrăgostiți, iar eu îmi spun, cât de ușor este totul în locul acesta, nu ca acasă, unde doarme Noga și problemele ne presează. O lumină încărcată de ploaie se agață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nemișcați ca două bucăți negre de bazalt, străini unul altuia, străini de rămășițele dragostei noastre pe cearșafurile care vor fi schimbate în dimineața aceasta, străini de locul acesta prietenos și binevoitor în care ne aflăm, iar eu suspin în prosopul ud, nu mai pot continua așa, nu mai pot, iar el izbucnește, m-am săturat de lacrimile tale, nu te gândești decât la tine însăți, eu sunt bolnav, iar tu îți plângi de milă! Privesc în jurul meu, ce să fac, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă agăț clătinându-mă de perdeaua din plastic, cât de mult îmi plăcea să fac duș aici pe întuneric, după ce făceam dragoste, el intra și îmi arunca un zâmbet pe care nu îl puteam vedea cu ochii, dar trupul meu ud îl absorbea, acum îmi curăț trupul dezgustată, trupul de care s-au săturat cu toții, ce am eu în comun cu el, Udi fusese întotdeauna cel care făcuse legătura între mine și el, el era acela care îl iubea, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o aud înfundat povestind despre boala sa pe un ton plin de emoție. Și când te voi vedea, tati, întreabă ea în cele din urmă, ca și când ar fi fost vorba despre un premiu binemeritat, apoi încuviințează și îmi întinde receptorul ud, el spune cu voce blândă, Naama, îmi pare rău, nu știam că a fost bolnavă, iar eu răsuflu ușurată, mi se pare că asta este tot ceea ce doream să aud, vestea supremă care șterge toate suspiciunile, dacă ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
amintesc felul în care asistenta mă întrebase, vă pot ajuta cu ceva, iar Udi spusese, luați copila și nu mai puneți atâtea întrebări, dar de data aceasta întrebările nu își au rostul, totul este clar, burta ei proeminentă și hainele ude, o răpesc imediat, mă roagă să aștept afară, eu mă plimb înainte și înapoi pe coridor, un fior neașteptat de fericire îmi străbate corpul, pare că întreg universul așteaptă cu sufletul la gură nașterea acestei micuțe creaturi, odihnindu-și brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pare că mirosul acelei dimineți a rămas imprimat în el, mirosul șocului și al amenințării, iar îndărătul lui, așteptarea unei schimbări, spre surprinderea mea, mă cuprinde iar, transformându-mi trupul într-unul formal, milităresc, greu de rănit, îmi pieptăn părul ud, mă parfumez, ca și când ar urma să merg la o întâlnire decisivă, lipsită de încordare. Fericirea mă înfrumusețează, simt bucuria trupului care s-a întors la el însuși, iar în clipa în care ies în căldura după-amiezii, nu îmi este clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un magazin universal, următorul popas este acoperișul, normal. Deoarece ploua, nu mai era nimeni acolo sus. Magazinele cu alimente pentru animale și casa de bilete pentru mașinuțe erau închise. Am desfăcut umbrelele și ne-am plimbat printre căluții de lemn uzi de ploaie, printre scaunele și tarabele din grădina de pe acoperiș. Nu-mi venea să cred că există în inima orașului Tokyo un loc atât de pustiu. Midori mi-a spus că vrea să se uite prin telescop, așa că am introdus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nimic și să mă ții strâns. Am așteptat două luni încheiate această clipă! Am pus umbrela jos și am strâns-o în brațe, pe ploaie. În jurul nostru nu se auzeau decât mașinile de pe autostradă. Ploua neîncetat, fără zgomot, și eram uzi leoarcă din cap până-n picioare: părul, obrajii, hainele. — Ce-ar fi să ne adăpostim undeva? am zis eu. — Hai la mine. Nu e nimeni acasă. O să răcim dacă mai stăm așa. — Ai dreptate. Parcă am fi traversat un râu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu mă simțeam incapabil să le stăvilesc. Aveam senzația că o ating pe Naoko cea îmbrăcată în pelerină galbenă de ploaie, curățind colivia păsărilor și ducându-le de mâncare. Îmi trecea prin fața ochilor imaginea tortului pe jumătate turtit și cămașa udă de lacrimile lui Naoko. De fapt, plouase și în seara respectivă. În iarna aceea m-am plimbat cu Naoko, îmbrăcată în haina din păr de cămilă. Își purta părul strâns cu o agrafă mare și o pipăia mereu să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ei și am mângâiat-o pe păr. I-am spus să nu se îngrijoreze pentru că o fată tânără și frumoasă ca ea trebuie să găsească un bărbat care să o țină în brațe și să o facă fericită. Naoko era udă de lacrimi și de transpirație. Am adus un prosop și i-am șters fața și trupul. Era udă până la chiloți, așa că am ajutat-o să și-i dea jos... Ei, să nu te gândești la cine știe ce acum. Făceam întotdeauna baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și frumoasă ca ea trebuie să găsească un bărbat care să o țină în brațe și să o facă fericită. Naoko era udă de lacrimi și de transpirație. Am adus un prosop și i-am șters fața și trupul. Era udă până la chiloți, așa că am ajutat-o să și-i dea jos... Ei, să nu te gândești la cine știe ce acum. Făceam întotdeauna baie împreună și o tratam ca pe sora mea mai mică. — Știu, știu, am spus. — Naoko mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de pe bulevardul distrus de bombardamente. La Chicote era plin. Nu puteai să te-apropii de bar și nici la mese n-aveai loc. TĂiai fumul cu cuțitul, se cînta, erau bărbați În uniforme și mai era mirosul hainelor de piele ude, iar la bar chelnerii primeau băuturile pe deasupra a trei rînduri de oameni. Un chelner pe care-l cunoșteam Îmi făcu rost de un scaun, așa că m-am așezat lîngă un neamț alb la față, slab, cu un măr al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lei - iar băiatul care era cu ea arăta de parcă i s-ar fi potrivit o cravată de elev la colegiu. Nu era un dur. Purta o haină de piele, ca noi toți, de altfel. Doar că a lui nu era udă, pentru că erau Înăuntru dinainte să-nceapă ploaia. Și ea purta o haină de piele și, la fața pe care o avea, i se potrivea de minune. Regretam deja că mă oprisem la Chicote În loc să mă duc acasă, să mă schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și, ca să zic și eu ceva, mi-am ridicat vocea ca să acopăr gălĂgia și am Întrebat: — SÎnteți de la radio? — Da, a răspuns fata. Deci asta era. Erau de la radio. — Cum te simți, tovarășe? Îl Întrebai pe neamț. — Bine. Și tu? Ud, spusei și el rîse lăsÎndu-și capul Într-o parte. — N-ai cumva o țigară? mă-ntrebă. Îi Întinsei penultimul pachet de țigări și se servi cu două. Fata forțoasă luă și ea două, iar băiatul cu cravata de colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Încă trei ore. Au Început prin a mirosi toate pistoalele. Așa aveau să afle cu care s-a tras de curînd. Dar după vreo patruj’ de pistoale păreau să se fi plictisit și, oricum, alt miros În afară de cel de piele udă nu se simțea. Apoi se așezară la o masă, exact În spatele răposatului rege pistolar, care zăcea pe podea arătÎnd ca propria-i caricatură făcută din ceară, cu mîini și chip gri de ceară, se așezară și Începură să cerceteze actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dacă era așa de credincios, atunci să se lupte măcar. Se luptă superb și toți Îl admirară, mai ales bărbatul care l-a ucis. Dar haina de luptă a celui care-l ucisese, a matadorului, cum i se spune, era udă, iar gura Îi era foarte uscată. — Que toro más bravo, spuse matadorul cînd Îi dădu valetului său sabia. I-o Întinse ținînd-o de mîner și de pe lamă se scurgea sîngele din inima viteazului taur care acum scăpase de toate problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pregătise Nick. Nu fi tîmpit, Wemedge. — Bine, Untură. — Bine. Numai nu fii tîmpit. Untură deschise poarta și o luă peste pajiște spre cabană. Nick stinse lumina și ieși, Închizînd poarta În urma sa. Împăturise mîncarea Într-un ziar. Trecu prin iarba udă, sări gardul și, mergînd pe sub ulmii mari, o luă pe strada care ducea În oraș. Trecu de cutiile poștale R.F.D. de la intersecție și dădu În șoseaua care ducea spre Charlevoix. După ce trecu pîrÎul o tăie peste un cîmp, Înconjură o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu mi-e bine mă duc acasă. — SĂ mîncăm Înainte să plec. — Stai să mă Îmbrac. MÎncară Împreună puiul și apoi cîte o felie de plăcintă. Nick se ridică, apoi se așeză-n genunchi și o sărută. Trecu prin iarba udă și apoi urcă spre camera sa, pășind cu grijă ca să nu scîrție podeaua. Era bine să fie În pat, pe cearșaf, să se Întindă cît e de lung și să-și cufunde capul În pernă. Bine În pat, confortabil, fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]