6,447 matches
-
de c)tre o singur) mare putere este tolerat) de c)tre cealalt), deoarece intervențiile lor concurente ar putea genera pericole exagerate. Astfel, John Foster Dulles, ap)r)tor al procesului de eliberare, a dat asigur)ri Uniunii Sovietice, atunci când ungurii s-au revoltat, în octombrie 1956, c) nu vom interveni în acțiunile lor de a-i reprimă. Cu toate c) am prefera că est-europenii s) și-i aleag) în mod liber pe cei care s)-i guverneze, putem totuși înțelege
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Țării Românești și a Moldovei (1330-1392), în „Revista istorică“, București, 2, 1991, nr. 9-10; Șerban Papacostea, Domni români și regi angevini. Înfruntarea finală 1370-1382, în idem, Geneza statului în evul mediu românesc, Cluj-Napoca, 1988; Pascu, Contribuțiuni documentare; Radu Rosetti, Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice“, București, seria II, tom 27, 1904-1905; I. Sabău, O nouă listă a episcopilor catolici din Moldova, în „Revista Istorică“, București, 29, 1943; Sýkora, Poziția internațională. • Ferenț, Cumanii; Spinei, Realități
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
am Main - Berlin, 1994, p. 62. grafie contestă existența națiunii în evul mediu 11. G. Kristó, pe urmele altor colegi, recunoștea meritul lui J. Szűcs de-a fi elaborat un studiu fundamental și foarte documentat pentru acea vreme (reputatul istoric ungur utilizase lucrările unor cercetători cunoscuți - R. Wenskus, H. Kohn și alții -, ceea ce, în condițiile accesului restricționat la bibliografia de specialitate, care a marcat știința din țările comunizate, constituia o veritabilă performanță). În același timp, istoricul de la Szeged arăta că, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și mâncarea, datinile, conduita în timpul luptelor (cruzimea sau lașitatea), calitățile personale (lăcomia sau duritatea). Întotdeauna se relevă o opinie foarte bună despre propria comunitate, popoarelor din jur rezervându-li-se, dimpotrivă, o condiție modestă 17. Să vedem cum erau văzuți ungurii, cehii și polonezii de străini și ce opinii împărtășeau ei înșiși despre alte etnii. Poporul maghiar a fost evocat în descrieri deosebit de plastice. Reiterând unele aserțiuni ieșite de sub pana cărturarului Otto de Freising din secolul XII, surse occidentale elaborate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ce opinii împărtășeau ei înșiși despre alte etnii. Poporul maghiar a fost evocat în descrieri deosebit de plastice. Reiterând unele aserțiuni ieșite de sub pana cărturarului Otto de Freising din secolul XII, surse occidentale elaborate cu trei veacuri mai târziu susțineau că ungurii sunt „cel mai josnic popor“ care ocupă „cel mai bun pământ“, înșiruiau lucrurile cumplite ce-l întâmpină pe călător la intrarea în această țară: muștele, arșițele, frigurile (cu sensul de febră), vinurile oribile, vijeliile cu mult praf, absența adăposturilor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care ocupă „cel mai bun pământ“, înșiruiau lucrurile cumplite ce-l întâmpină pe călător la intrarea în această țară: muștele, arșițele, frigurile (cu sensul de febră), vinurile oribile, vijeliile cu mult praf, absența adăposturilor pentru călători și a așternuturilor decente (ungurii dormind pe pământul gol), lipsa copacilor, bucatele preparate murdar, poporul nerăbdător, răutăcios și perfid, setea de lux a aristocraților, lipsa de dreptate, credința superficială și distanțele imense 18. În pofida faptului că epoca invaziilor era demult apusă, cronicarii din secolul XII
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
demult apusă, cronicarii din secolul XII, Cosma de Praga și Gallus Anonymus din Polonia (autori ai celor mai importante surse pentru studierea istoriei Poloniei și Cehiei, din cele mai vechi timpuri până în veacul lor), reactualizau, în explicarea situațiilor conflictuale cu ungurii, clișeul despre cruzimea lor nativă, însă trebuie spus că ambii cronicari se pronunțau totuși în termeni pertinenți despre acest popor. Cosma de Praga regreta, bunăoară, ciocnirea ungaro-cehă din anul 1116 și aducea maghiarilor elogii pentru bogățiile de care dispun și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
elevat, s-a impus treptat ca normă în cuprinsul întregii țări. În secolele XI și XII, drept criteriu pentru includerea în comunitatea ungară, gens Hungarorum, servea loialitatea față de regatul creștin. Din legile lui Coloman I (1095-1114) rezultă că era considerat ungur oricine s-a născut sau locuia în regat și era obedient suveranului, indiferent de limba pe care o vorbea sau de originea etnică. În baza acestei concepții, împărtășită și de Cronicarul Anonim, a fost stimulată integrarea reprezentanților altor culte și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
I (10771095) musulmanii convertiți la creștinism nu aveau voie să revină la vechea credință. O nouă concepție, de care cercetarea specializată leagă formarea națiunii ungare medievale, a fost formulată în secolul XIII de cronicarul Simon de Kézai. Cărturarul considera că unguri adevărați, pura... Hungaria, erau descendenții celor 108 neamuri vechi care proveneau de la strămoșii legendari, Hunor și Magor, au avut o mamă și un tată comun și au participat la ocuparea noii patrii, cu cel mai roditor pământ, ape dulci și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
108 neamuri vechi care proveneau de la strămoșii legendari, Hunor și Magor, au avut o mamă și un tată comun și au participat la ocuparea noii patrii, cu cel mai roditor pământ, ape dulci și mult vânat. Înzestrați cu calități excepționale, ungurii erau văzuți de către cronicar drept comunitate intactă de la origini până în vremea sa. Formulând asemenea idei, Simon de Kézai continua să exprime în spiritul gestelor din perioada anterioară, dar într-o formă mai accentuată, nemulțumirea nobilimii ungare în legătură cu transferul de bunuri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stăpânire al suveranului asupra teritoriului statal 44. Cărturarii maghiari au plasat începuturile „națiunii huno-ungare“ în timpul potopului biblic, atribuindu-i origine scitică și victorii asupra unor figuri celebre ale antichității (Darius, Cyrus și Alexandru cel Mare). Almos și Arpad, căpeteniile războinicilor unguri în epoca instalării în Panonia, au fost considerate succesoare de drept ale marelui potentat hun Atilea, care smulsese altădată aceste pământuri de la romani. Cronicarii legitimau stăpânirea arpadiană în Panonia, Transilvania, Croația și în alte teritorii atât prin forța armelor - ungurii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unguri în epoca instalării în Panonia, au fost considerate succesoare de drept ale marelui potentat hun Atilea, care smulsese altădată aceste pământuri de la romani. Cronicarii legitimau stăpânirea arpadiană în Panonia, Transilvania, Croația și în alte teritorii atât prin forța armelor - ungurii au trebuit să poarte nenumărate lupte cu teutonii, bulgarii, grecii, românii, slavii etc. -, cât și prin acte de recunoaștere benevolă din partea unor adversari mai slabi sau prin alianțe matrimoniale de felul căsătoriei fiului lui Arpad, Zoltan, cu fiica ducelui Menumorut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
orașului și să ceară „Moarte lui Maniu“114. La Cluj, - scria ziaristul american Reuban H. • Ibidem, p. 112. • Arhivele Naționale Timișoara, fond I, Comitetul Regional P.C.R. Banat, dosar 3 A/1945, f. 112-113. • Reuben H. Markham, op. cit., p. 232-234. Markham - ungurii manifestau prin oraș, strigând „Jos Maniu!“, dar niciodată „Jos Horthy!“115. În Vechiul regat, în propaganda desfășurată împotriva liderului național-țărănist au fost antrenați cu precădere locuitorii de origine evreiască. La Fălticeni, același Markham a asistat la demonstrațiile evreilor care scandau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aceeași notă, la începutul lui martie 1864, de la Petersburg, contele Massignac scria superiorului său de la Paris, Drouyn de Lhuys, că Rusia îl suspectează pe Cuza de a încuraja mișcările de emancipare națională, pe teritoriul României aflându-se numeroși revoluționari polonezi, unguri, italieni și francezi, și, de asemenea, a fost semnalată prezența generalilor Türr și Klapka, ca trimiși ai lui Garibaldi 35. Două luni mai târziu, la 15 mai 1864, într-un raport al aceluiași Massignac, erau reproduse reproșurile pe care cancelarul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unire par a fi fost răspândite de Ioan Erdely, care reprezenta la comandamentul armatei din Budapesta Consiliul Dirigent din Sibiu, fără o legătură directă cu guvernul din București. De altfel, din discuțiile pe care le-a avut cu oamenii politici unguri, ar rezulta că urmărea prin mijlocul acestei apropieri să obție mai ușor pentru România regiunea slovacă de la Békés Csaba și Mako la revărsarea Mureșului, pe care într-adevăr Brătianu le socotea necesare de revendicat“2. Alți istorici români au comentat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iulie 1919 și i-au propus o colaborare româno-maghiară, concretizată în ocuparea Budapestei și înlăturarea bolșevicilor, precum și susținerea de către români a guvernului de la Szeged 14. Prietenia maghiaro-română urma să capete trăinicie, „mai ales dacă am fi dispuși să ajutăm pe unguri să-și corecteze frontierele față de ceilalți vecini“15. În aceeași perioadă, în luna premergătoare intrării trupelor românești în Budapesta, se pare că în direcția unei apropieri de România acționa, de la Viena, și István Bethlen, liderul maghiar originar din Transilvania. El
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tocmai pentru a-i face pe maghiari să accepte o „uniune personală“51. Și generalul britanic Walter H. Greenly, aflat în trecere la Budapesta în perioada 7-14 august, consemna în raportul său că ideea unei uniuni româno-maghiare „fusese discutată de unguri cu d-l Erdelgi (sic!)“52. Din perspectiva guvernului maghiar, se pare că existau anumiți membri ai cabinetului care susțineau o uniune personală între România și Ungaria, sub sceptrul regelui Ferdinand. Era vorba despre ministrul apărării, Ferenc Schnetzer, cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
burgheze democratice“ din Ungaria, decât pe aristocrații maghiari. În sfârșit, Iuliu Maniu se pronunța ferm, cel puțin în acel moment, împotriva planului de realizare a unei uniuni româno-maghiare: „O asemenea uniune este pentru noi absolut inacceptabilă. Ea ar însemna dictatura ungurilor asupra noastră. Dacă ungurii ajunseseră să îngenuncheze Austria și să-i impună voința lor, ne putem închipui ce s-ar întâmpla la noi, care • Opinia lui Teleki despre Vázsonyi era aceea că cel urmă „este egal urât și de aristocrați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
decât pe aristocrații maghiari. În sfârșit, Iuliu Maniu se pronunța ferm, cel puțin în acel moment, împotriva planului de realizare a unei uniuni româno-maghiare: „O asemenea uniune este pentru noi absolut inacceptabilă. Ea ar însemna dictatura ungurilor asupra noastră. Dacă ungurii ajunseseră să îngenuncheze Austria și să-i impună voința lor, ne putem închipui ce s-ar întâmpla la noi, care • Opinia lui Teleki despre Vázsonyi era aceea că cel urmă „este egal urât și de aristocrați, fiindcă este ovrei, și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Vaida Voevod, op. cit., vol. IV, p. 232. • N. P. Comnen, op. cit., p. 74. • Ibidem, p. 76-77. nu avem nici instituțiile, nici tradițiile seculare, nici aparatul de stat pe care-l avea Austria. Noi, cei din Ardeal, cunoaștem mai bine pe unguri decât dumneavoastră și știm să ne ferim de ei“. Mai mult decât atât, Maniu remarca cu justețe faptul că propunerile maghiare erau oarecum tardive: „Domnii unguri însă nu s-au gândit să ne facă propuneri substanțiale decât când rămânerea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stat pe care-l avea Austria. Noi, cei din Ardeal, cunoaștem mai bine pe unguri decât dumneavoastră și știm să ne ferim de ei“. Mai mult decât atât, Maniu remarca cu justețe faptul că propunerile maghiare erau oarecum tardive: „Domnii unguri însă nu s-au gândit să ne facă propuneri substanțiale decât când rămânerea noastră în Ungaria nu mai era decât o chestiune de zile. [...] Ungurii, dacă erau sinceri - ceea ce eu mă îndoiesc - se puteau deștepta mai devreme. Și apoi orice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mult decât atât, Maniu remarca cu justețe faptul că propunerile maghiare erau oarecum tardive: „Domnii unguri însă nu s-au gândit să ne facă propuneri substanțiale decât când rămânerea noastră în Ungaria nu mai era decât o chestiune de zile. [...] Ungurii, dacă erau sinceri - ceea ce eu mă îndoiesc - se puteau deștepta mai devreme. Și apoi orice înțelegere semnată cu ungurii ne-ar fi aprins paie în cap nu numai cu Consiliul Suprem, dar și cu sârbii și cehoslovacii“81. Nicolae Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au gândit să ne facă propuneri substanțiale decât când rămânerea noastră în Ungaria nu mai era decât o chestiune de zile. [...] Ungurii, dacă erau sinceri - ceea ce eu mă îndoiesc - se puteau deștepta mai devreme. Și apoi orice înțelegere semnată cu ungurii ne-ar fi aprins paie în cap nu numai cu Consiliul Suprem, dar și cu sârbii și cehoslovacii“81. Nicolae Petrescu Comnen a plecat apoi la București, unde s-a întâlnit cu Ion I. C. Brătianu, comunicându-i rezultatele misiunii sale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
român și forumul păcii de la Paris au cunoscut o deteriorare accentuată în a doua jumătate a lui octombrie și în decursul lunii noiembrie 1919, ideea unei reuniuni între liderii politici importanți români și maghiari nu s-a mai putut concretiza. Ungurii înșiși nu și-au reînnoit propunerile, deoarece li s-a părut mai profitabil să speculeze tensiunile dintre România și marile puteri decât să continue apropierea față de vecinul răsăritean al Ungariei. Astfel, zvonurile privitoare la o uniune între România și Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deloc încurajator al Europei interbelice). Însă atunci, în toamna anului 1919, existau, din perspectivă maghiară, și destule obstacole în calea unei apropieri între România și Ungaria: impopularitatea unei colaborări cu ocupantul, nivelul rechizițiilor făcute de armata română, fidelitatea multor aristocrați unguri față de dinastia de Habsburg, în general, și față de Carol al IV-lea, în particular, chestiunea religioasă (știut fiind faptul că fiii lui Ferdinand erau ortodocși), precum și, în mod deosebit, previzibila reacție negativă a marilor puteri Aliate. Acestea au fost, de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]