8,223 matches
-
C-atuncea îi descântecu în puterea lui. Până la urmă, Unchiu a cedat insistentelor și mi-a dezvăluit descântecul. Era un catren. Am scos repede carnețelul și pixul din buzunar (nu mă lipseam niciodată de ele) și l-am rugat pe unchi să-mi repete. A început să râdă. - Apăi c-așe nu mere, geaba-l scrii. Trăbuie să-l țâni minte. - Dar deja l-am uitat!... - Nu-i băi! dac-o fi să-ți trăbuie și dac-o fi să fie, ț-
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
îndemână. Plutea cu un zâmbet neșters, cu ochii ireal de adânci, cu clopul ros, cu pieptar înfundat și mânecile de la cămeșă mereu suflecate. - Oile să țân cu dragoste șî cu post. Nu era un sfat, nu era o părere. Zâmbetul Unchiului se schimbase o clipă în ceva ce nu pot defini. Doar ochii-i continuau să exprime un soi de acceptare și încântare sinceră, fără urmă din îndoiala ori ironia pe care au avut-o alții, auzind că ficiorul popii vrea
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
sau la coasă. Îmi era rușine să-l întâlnesc, dar făceam eforturi imense să îmi transform rușinea în ranchiuna, să proiectez propria-mi responsabilitate asupra lui. Într-o dimineață, l-am găsit în grădina, tolănit sub pomi, pe Mitu, fratele Unchiului. Duhnea a lichior. S-a prefăcut bucuros să mă vadă și m-a invitat să iau loc lângă dânsul. - Anuța să dusă cu vacile, trăbă să vină. Stau aci s-o aștept. Ar fi de lucru,dar nu mă apuc
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
oile înșirate între tribune, pe scări, cu un țigan mustăcios trăgându-l într-una de mânecă. - Ei, da-l-ai dracu! a exclamat nea Doru. Ușor pilit, mie mi-a venit să râd. Era prima dată când citeam, pe chipul Unchiului Culiță, disperarea. Deh, eram tânăr și mi se părea că pot dărâma munții. De cum a pus ochii pe noi, țiganul s-a oprit în loc. Unchiu s-a grăbit să ne-ajungă și ne-a strigat de la câțiva pași: - Haidaț, băăă
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
fost, io te cred, treaba îi cum it dzâc... M-am intors și-am plecat. N-am mai avut inima nici să salut. - O fi că ț-o da-o can o tuna, nu fii nacajât! Dar vorba bună a Unchiului nu mi-a putut stampară catranul. Duminică, spre seară, m-am pomenit cu Ion al Mic la magazin. Venea direct de la oi. - Noa, îi băi mare, dadierăm de năcaz! Cum n-aveam ochi să-l văd, m-am uitat în
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
Dealu Nădăștiei. Dormeam în cojoace, înveliți în pelerine largi. La început de decembrie, a plouat o noapte întreagă. Spre dimineață s-a înseninat și-a înghețat. Ne-am adunat lângă foc, să ne încălzim. Beam cafea, fumam, povesteam. Din cojocul unchiului, topite de dogoare, picături de apă se prelingeau pe jos. - Cum drac, băă, cogiocu tău nu-i ud? - Nu-i ud, că dorm cu grijă. Decât să stau în cojocul ud, mai bine nu dorm. - Așee, băăă, vedz, tu iești
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
să-și vândă calul. E cal cuminte, trăgaci, are 15 ani; nea Doru vrea să-și ia unul tânăr. Facem pe din două: îl cumpăr eu și îl ții dumneata. Așa am și eu cal când mi-o fi nevoie... Unchiului i-au sclipit ochii a înțelepciune și mi-a răspuns: - Calu ahăla nu-i de oamini batrâni. Îi șî pre mare, mâncă mult, noi nu putem face atâta amar de nutreț. Era toamna, oile erau în transhumanță. Unul din cei
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
în special de cai, dar, când prindea vreun chilipir, toamna cumpăra oi. Le ierna cât mai ieftin și le vindea puțin înainte de fătat, la un preț mai bun. Stând împreună la oi, Dani Capră s-a oferit să-i găsească Unchiului un cal mărunțel și cuminte. S-au învoit pe doi berbeci și-o oaie. Când Dani a plecat acasă, Unchiu a mai rămas la oi o săptămână. Schimbul se făcea duminica. Luni dimineața, Dani i-a lăsat Unchiului în curte
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
-i găsească Unchiului un cal mărunțel și cuminte. S-au învoit pe doi berbeci și-o oaie. Când Dani a plecat acasă, Unchiu a mai rămas la oi o săptămână. Schimbul se făcea duminica. Luni dimineața, Dani i-a lăsat Unchiului în curte o mârțoagă deșelată, toată oase, în genul celor pe care le-ați văzut probabil înhămate la căruțele țiganilor din șatra „Caalooriifereee cumpăărăăăm!” Dar nu era doar urâtă: trântea și zvârlea. În aceeași toamnă, mi-am luat și eu
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
cu frumoasa lângă el! Doamne, ce frumoși suntem!” În ziua când am potcovit întâi iapa, m-am dus pe la Unchiu să mai stăm de povești. Tușa era la oi, la țară. Era final de noiembrie, seara. L-am aflat pe Unchi cocăind în pat, cu un picior întins și un genunche ridicat, cu mâța cocăind pe genunchiul lui. Soba de bucătărie duduia. Cum îmi era obiceiul, mi-am tăiat în grabă niște cartofi, să-i coc fălii, direct pe plită. Între
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
timp căpătasem un teren plurialergic, după fiecare rapel îmi înțepenește umărul la brațul la care se injectează, dar nu mi-aș pune problema să nu îl fac, câtă vreme toată copilăria am asistat la lupta pentru supraviețuire a unuia din unchii mei care a făcut prin anii '70 o formă gravă de hepatită B după injecții cu seringi nesterile la un dispensar medical! Ca medic am văzut consecințele nevaccinării BCG - copil de 18 luni cu meningo encefalita TBC - „scăpat” la vaccinare
Ca medic am văzut consecințele nevaccinării la copii () [Corola-blog/BlogPost/338912_a_340241]
-
Îți recomandăm A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” N-am tânjit niciodată să fiu fericit. Cât despre bani, vorba Unchiului Culiță: ”Saracia o fost prietenă bună cu tata, șî cu minie tot așe!” M-am lipit cu burta de peretele exterior al vagonului. Baba s-a strecurat pe lângă mine, s-a depărtat legănându-și trupul masiv, cu mersul acela specific
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
reușit să le trec. Diploma de licență e tot la universitate, nu mi-a folosit, nici măcar un minut, la nimic. Și nici nu cred că îmi va folosi vreodată. N-am tânjit niciodată să fiu fericit. Cât despre bani, vorba Unchiului Culiță: ”Saracia o fost prietenă bună cu tata, șî cu minie tot așe!” Dacă vreau ceva de la viață, e să las în urma mea o Gură de Rai. Și niște îngeri, să-i stea de strajă. Apoi, sătul de zdroabă, vreau
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
țări nu își vor găsi liniștea sub culorile steagului pe care îl ai tu pe profil. Da, erau francezi sau sirieni, dar apropiații lor nu îi plâng pentru că erau cetățeni francezi sau sirieni. Îi plâng pentru că erau mame, tați, copii, unchi, mătuși, vecini, colegi. Sunt plânși pentru lucrurile pentru care erau iubiți și apreciați de comunitatea în care au trăit. Nu are nicio legătură cu faptul că sunt sirieni sau francezi. Nu are legătură cu Siria. Cu Franța. Cu Afganistan. Sau
De ce nu ar trebui să îți schimbi poza de profil cu steagul țărilor în care au loc atentate teroriste () [Corola-blog/BlogPost/338530_a_339859]
-
la Ploiești. Mai avea puțin și ne spunea că este și anti-sistem. S-au dus vremurile în care dl. Trump înnebunea audiența și lingviștii - cum a fost atunci, în iulie 2015, în Carolina de Sud: „Acuma, legat de (armele) nucleare - unchiul meu, care a fost un mare profesor, om de știință și inginer - dr. John Trump, de la MIT. Gene bune, gene foarte bune, okay, foarte tare acestă Wharton School of Finance ( școala pe care a făcut-o el, Trump - n.m
Da, nu se va alege! Dar tot avem o problemă () [Corola-blog/BlogPost/338603_a_339932]
-
și acum te uiți la acordul cu nuclearele ( încheiat de Obama cu Iranul -n.m.), chestia asta care mă chinuie pur și simplu- putea să fie atât de simplu, că nimic nu e mai important ca viața ( nuclearele sunt puternice - unchi-meu mi-a spus asta acum mulți, mulți ani, despre putere și asta acum vreo 35 de ani; mi-a explicat puterea și ce urmează să se întâmple și avea dreptate - cine ar fi crezut? Dar când te uiți la
Da, nu se va alege! Dar tot avem o problemă () [Corola-blog/BlogPost/338603_a_339932]
-
așa că ne-au distrus, pur și simplu ne-au distrus". Minți luminate au stat apoi să înțeleagă cum de potrivește dl. Trump atât de bine cuvintele și cea mai rezonabilă concluzie a fost că asta nu i se trage de la unchiul savant, ci de la vânzări, că este omul care poate să-l vândă și pe unchiu-său la pachet cu un apartament cu vedere la râu și marmură pe jos. Îți recomandăm Ctrl+F între două dezbateri aflate la 56 ani-TV distanță
Da, nu se va alege! Dar tot avem o problemă () [Corola-blog/BlogPost/338603_a_339932]
-
afectat foarte mult. Bunicul meu era foarte aspru cu mine. Oarecum aveam frică de el. Am fugit odată de acasă, văzându-mă liber, nu îmi mai doream să mă întorc înapoi. Am venit aici în București unde mai aveam un unchi. Am venit să îl caut, nu știam cât de mare e Bucureștiul. Am zic că e ca la mine în oraș, că întreb pe cutare, pe cutare, și îl găsesc”, își începe povestea A.L. Îți recomandăm Spune-mi ce
Povestea lui A.L., unul dintre copiii străzii care și-a găsit „Drumul spre reușită” () [Corola-blog/BlogPost/338664_a_339993]
-
ritmul, viteza cu care trăim în modernitate. Pe seama resurelor neregenerabile ale Terrei. Graba Titanicului civilizației spre impactul cu materialismul dialectic și istoric final. Marx braț la braț cu Alvin Toffler. Sau, de la comunismul lui Marx, al mătușii Europa, și al Unchiului Sam, la creștinismul lui Iisus Hristos. De la Valea Plângerii Terrei... la răstignirea de către om a Dumnezeului Universului. Nu este totalitarist dogmatismul democrației, libertății, și drepturilor omului? “Countryside” ( “La țară”) este un poem manifest social, un poem-emblemă, pentru lumea a treia
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
de tocat indiferența celor fără Dumnezeu...ar fi necesar să ne impunem și să ne obișnuim cu dingdangul nu numai la moarte și la sărbătorile principale creștine, dar și la botez, și la nuntă...pe mine m-a învățat un unchi din Vrancea care este chichirezul cu ritmul și durata bătăilor...după cum zice și nea Emil Batog, la moarte clopotul se trage de limbă, iar la celelalte evenimente se trage de sfoară...cu Veșnicia nu-i de râs, dar nici de
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
cu mâncare și cu băutură: unul venea, altul pleca... - îi povestise Stoian Brăiloiu lui Mitică Sinu. Dar, după ce revine din Corsica, mai stă câțiva ani în Franța și apoi pleacă, de-această dată spre America de Sud, în Argentina: avea acolo un unchi care era profesor universitar. Comunicarea și prietenia lui cu Dumitru Sinu continuă, însă de văzut nu se vor mai vedea niciodată... După un an de la ajungerea sa în Argentina, Stoian Brăiloiu va pleca pentru totdeauna dintre cei vii, lăsând în
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339932_a_341261]
-
a fost teama de extindere a comunismului în Europa. Așa că, au traversat Atlanticul plecând înspre Canada, zona Quebec, mai exact la Montreal, unde se vorbea tot franceza. Printre cei care au părăsit atunci Franța au fost, bineînțeles, nea Mitică și unchiul său, avocatul Nichita Tomescu... Tainele prieteniei și secretele „succesului” Începută în Iugoslavia la închisoarea din Panciova și continuată la Paris, prietenia lui nea Mitică cu avocatul Nichita Tomescu s-a intensificat după ce au ajuns pe continentul nord-american, la Montreal. Nea
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
Îmi pare rău că nu i le-am cerut. Îmi aduc aminte că una din ele spunea: Când plecăm din lume nu luăm cu noi nici greutatea scamei... Era un om puternic!” Nea Mitică nu s-a gândit vreodată că unchiul din lagărul titoist al anilor ’48 va fi prietenul său aproape 30 de ani... „Dar din uitare, cine-o să mă cheme?” Povestea lui Nichita Tomescu m-a impresionat și m-a incitat, stârnindu-mi curiozitatea de a afla mai
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
multă verdeața asta despre care zice popa că nu conține nici întristare și nici suspin!... Și adun, și mă uit la soare cum se duce la vale și se apropie de capăt, și mă uit la mătușile mele și la unchiul meu cum prășesc și cântă, cum se apropie de capăt și cântă!...Parcă așa aud că spune mătușa cea mare: “mâine, începe așteptarea și venirea sosirii tale!/ mâine, am să pun toată răbdarea pe foc,/ am să scot tot spațiul
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
dește și crăpături. Altfel, dorm agitat și visez urât. Mă cam doare. Mă cam ustură. Că-i dată naibii leșia. Gata, mătușile se duc în odăile lor. Bunica, ultima, se duce să se hodinească în chilerul de la vale. Eu și unchiul ne culcăm pe prispă. El, mai ostenit decât mine, începe să doarmă cât ai zice somn. Eu, cu gândul prin poghiazuri și la țâncul pământului singur în hectar, mai am oleacă de umblat încolo și încoace, fără să merg. Stau
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]