2,351 matches
-
parale e condusă într-un spirit cu totul francez. Galbenul, trecut din mână în mână, povestește paralei vicisitudinile sale, desfășurând o galerie de tineri, de la bonjuristul cu frac până la despuiatul lăieț. Un salon din Iași reprezintă o colecție de instantanee umoristice de epocă, confruntări între bonjuriștii cu frace și legături albe la gât, semănând a "ciocli din Paris" și a "ahtori nemți", stârnind ilaritatea bătrânilor, care la rîndu-le, împiedicați în anterie, răscopți în giubele, suportă ironia tinerilor: "Boieriul: Ce face? Poate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un soare vărsând torente de foc. Critica lui Alecsandri, întemeiată pe ideile de progres și conservație cu măsură, care sunt ale lui C. Negruzzi și Kogălniceanu și vor fi ale lui Maiorescu, e numai o varietate, literar vorbind, a operei umoristice. O veselie nestinsă o alimentează, fie că u scurt e pus să se jeluiască redacției, fie că se parodiază pumnuleanul-ciune: Plecăciune, plecăciune, Ciune, ciune, ciune, ciune! Arde-mi-te-ai pe-un tăciune, Ciune, ciune, ciune, ciune! Capitolul X POEȚI MINORI AL. SIHLEANU
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de vârstă asiatică, în care cuvântul e bătrân și experiența s-a condensat în formule nemișcătoare. I. L. CARAGIALE I. L. Caragiale (1852-1912) este după Delavrancea scriitorul celmai zolist, deși lucrul n-a fost luat în seamă, toți fiind izbiți de aspectul umoristic al operei. Naturalismul lui Caragiale e radical, cu preferința pentru patologie și sociologie, cu preocuparea de explicație și metode exacte. O făclie de Paști, nuvelă pretins psihologică, e mai mult fiziologică, etnologică, dintr-un câmp de relații depășind cu mult
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca și tata". Idealul domnului Tudorache este să dea "un dejun", al sublocotenentului Ionescu, o bună însurătoare, al Iulichii, un cheferist, dar nu în provincie, ci la București. Cu o astfel de galerie de oameni, nuvelistica lui Bassarabescu este bineînțeles umoristică, dar, spre deosebire de Caragiale, fondul liric învinge, umilii eroi fiind niște romantici cu rudimentul tuturor marilor pasiuni, exprimate în material degradat. Astfel m-me Manolescu din Pe drezină e o m-me Bovary și o Francesca da Rimini în mediu cheferist. Nesatisfăcută cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
izgonește. În altă nuvelă asistăm la necazurile văduvei Lenca, maistorița, în luptă cu răutatea oamenilor, până ce își găsește în maistorul Vasi un soț și un ocrotitor pe potriva ei. Cu lugojanul Victor Vlad Delamarina (1870-1906) se schițează un început de poezie umoristică dialectală în felul celei profesate de Pascarella în dialect roman. Istoria lui Sandu Blegia care, biruind un atlet de bâlci, cere premiul amenințând să facă "prav comedgia" e în amintirea tuturor. Dr. G. Gîrda s-a străduit să continue în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
longitudinal și transversal din punct de vedere al fondului (originalitate elementară), al armoniei (originalitate subiectivă) și al formei (originalitate plastică), aceste aspecte fiind și ele considerate sub triplul raport al intensității, calității și tonalității, așa încît o operă este sublimă, umoristică, naivă, patetică, optimistă, imaginativă, abstractă, exultantă, deprimantă, ingenioasă, fantastică, incisivă, explozivă etc. ION TRIVALE Un bun critic ar fi fost dacă trăia mai mult Ion Trivale (1889- 1916), elev al lui M. Dragomirescu, cu oroare exagerată de simbolism, foarte analitic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în mers Înalță continente ori pregătesc căderea A cine știe cărui fragment de univers. Părea cum că natura arareori sătulă De vechile tipare căta izvoade noi; - Cum de-a putut fragila și fina libelulăVîslind atâtea veacuri, s-ajungă pîn' la noi. Versurile umoristice (în colaborare cu St. O. Iosif) din Caleidoscopul lui A. Mirea, urmând tradiția Teleor, au deschis o adevărată școală de fantazare ironică în libertate, fără scop polemic. Aceste improvizații nu mai distrează astăzi, afară de puținele cu nucleul liric, ca Diligența
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se va-ntîmpla... N-aștept decât o zi din calendar Când Dumnezeu are să-mi facă semn Că pot intra-n Ierusalim, solemn Ca și Christos, călare pe măgar!... Romanele lui Minulescu sunt sărace în substanță, de o bătătoare la ochi ținută umoristică, nu lipsite de o anume savoare. Ele sunt niște gasconade. Roșu, galben și albastru, Corigent la limba română, Bărbierul regelui Midas, 3 și cu Rezeda 4 se ridică toate pe metoda "moftului", ca și teatrul dealtfel, pigmentat acesta cu știuta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
canalul cu Dunărea, dar păstrând aerul de încetineală a tuturor mișcărilor și melancolia cheiurilor industriale. Tot el schița o poezie scrisă cu creionul, surprinzând pateticul cotidianului și al micii provincii burgheze, în care marile simboluri sunt tratate miniatural și ușor umoristic: O, trenișor de Crasna-Huși, Locomotiva ta e-un samovar, Iar tu, întreg, pari un tramcar, O jucărie de păpuși. Când dai semnal că pleci, zâmbim cu toții! Când intri-n gară, pufăind, zâmbim... Ades mă mir cum nu te fură hoții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Iosif să se dedice genului vesel. Viața românească primi cronicile lui G. Ranetti (1875-1928) fără a socoti că se coboară. G. Ranetti, om cu fineță, care dădu cunoscutei Furnica un nivel ce n-a mai fost atins de nici o revistă umoristică, era un "moftolog" bine dispus. El debita miticisme cu aer de pince-sans-rire și compunea poezii franceze din idiotisme române traduse vorbă cu vorbă: Tu m'as mangé roti enfant En me tirant sur la ficelle!... Marele actor Petre Liciu (1871-1912
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aci e un romantism degenerat. Tot ce e grandilocvent romantic și sfâșietor în ordinea sentimentului e surprins cu o înduioșată ironie în mediu burghez, provincial. Se subliniază deci grotescul sublimităților degradate, solemnitatea în caricatură, demodarea, banalitatea, fără a se apăsa umoristic, numai cu o ușoară comprimare intelectuală a unei emoții prea vibratile prin natura ei. La acest contrast se adaugă elemente lirice prin ele înseși, ca decrepitudunea autumnală, pustietatea, monotonia, caterinicile cântând pe străzi pustii, dumineca, zi de gală a micii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Când te duci pe drumul mare Trec, mișcând domol din coadă, La plimbare, Spre livadă, Este praf de nu te vezi. Ale satului cirezi. Poetul are fiorul solitudinii silvestre, sentimentul solemn al geologicului, verificabile chiar în poeziile cu ușor aspect umoristic, cum e Balada popii din Rudeni, dioramă în aer nemișcat ca o scenă hibernală din pictura olandeză: Bolta sură ca cenușa, Calcă rar și cu zăbavă Codrii vineți - dorm adânc, Lunecușuri de pripor. Sună numai căldărușa Și-n tăcerea care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
LITERATURA DIALECTALĂ N. Crevedia este dintre aceia care au încercat să ridice la interesartistic limbajul satelor și județelor din imediata vecinătate a capitalei. Romanele sale sunt curgătoare, de un haz încordat, nedepășind nivelul unei jurnalistici inteligente. În versuri de nuanță umoristică se notează specificitatea circumurbană, în paralelă cu aceea a Florilor de mucigai. În acest stil, nu lipsit de o anume vigoare, e transpus crezul: Cred! Umple casa - Cred în cărămida cuvântului taichii A făcut trei războaie Care unde-a scuipat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
însă cu stridență, a încercat a o face Ion Iovescu în două romane, Nunta cu bucluc și O daravelă de proces. Mai bătrân, Mihail Lungeanu urmărește acest dialectalism în basme stângaci prelucrate. George Dorul Dumitrescu ne-a dat câteva icoane umoristice ale Basarabiei, cu ronțăiri de semințe și idile în limbaj tărăgănat ("Să nu pleci, Mieșu... Tăt, absălut tăt fac!"). B. Jordan a scris pagini de documentație romanțată în stil Cezar Petrescu asupra învățămîntului normal și primar, în mediu basarabean, hahol
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
declarație s-au introdus impozitele pe pensii și pe averea personală. Expresia "Aș putea spune și eu ceva despre asta" îl determină pe interlocutor să replice: "Ei bine, atunci spuneți!" Această expresie poate fi folosită în două feluri: j" manieră umoristică sau ca o cursă pentru o dispută, într-un context nostim, cel ce folosește expresia așteaptă răspunsul "spuneți" și de îndată ce a terminat de povestit, interlocutorii au datoria să râdă. în provocarea unei dispute sau a unei certe sună cam așa
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
conținutul lor sugestii de idei. Această tehnică este interesantă deoarece, chiar dacă se folosesc cuvinte-cheie legate de problemă, ele duc în direcții diferite, datorită încadrării lor în citatele care sunt în alte contexte. Folosirea citatelor încurajează gândirea creativă - adesea, formulările sunt umoristice, ambigue sau, pur și simplu, interesante, și toate acestea ajută creativității. Jocul 11. Ghicitoarea cu școala Iată o problemă care se poate pune într-o pauză a grupului creativ. În fiecare zi sunt cu mașina la ora 12 în fața școlii
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
au tipărit sub titlul „Telegraful de București”. Reprezentând aripa radicală a Partidului Liberal, arătând deci simpatie pentru acțiunile politice ale lui C. A. Rosetti, T. a fost la început și o publicație antidinastică. Redactor este I. G. Valentineanu, de rubrica umoristică răspunde N. T. Orășanu, iar de partea literară tânărul poet transilvănean Iulian Grozescu (sub pseudonimul Cassiu). Cu timpul, spre sfârșitul anului 1871, ardoarea radicală se temperează, odată cu schimbarea echipei redacționale. Unul dintre redactorii politici devine Gr. G. Tocilescu, gazeta trecând
TELEGRAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290124_a_291453]
-
M. Eminescu, I. Al. Lapedatu ș.a. Un colaborator consecvent, cu versuri, proză și traduceri, a fost, în primii ani, Al. Macedonski. Din septembrie 1873, la o rubrică nouă, intitulată „Curiozități”, scrie I. L. Caragiale. El publică anecdote, mici tălmăciri de proză umoristică, iar spre sfârșitul anului și cronici dramatice, toate nesemnate. Și în anul următor Caragiale este prezent în paginile ziarului, fiind probabil, până în noiembrie, corector și traducător. Prin 1882 Constantin Mille trimitea de la Paris, unde era student, corespondențe politice și culturale
TELEGRAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290124_a_291453]
-
lirică de început o strânge în placheta Tăceri pentru apă vie, ieșită de sub tipar în 1940, pe când era elev în ultima clasă de liceu. Versurile, proza, fragmente din lucrările dramatice și o bogată publicistică, dar și numeroase amintiri sau schițe umoristice sunt incluse în „Universul literar”, „Bucovina” și „Bucovina literară”, „Orizont” (Cernăuți), „Cetatea Moldovei”, „Tinerețea”, „Cronicar”, „Universul literar”, „Timpul”, „Curentul magazin”, „Lumea”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. A semnat și Andu Grigorovici sau Tudor Nicodim
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
românească” ș.a. A semnat și Andu Grigorovici sau Tudor Nicodim. Pentru poemul Stânca de pe Tatra (1952) i s-a acordat Premiul de Stat. Scriitor prolific, T. e autor de poezie, roman, piese de teatru, scenarii literare, librete de operă, schițe umoristice etc. Valoarea lor literară e însă discutabilă din cauza numeroaselor concesii făcute imperativelor social-politice ale vremii. Poezia pare să fie segmentul ce rezistă în parte. Începuturile stau sub semnul lui Serghei Esenin, căruia îi sunt închinate și câteva poeme, versurile din
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
prezentare a scriitorului Constantin Stamati-Ciurea (1897). Bolnav de ftizie, alcoolic, ducând o existență boema, va sfârși la treizeci și nouă de ani. Cu puțin timp înainte revenise în casa părinteasca din Siret. Postum vor apărea volumele Foiletoane (1906) și Nuvele umoristice (1909). Ț. era un foarte bun cunoscător al literaturii universale, cu preferințe pentru Shakespeare, Lenau, Heine, Rousseau, Mark Twain, Maxim Gorki. Om profund, cu idei îndrăznețe și originale, ascundea sub teribilism o structură fragilă, de învins și dezrădăcinat. Foiletoanele sale
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
trebuie prețuit curajul civic al autorului, ca și încercarea de a da ținută literară foiletonului politic. SCRIERI: Constantin de Stamati-Ciurea, Cernăuți, 1897; Foiletoane, îngr. și pref. George Tofan, Suceava, 1906; ed. îngr. Vasile Precop, pref. George Tofan, Rădăuți, 1999; Nuvele umoristice, București, 1909. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 36-38; N. Iorga, Un scriitor necunoscut: Mihai Teliman, „Sămănătorul”, 1906, 15; N. I. Apostolescu, Despre „Foiletoane” de N. Teliman, LAR, 1906, 326; Vasile Savel, Contimporanii. Schițe și portrete literare, Arad, 1920, 131-136; Vlad Bănățeanu
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
fost, într-o perioadă, în relații amicale. În „Minerva literară ilustrată” semnează, între 1909 și 1914, poezii și cronici rimate, amintiri și evocări, susține „Rubrica lui Mitică”, înțesată cu „mofturi”, „miticisme” și anecdote, răvașe și epigrame, scrie snoave, farse, schițe umoristice, sonete. În foiletonul săptămânal al revistei publică întâmplări cu haz, portrete și dialoguri comice. A folosit uneori semnăturile D.T., D.C.T.&I.L.C. sau pseudonimele Blitz, Camil, Cardamus, Condé, Decon, Demcon, Lear, Mireille, Mitică, Nocturn, Radamante, Rafael, Roel, Roelet, Tel, Tiriplic, Trubadur
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
Mateiu I. Caragiale și Ion Barbu. SCRIERI: Nuvele, pref. A. Lupu-Antonescu, București, 1883; Scene și portrete, București, 1886; Flori de liliac, București, 1888; Durere, București, 1889; Icoane, București, 1891; D-lui Em. Protopopescu-Pache, București, 1891; Nuvele alese, București, 1894; Schițe umoristice, pref. Dumitru Stăncescu, București, [1895]; Aventurile unei soacre, București, 1896; Povestiri, Craiova, 1896; Realiste, Craiova, 1896; Alte schițe umoristice, București, [1897]; Epigrame, București, 1900; Ultimele schițe umoristice, București, 1900; Căderea guvernului, București, 1902; Povestiri patriotice, București, 1902; Tuns și frezat
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
de liliac, București, 1888; Durere, București, 1889; Icoane, București, 1891; D-lui Em. Protopopescu-Pache, București, 1891; Nuvele alese, București, 1894; Schițe umoristice, pref. Dumitru Stăncescu, București, [1895]; Aventurile unei soacre, București, 1896; Povestiri, Craiova, 1896; Realiste, Craiova, 1896; Alte schițe umoristice, București, [1897]; Epigrame, București, 1900; Ultimele schițe umoristice, București, 1900; Căderea guvernului, București, 1902; Povestiri patriotice, București, 1902; Tuns și frezat, București, [1902]; Din viața mea de medic, București, 1903; Din junețea lui C. A. Rosetti, București, 1903; Din viața
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]