13,247 matches
-
sunt perceptibile doar atunci când te temi de hău, așteaptă-mă, vin în curând să-ți alung spaima. Om drag, icoană, contur, umbră, nisip, înger, așteaptă-mă, mai am de lepădat o singură cămașă. Sufletul meu greu se lasă convins să umble gol prin lume. Privește-i veșmântul: mâinile îi sunt pătate până la coate de dragoste, pieptul îi este împodobit cu degetele unei inimi de copil, înflorește trifoiul în poale. Petre, în această biserică ai primit însemnele cerului: ai fost tuns frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nuia să-i croiesc până când o să sting focul cu sângele lor! Legați-i! Țineți cu ei, țineți cu bandiții care v-au lăsat pe drumuri?! Nimeni nu mă mai ascultă?! Spune, Teofile, ai fost de pază schimbul 2, cine a umblat noaptea dezlegat prin bătătura schitului? Spune, că-ți tai gâtul, de nu-mi spui adevărul! Anchetă, eu fac anchetă! Nu am nevoie de milițieni proști și cu ifose în curtea mânăstirii! Eu vă anchetez, eu vă judec, eu vă condamn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmi dictează baronul. La dracu și cu mânăstirea aia, cuib de derbedei, mai bine ardeau cu toții! Ceva interese erau la partid pentru acel colțișor de rai. Cătălina știe multe, multe am cules și eu despre ea. Ar fi cazul să umblu la sertar, trebuie să-mi iasă ceva verzișori din golănia asta. Ehei, baroane, baroane, cum scoți tu castanele din foc cu mâinile mele! Gata cu slugărnicia! Gata, Dumnezeii mă-ti de comunist împuțit!" Au trecut două ore de când Ieremia, sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu se mire nimeni dacă în expunerea mea despre principatele care sînt în întregime noi, atît în ce privește principele cît și în ce privește teritoriul și guvernarea lui, voi aduce exemplul unor oameni foarte mari; voi proceda astfel pentm că sîntem obișnuiți să umblăm pe drumurile bătute de alții și să acționăm prin imitație; dar întrucît nimeni nu poate să urmeze întocmai drumul celuilalt și nici să dobîndească însușirile aceluia pe care îl imită, omul înțelept trebuie să calce întotdeauna pe urmele oamenilor mari
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să vorbești despre toate cîte ar fi În stare să existe pe lumea asta: cîte avioane Încap pe cer, cîte biciclete pe șosea, dacă există biciclete cu o singură roată, după cum sînt dintre cele cu trei, cîte tractoare cu șenile umblă prin părțile noastre - fiindcă noi văzuserăm unul scoțînd un Wartburg din noro iul drumului către Socond și ne era dor să-l vedem și pe al doilea. Mai puteai să ghicești cu Zoli dacă va fi asfaltat vre odată sau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
amîndoi treisprezece ani, el tolănit pe malul unei bălți a Măriei, eu hoinărind cu Ionel Caița. — De ce l-ai adus aici? s-a oțărît Ghiță. Fostul lui coleg de bancă i-a explicat că am și eu dreptul de a umbla peste tot prin comuna asta. — Mă! - s-a rățoit Grosoș - du-l Înapoi la orbii lui de la Cluj și aruncă-l acolo! Nu pot să mă uit la el, vrei să orbesc și eu? Și mi-a azvîrlit În față
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lovească ori să mă Înjure. Am Încercat să-l potolesc pe Grosoș, aducîndu-i aminte de trecutul nostru comun. S-a ridicat urlînd: — Ce? Mai vrei să rîzi și-acuma de mine? RÎzi dacă poți: colografie, călimărie, cali... Să-ți mai umble gura! Bine-au făcut doctorii ăia de la Cluj că te-au orbit, ce nevoie ai tu, mă, să mă vezi pe mine?... Mi-a sucit mîna stîngă la spate, dar iute am fost Întotdeauna și m-am smuls cît ai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și comandase o pălincă. Bănuindu-l ori chiar recunoscîndu-l, vînzătorul Îi ceruse buletinul. — Ăsta-i buletinul meu, ar fi spus el, trîntind revol verul pe tejghea, toarnă țuica! — Poftiți! — Unde-i telefonul? Deschide ușa de la cealaltă cameră să văd dacă umblă careva la telefon! A băut dețul de pălincă și a trecut chiar el la telefon de unde a sunat la Securitatea din Satu Mare: — Veniți, bolșevici Împuțiți, v-aștept În pădurea de Pișcari! Hotarul Pișcarilor dădea În două păduri: una singuratică, nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trăgea cu pistolul. La un chef al unor ștabi de partid la Ardud, a intrat peste ei, i-a Înșirat la perete sub amenințarea armei și i-a pus, comuniști și lău tari laolaltă, să-i cînte Trăiască regele! Atunci umbla Îm preună cu Blidaru, ăsta a rezistat pînă tîrziu, pînă prin ’58, am văzut și eu trupe de securitate grupate la noi, la pri măria din Rătești. Au plecat de acolo spre Țara Codrului... Știu și eu cînd l-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
obraz ras și altul plin de clăbuci, a plătit la repezeală și s-a făcut nevăzut. La cinci minute, miliția dădea năvală În frizerie scotocind peste tot. Bine că a tăiat-o el după parașutare spre nord, cedînd poate, după cum umbla vorba, dorului de neostoit după Flo rica Rogoz, ibovnica lui din Huta, o femeie al cărei chip, din fotografiile păstrate și din mărturiile cunoscuților, apare ca o lumină greu de uitat, o frumusețe nobilă, cu stil, mult deasupra obșteștii drăgălășenii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bătut foarte tare și, credea el, la vîrsta lui, a fost Înregistrat ca nerecrutabil, chiar dacă, În anii care au urmat, alți români de o seamă cu el din părțile locului au fost Înrolați. Ieșind tulburat de la acel centru militar și umblînd fără vreo țintă pe străzi, a văzut o inscripție: Mis Mia. Nu Înțelegea despre ce putea fi vorba, dar a intrat, Împins Înăuntru de o putere care-l purta după voia ei. Acolo, un bărbat legat la ochi ghicea... Ghicea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la fel de nevăzute ca și cele dintîi, cum ar fi vapoarele de porțelan Însoțite de păsări albe pe ape largi cît cerul, furtuni pe mare care sting soarele În plină zi, valuri cît casa, case cît norii de Înalte, trenuri care umblă pe casă, alte trenuri care se fugăresc Între ele pe sub pămînt, dolari de argint, o moară de mînă pentru făcut bani, oameni cu pielea neagră, butoaie de bere care vin singure acasă la lucrătorii din fabrică la fiecare sfîrșit de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la poartă doi bărbați Întrebînd dacă nu cumva sînt prin casă pendule stricate, că ei le-ar putea pune din nou În mișcare. Floare chiar avea una oprită de mult, cine știe din ce pricină. Oamenii au cercetat-o, au umblat Înăuntru și au făcut-o să meargă. — Dar de ce faceți voi aiesta lucru? i-a Întrebat gazda. Vrem s-adunăm bani și să merem la America... Dacă om afla de lucru la pendulele oamenilor și la ceasuri, om izbîndi În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceea, a mai deșertat o dată perna În ulcea ca să măsoare volumul dolarilor. Mai sporise. I-a luat foaie cu foaie și i-a cusut În haine, lăsînd cîte ceva și la Îndemînă. Meșterii s-au Întors, au văzut că pendula umblă, bate bine ceasurile și jumătățile, drept care s-au oprit pentru plecare asupra unei zile de lucru cînd femeia să fie singură acasă. TÎnăra nevastă pur și simplu a evadat. Știa că ai ei se vor opune plecării, căci tare se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tocmită la restaurantul domnului Bailey, alt iriș cum s-ar zice, a dat de Încă o minune dintre cele multe cîte o amețiseră În ultimele luni: trebuia să adune și să ducă la spălat vasele de pe o curea lată care umbla singură. A rămas țintuită locului uitîndu se la fîșia aia cum se duce, pînă cînd a trebuit să o rupă la fugă după blidele care n-o așteptau. Înainte de plecarea din sat, Floare o fi văzut, numai ea știe cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
auzită, dar nevăzută, și aveau mai mare putere ca orice lucru Îngăduit pe care puteai pune mîna afară de cele sfinte. Trenul cel mare la care a ajuns după fugă nu i s-o fi părut chiar atît de nemaipomenit, de vreme ce umblase cu trenuțul Suzi, cu Suzana cea pe șină Îngustă, Încetucă și harnică, bună de dus oa menii la tîrg și la Bixad, de SÎntămăria Mare. Nu călcase pînă atunci Într-un oraș și nu zărise un munte. A ajuns să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ăsta?! N-a făcut decît porcării, crime și nenorociri! Un nemernic! Care primat, care Strigonium, ce papă, ce credință-n Dumnezeu? O bestie! El a fost cu ideea tronului de fier Încins pentru tortura lui Gheorghe Doja, de astea-i umblau lui prin cap, nu iubirea aproapelui! Un sadic!... Consilierii români, deși surprinși, zîmbeau. Ungurii și nemții rămăseseră șocați. Alături de Francisc Rákóczi și de soția poetului Petőfi, era cea mai Însemnată personalitate cu rădăcini În Ardud și prima În ordine cronologică
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mute lumea din loc, să ocrotească mutarea, mutîndu-le oamenilor cărările plănuite. Ei le vorbesc Mariei și lui Iosif În somn, ei Îl pun la Încercare pe Iacob, nelăsîndu-l să treacă, ei mută, la sfîrșitul sfîrșitului, planeta Într-o altă dimensiune. Umblă și ei cu precădere noaptea, ca demonii, se arată În visele oamenilor ori le taie calea la adăpostul Întunericului, cu sabia În mînă. Numai În Ziua Jude cății se ivesc pe lumină. Îngerii nu sînt ținuți să-și pună mintea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cel ce dădu vestea, ci fătul. Intrase Înainte de șase dimineața, ca de obicei În sărbători, să măture biserica În așteptarea slujbei de Ziua Schimbării la Față... Și o văzuse pe Sfînta Fecioară cu Pruncul În brațe, tocmai Înfățișarea din icoană, „umblînd, spunea el, pe dinaintea altarului“. Scăpase mătura din mînă și o luase la fugă spre casa parohială. — Părinte, Maica Sfîntă!... apucă el să strige. — Am auzit-o, răspunse părintele Oros. Mă rugam să mă ndrume Dumnezeu cum să pătrund În biserică
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la Față și cea a Adormirii, de la 6 pînă la 15 august. Localnicii se mulțumeau să vorbească numai Între ei despre asta. În fiecare an, se Întîmpla să fie văzută de mai mulți oameni, mai ales lăcrămînd din icoană sau umblînd noaptea prin naos cu o lumînare aprinsă În mînă, dar fără să-și mai Înalțe glasul În cîntec. Aflau de pogorîrea ei și cei ce se despărțiseră de sat. Astfel, purtat În brațe de mama, am ajuns și eu la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi Înfățișat aievea, să tot asculți la povești! Cum s-a uitat Maria numai la ea, cum i-a Încredințat niște taine, șoptindu-i că va veni o vreme cînd... Că se va ști despre un loc unde... Că va umbla o veste despre... Preacurata, așadar, a coborît atunci și acolo printre acei oameni, și nu sub ochii altora, pentru ca mama Floare să știe și de chipuri de ale Raiului, nu numai de duhuri de-ale pămîntului și de-ale nopții
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la pensiune prinseră a se grupa mai strîns În jurul viselor naționale și În funcție de alianțe. Multe s-au schimbat Însă. Parcă nu mai era aceeași veselie la sfîrșit de săptămînă, cînd, odată cu dolarii, venea și butoiul cu bere. Domnul O’Leary umbla tot timpul Întu necat la față. O singură dată a trecut pe la pensiune, cerîndu-i insistent lui Flory să-i raporteze dacă nu cumva clienții ei polonezi meșteresc arme pentru Anglia. Estimp, de la Pomean nici o veste. Părinții căutau s-o Încurajeze
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În care nu mai supraviețuiau decît cîinii, sălbăticiți și aceia. Împreună cu un alt soldat, stătuse ascuns În clăile de fîn, prin șuri, mîncînd din pesmeții uscați și din morcovii găsiți În grămezile de nisip de prin beciuri. Pomeanului nu-i umbla prin cap decît un plan: fuga spre România și spre Marea Neagră, iar de acolo, pe vapor, spre America. Își convinsese de asta și camaradul. Dar, cînd muscalii s-au apucat să dea foc satului, au ieșit amîndoi din ascunzătoare și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Iar bolșevicii tocmai din această pri cină Îi uciseseră, ca să poată să-i taie și să vadă dacă mădularele lor străluceau la fel și pe dinăuntru. Pișcăranii mai degrabă au dat crezare primei istorii, cea cu pămîntul rotund, fiindcă mulți umblaseră la America, iar acolo Întîlniseră oameni ce plutiseră pe mări În jurul planetei. A doua poveste Însă ținură s-o preschimbe neapărat, pentru că Împăratul, cît era el de Împărat, nu putea fi de aur greu, dar aur avea din belșug și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cînd a depănat Întîmplări de război și cînd i-a mai plouat o dată În gură de la berea suedezilor, Într-o clipă cînd moșu’ Ștefan ieșise, s-a Întors spre mine și m-a Întrebat: — Tu ești fără vedere. Știu că umbli la școală, da’ după ce-i găta, ce-i face? Nimeni nu mă luase pînă atunci așa, din scurt și de-a dreptul, cu privire la ce-aș fi În stare să fac În viață, din ce-aș putea, cum se zice, să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]