3,448 matches
-
e la scară. Cu cântec înainte, marș! Șerbănică vru să stingă lumina. Inginerul îl împinse ușurel înainte: "Lasă-i să-și imagineze că sîntem înăuntru. Îmi pun gâtul că nu trec zece minute și casa va fi înconjurată". Stropi mărunți udau obrajii palizi ai Melaniei Lupu. Își aduse brusc aminte de ceva și ridică poșeta. ― Bagă capul înăuntru, Mirciulică, vrei să răcești iar? * Mașina se angajă pe o stradă largă cu două șiruri de castani. În spatele lor strălucea câte un acoperiș
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
amândouă absolvind Facultatea de medicină și la rândul lor au câte o fetiță fiind bucuria părinților și a bunicilor. Împreună locuiesc în Australia și sunt convins că 95 nu-și vor uita țara și plaiurile care au fost apărate și udate cu sângele vitejilor noștri strămoși Burebista, Decebal, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, SȘtșefan cel Mare și mulți alții. COLETUL DIN LANUL CU GRÂU În perioada treieratului grâului în varAșanului 1978 în punctul Cerncat de pe raza comunei Câmpineanca, pe o tarla
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am descălțat, mi-am răcorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbrăcat de cămașă și m-am întins pe nisip, ceva mai departe de apă, ca să nu-mi ude pantalonii valurile care pătrundeau uneori peste o parte din mica plajă, spălând pietrele sau, dimpotrivă, acoperindu-le cu ghemotocuri de alge; spectacol care se joacă zilnic pe toate țărmurile din lume dar care atunci mă umplea de o încîntare copilărească
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fosforescenți au dispărut. Poate și fiindcă fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănîndu-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
picioarele osoase și brațele a căror carne se topise în patruzeci și opt de ore, copilul a luat în patul pustiit o poză de crucificat grotescă. Tarrou s-a aplecat asupra lui și, cu mâna sa grea, șterse micul chip udat de lacrimi și de sudoare. De la un timp, Castel își închisese cartea și se uita la bolnav. A început o frază, dar ca să poată s-o termine a fost obligat să tușească, pentru că vocea sa a detunat brusc: \ N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și în răstimp de două ore o bună parte din oraș ajunge sub apă. De aici alte necazuri pe biata mamă adoptivă care, în nenorocirea abătută ca din senin, vede cum apa i-a pătruns în casă, că i a udat și înnoroiat lucrurile făcute cu truda unei vieți și asista neputincioasă la fisurarea zidului casei și pericolul unei iminente prăbușiri a construcției. E nevoită să închidă casa, să plece în ospeție la o rudă, într-un oraș îndepărtat, de unde în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
doar o bandă adezivă, deși era lipicioasă pe o parte. Era un plic mic, din plastic transparent, o versiune la scară redusă a celor pe care le folosesc administratorii de parcare ca să le pună pe parbrizele mașinilor să nu se ude amenzile. Maggie îl desprinse cu grijă de tăbliță. Apoi scoase din ea o bucată mică de hârtie pătrată, acoperită cu trei coloane ordonate, dar mici, de tipăritură. Prima era în ebraică, a doua în arabă și a treia în engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
noapte. Ignatius se încruntă și spuse: — Nu înțeleg de ce a fost trimisă înapoi. La urma urmei, suntem destul de neprotocolari aici. O mare familie. Nu pot decât să sper că nu i-ai distrus moralul. Umplu un pahar cu apă ca să ude fasolea încolțită din pahare. Să nu fii surprins dacă mă vei vedea și pe mine apărând într-o dimineață în cămașă de noapte. Găsesc că este foarte confortabilă. — Nu intenționez firește să vă impun ce haine să purtați, spuse îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
apă, luă plicul. „De ce oare folosește genul ăsta de plicuri?“ se întrebă el furios, privind timbrul cu planetariul din New York lipit pe hârtia groasă, cafenie. „Conținutul e scris probabil cu creionul sau și mai rău.“ Deschise plicul rupându-l și udând hârtia și scoase din el un afiș mare pe care scria cu litere de-o șchioapă: CONFERINȚĂ! CONFERINȚĂ! M. Minkoff va vorbi cu curaj despre „Sexul în politică: Libertatea erotică, arma împotriva reacțiunii“ 8 p.m. Joi, 28. Y.M.H.A. - Grand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de-a binelea, spuse doamna Reilly, gândindu-se că n-avea nimic împotriva acestei alternative. Poate nici nu i-ar asculta pe doctori. Au ei grijă să-i asculte. Îl lovesc în cap. Îl pun în cămașa de forță. Îl udă cu apă, spuse Santa puțin prea entuziastă. — Ar trebui să te gândești la tine, Irene. Fiu’ ăsta a’ tău te bagă-n mormânt, spuse domnul Robichaux. — Chiar așa. Spune-i și tu, Claude. De, făcu doamna Reilly. Să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
De fapt, mi s-a spus că în China nu este ceva neobișnuit, așa cum ați putea crede. După cum scria odată un reporter de la revista Seed, „mesele de prânz în Shanghai sunt niște ritualuri îndeplinite cu un anumit protocol, de durată, udate cu câte o dușcă din când în când de alcool de 110 de grade, obținut din cereale și...când tensiunea dă în clocot, bețișoarele chinezești pot deveni adevărate arme.” Un bețișor chinezesc bine țintit - de fapt, poate ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
lumii, o aversă e, probabil, o binecuvântare pentru aproape toate ființele și lucrurile - pentru recolte, pentru faună și floră și, cu un strop suplimentar de romantism, pentru Îndrăgostiți. Nu și În Istanbul. Pentru noi, ploaia nu Înseamnă neapărat să te uzi. Nici măcar să te murdărești. Dacă e să Însemne ceva, atunci Înseamnă să te enervezi. Înseamnă noroi și haos și furie, de parcă n-am avea deja destul din fiecare. Și să te lupți. Asta Întotdeauna. Ca niște pisoi azvârliți Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca să arunce o grămadă de bani Încă unui vânzător ambulant ca să cumpere Încă o umbrelă, doar ca s-o uite pe undeva de Îndată ce ieșea soarele, atunci merita să fie murată până la piele. În afară de asta, era oricum prea târziu. Era deja udă leoarcă. Acela era singurul lucru prin care ploaia se asemăna cu tristețea: te dădeai peste cap să scapi neatins, uscat și liniștit, dar dacă dădeai greș, ajungeai Într-un punct În care Începeai să vezi problema mai puțin În termeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
neatins, uscat și liniștit, dar dacă dădeai greș, ajungeai Într-un punct În care Începeai să vezi problema mai puțin În termeni de picături și mai mult ca o revărsare neîncetată și astfel hotărai că poți foarte bine să te uzi din cap până-n picioare. Ploaia se scurgea din buclele ei Întunecate pe umerii lați. Ca toate femeile din familia Kazanci, Zeliha fusese dăruită din naștere cu un păr cârlionțat, negru ca pana corbului, Însă, spre deosebire de celelalte, Îi plăcea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Zeliha. — Care e problema ta, tâmpitule? Nu mai poate o femeie să meargă liniștită prin orașul ăsta? — De ce să mergi pe jos când aș putea să te duc eu cu mașina? a Întrebat șoferul. Doar nu vrei să-ți uzi trupul ăla sexy, nu-i așa? Pe când Madonna striga pe fundal „Teama mea se risipește repede, o păstrasem doar pentru tine“, Zeliha a Început din nou să Înjure, Încălcând astfel o altă regulă nescrisă și de neîncălcat, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o imite pe bunică-sa. — Draga mea, draga mea! Pământul e mămica ta, apa e tăticul tău. Bunica Gülsüm s-a făcut că nu observă. Încurajată de indiferența ei, Asya și-a continuat parodia. Era rândul violetei africane să fie udată. Preferata bunicii Gülsüm. Aceasta a gângurit spre floare: — Ce mai faci, draga mea? — Ce mai faci, draga mea? a gângurit Asya În bătaie de joc. Bunica Gülsüm s-a Încruntat și a strâns din buze. Ce frumoasă și ce purpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zilei o Întreabă Întotdeauna: — Rămâi? Răspunsul ei la Întrebarea asta nu se schimbă niciodată: — Nu azi. Înainte să plece adaugă: — Ai mâncare În frigider, nu uita să Încălzești supa, termină pilaki În două zile, altfel se strică. Nu uita să uzi violetele, le-am mutat lângă fereastră. El dă aprobator din cap și murmură ca pentru sine: — Nu-ți face griji, știu să-mi port singur de grijă. Mulțumesc pentru caise... După asta, mătușa Banu se Întoarce la casa familiei Kazanci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pregătească Întîlnirea părinților mei la Roma. Mi-l imaginez pe tata emoționat, pe mama splendidă și strălucitoare, el, coborîtor din burgunzii cu pletele unse cu unt, ea, floarea unui neam de țărani și de marinari care ajunseseră pînă la cîmpiile udate de Eufrat și făcuseră negoț cu smochine și fistic: Întîlnirea dintre un zeu scandinav și o zeiță feniciană la Vatican! Acest pelerinaj Assisi-Roma aparține tradiției orale a familiei mele, iar tata Îi Închină cîteva pagini Într-una din cărți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-o la mașină. Afară era lapoviță și ea avea mîinile ocupate cu bagaje - și eu, de altfel, dar am reușit să îmi eliberez o mînă și, cum mergeam în spatele ei prin întuneric, cu stropii mari de apă semi-înghețată care ne udau pe amîndoi, am întins mîna și i-am apucat gluga jachetei roșii ca focul, reușind să i-o pun pe cap. Ea a rîs și mi-a mulțumit fără să mă privească, dar acela a fost unul din cele mai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
floarea și să plec... ea avea o bluză subțire, albastru deschis - culoarea ei preferată din lînă sau ceva similar, purta blugi, îmi amintesc perfect chiar și cele mai insesizabile nuanțe ale ochilor ei albastru-argintiu amestecat, îmi amintesc șuvițele ei crețe ude de ninsoare și zîmbetul și căldura imensă de a sta lîngă ea, sentimentul reciproc de încîntare... atunci, am simțit și regretul ei cînd am plecat atît de repede, i-am promis că vorbim la telefon, dar nu știam că de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
exemplu în stația de maxi-taxi, așteptam mașina, noi și colegii... eu speram ca drumul spre oraș să-l parcurgem împreună. Cine știe la ce se gîndea ea în timp ce privea puțin distantă la peisajul de iarnă, ningea și părul i se udase, dar ce atractivă devenise în stația aceea, stînd oarecum zgribulită, oarecum încercînd să facă pe curajoasa, spunînd că nu-i pasă dacă o ninge și are capul descoperit... iar eu o priveam deja simțind contaminarea farmecului ei inconștient... îmi venea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
rugă să plece imediat de la muzeu și să vină la colțul unei străzi, la câteva clădiri de unde se aflau. Coborâră și Încercară să-și recupereze banii pe bilete, dar fără succes. Ieșiră din muzeu, alergară prin ploaia deasă și rece, ude leoarcă, Întrebând În stânga și-n dreapta de strada necunoscută pe care le-o indicase Charlie. Un sfert de oră mai târziu, găsiră colțul de stradă, dar, bineînțeles, Charlie nu era acolo. Așa că așteptară În ploaie. Charlie suna din cinci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la Californiei, și visă că era o pasăre Într-un copac. Una mică, cenușie, care nu avea nimic special, era doar fragilă și nostimă, cu ochișorii ei minusculi, negri ca doi tăciuni. Matthew era copacul. Începuse să plouă, i se udaseră penele și tremura, când auzi o voce care-o Întrebă de ce se așeza mereu pe crengile acelea, iar ea răspunse că nu știa de ce, se simțea acasă acolo, dar nu știa de ce. Nu-și mai amintea unde era acasă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să-și facă griji, căci, oricât ar fi exagerat istoria declarând contrariul, niciodată cerul n-a fost de încredere. Acum, totuși, chiar dacă ploaia se va porni iar să curgă din cenușiul uniform care acoperă și înconjoară pământul, nu-l va uda până la piele, cimitirul așezării e foarte aproape, la capătul uneia dintre străzile transversale, iar Cipriano Algor, în ciuda vârstei, își păstrează încă pasul larg și iute cu care cei tineri se grăbesc. Bătrân sau tânăr, azi vrea liniște. Și n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]