6,525 matches
-
să cadăîn fiecare trecut avut la îndemână... XXI. SINGURI ÎN NOI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011. Ca o ploaie necoaptă de mijlocul incomplet și atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de veșnică, timpul, încartiruit în streșini curge năvalnic doar în pieptul ... Citește mai mult Ca o ploaie necoaptă de mijlocul incomplet și atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
în singurătatea nemuritoare a pereților am murit în fiecare zi de o mie de ori și tot nu am înțeles de ce-ți respir încă coapsa unde mi-ai zdrobit sărutul singura amintire respirată în doi lasă piatra să-și urle nebunia muntelului nechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătate suntem prea rotunzi în glas să mai trăim îngustimea țipătului nostru ... Citește mai mult nu mai știu a trăi dincolo de liniștea palmei tale gândîn genunchi construiesc temnițe orelor goale de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
foaieca o eliberare cuvintele desenează neliniștiîn singurătatea nemuritoare a perețiloram murit în fiecare zi de o mie de oriși tot nu am înțeles de ce-ți respir încăcoapsa unde mi-ai zdrobit sărutulsingura amintire respirată în doilasă piatra să-și urle nebunia munteluluinechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătatesuntem prea rotunzi în glassă mai trăim îngustimea țipătului nostru... XXVII. GREUTATEA VERBULUI A FI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011. cât mi-aș dori să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
fluturi îți sprijină podeaua când te războiești cu galbenul uitat în cer stiu o crâșmă unde s-au aciuat câțiva îngeri păzitori au dat afară oamenii din ei și au început să-și bea neputința zburatului crâșmărița a prins a urla sudalme ferestrelor deschise de hărmălaia albicioasă a interiorului până a venit păstrătorul cheilor a trimis toată puritatea la culcare și a lăsat ... Citește mai mult te acoperi cu aripa rămasă nespălatăși taci albastrulcu încăpățânarea unui cal de frunzeneîmblânzitul roi de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
încăpățânarea unui cal de frunzeneîmblânzitul roi de fluturiîți sprijină podeaua când te războieșticu galbenul uitat în cerstiu o crâșmă unde s-au aciuatcâțiva îngeri păzitoriau dat afară oamenii din eiși au început să-și bea neputința zburatuluicrâșmărița a prins a urla sudalme ferestrelor deschise de hărmălaia albicioasă a interioruluipână a venit păstrătorul cheilora trimis toată puritatea la culcare și a lăsat... Abonare la articolele scrise de daniel dăian
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
2011. M-AM PLICTISIT DE CODU' LU' DA VINCI ȘI DE ABERAȚIILE SATANISTE A LU' DAN BROWN Dar ce se întâmplă, totuși? Codul lui da Vinci este cea mai vândută carte din toate timpurile, după Biblie. Eu cred că oamenii urlă, strigă după Divin. Dar, în nebunia lor, încearcă să-și stâmpere setea arzătoare cu orice ține de ocult. De ce? Pentru că golul uriaș din sufletul nostru este ca o gaură neagră - ne seaca de putere și de energie. “Dumnezeule, Tu ușurezi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356841_a_358170]
-
mai mult M-AM PLICTISIT DE CODU' LU' DA VINCI ȘI DE ABERAȚIILE SATANISTE A LU' DAN BROWNDar ce se întâmplă, totuși?Codul lui da Vinci este cea mai vândută carte din toate timpurile, după Biblie.Eu cred că oamenii urlă, strigă după Divin.Dar, în nebunia lor, încearcă să-și stâmpere setea arzătoare cu orice ține de ocult.De ce?Pentru că golul uriaș din sufletul nostru este ca o gaură neagră - ne seaca de putere și de energie.“ Dumnezeule, Tu ușurezi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356841_a_358170]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > SINGURI ÎN NOI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ca o ploaie necoaptă de mijlocul incomplet și atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață. În podul palmelor îngrijorate se aciuase o singură umbră, din toate cele care îi trecuseră prin tâmple. O umbră dezgolită de amintiri, ca un cerc pictat
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
în fiecare oră cu un metru de răbdare în lungimea infinit de grea a patului, care devenise doar o carceră de curte interioară, din cea a cărnii. Își privi lung degetele descărnate într-un cenușiu fantomatic. Ar fi vrut să urle, dar zgâria doar timpul cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
și atunci se simt singuri, triști și încurcați de lumea asta prea complicată. Drept urmare, se afunda în Internet, televizor, pornografie, relații dubioase. O bună parte dintre copii sunt distanți, rebeli, neadaptați, descurajați, în depresie și cu rezultate slabe la scoala. "URLA"DUPA RELAȚIA CU PĂRINȚII ȘI DUPĂ DRAGOSTE. Este normal să mergi la serviciu și să îți câștigi existența. Este normal să evadezi de acasa din când în când, pentru o plimbare de unul singur. Dar unde este limita dintre normal
5 ORE PE ZI CU FAMILIA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356603_a_357932]
-
Și în ele pun frumos Fân uscat și călduros. Din buzunar, cuminței, Boabe scot acum de mei. Nu doar casă ce și masă! Arătând că lor le pasă, Prieteni sunt cum se cuvine Și la rău dar și la bine. Urlă iarnă, fă-ți de cap, Noi tot ți-am venit de hac ! Vrabiile mulțumite, Nu mai pot de fericite! Fulgii Jucăuși cad peste sat Toti copii ies afară, Aer rece-i și curat, Fulgii fluturi care zboară. Se agată-n
SUFLET DE COPIL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356626_a_357955]
-
și m-a întunecat. Dar am înțeles că trebuie să îl iert așa cum și Isus m-a iertat pe mine.” “Am început să fiu foarte rea, foarte egoistă, mă băteam cu oricine. Oricine s-ar fi legat de mine, imediat urlam și chiar am avut probleme multe la școală din cauza bătăilor.” “Strigam: ‘Doamne, de ce nu ești cu mine? De ce nu mă auzi? Ce se întâmplă cu mine? Ce trebuie să fac ca să fiu fericită?' “ “Să mărturisim ce am făcut în trecut
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356661_a_357990]
-
mai interesa de nimeni. Nici la școală nu mai vorbeam cu nimeni, eram foarte desprinsă de orice realitate, de oricine. Am început să fiu foarte rea, foarte egoistă, mă băteam cu oricine. Oricine s-ar fi legat de mine, imediat urlam și chiar am avut probleme multe la școală din cauza bătăilor. Chiar și cu băieții mă băteam. Eram foarte deprimată. De multe ori simțeam nevoia să vorbesc cu cineva, să mă plâng cuiva, să-i spun durerea pe care o am
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356661_a_357990]
-
la București, ce dacă nu-mi dă mama și tata voie, ăla ce-a făcut dacă țineau atâta de mult la el, s-a dus, săracu, nevinovat pe lumea cealaltă, I-au sfârtecat celovecii corpul îm mii de bucăți...Are să urle tata în pădurea Bucovului după el cât o putea...Frida, auzi, tu, i-am mătrășit câinele și acum mă ascund pe sală la voi, după scândurile podului ca s-aud ce vorbesc ei în casă... Sunt de prin părțile Tecuciului
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
ți fie teamă. Cu așa animal am vrut eu să mă mărit? Nu mi‑a ajuns unul, Doamne? a țipat ea și mai tare, cu privirile aruncate în tavan. Am să plec! Să fii fericit ca un animal singuratic. Să urli în pustie, amărâtule! Nu am nevoie de tine și să nu vii după mine în viața ta, prăpădenia pământului, țipa Amalia tot mai aprigă, dând drumul la o avalanșă de acuze mai mult sau mai puțin adevărate, în timp ce se îmbrăca
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
Singur într-o celulă, neputincios între zidurile groase și pe deasupra condamnat la moarte; Condamnat la moarte printr-un nenorocit concurs de împrejurări și un șir de erori incredibile; Câte din acțiunile oamenilor sunt într-adevăr perfecte? Către cine să-și urle nevinovăția dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă? Somnul nu se mai atinge de el. Oamenilor, de ce vreți să îmi luați viața pe care mi-a dat-o Dumnezeu și eu n-am nici o vină?! Și punându-și
PALMA CONDAMNATULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355670_a_356999]
-
că de mâna mea mori, târfulițo! Nu a mai fost abuzată până dimineața, dar nici nu a putut dormi. Lacrimile‑i curgeau în neștire pe perna ce mirosea a mucegai și cu greu se abținea să nu țipe, să nu urle, să nu lovească. Teama de acest bărbat și de pornirile lui sadice o paralizau... * Silvia spăla îngândurată vasele la bucătărie. Știind că Iuliana sosește acasă între șapte și opt seara, aproape în același timp cu tatăl ei, pregătise cina din
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Nicînd înfiorarea acelor jocuri pure Nu va sminti gîndirea groteștilor atei Care știau în tainặ din glorie sặ-și fure Și prefặcuți în stane ningeau pe cer cu stele Poveștile porcoase aveau un iz divin Atunci cînd din zặpadặ confecționau inele Urlau de fericire și disperați beau vin Și iatặ cặ poemul își trage peste pîntec Un voal plin de sfiala fecioarelor perene Īn care un pặtrunde nici izma unui cîntec Cînd ele dorm suave și goale între perne. Poem BAROC DOI
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
În acest timp, ultramodernul teatru de vară era și el sigilat! Tot pe bani publici! * Am mai bătut câmpii despre numele unor stații. Ale mijloacelor de transport în comun. Numele lor un important rol în orientarea călătorilor. Geaba scrii și urli în megafoane: „Urmează Stația dr. Grozovici sau Vasile Lascăr!” În loc să-i comunici cetățeanului „Spitalul Colentina” sau „Circul de Stat” (circul național e la altă stație!). La fel cu cele din intersecția Șos. Mihai Bravu cu Bd. Ferdinand I (??? - a existat
TABLETA DE WEEKEND (35): PRIN BUCUREŞTIUL IUBIT ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346074_a_347403]
-
Nicînd înfiorarea acelor jocuri pure Nu va sminti gîndirea groteștilor atei Care știau în tainặ din glorie sặ-și fure Și prefặcuți în stane ningeau pe cer cu stele Poveștile porcoase aveau un iz divin Atunci cînd din zặpadặ confecționau inele Urlau de fericire și disperați beau vin Și iatặ cặ poemul își trage peste pîntec Un voal plin de sfiala fecioarelor perene Īn care nu pặtrunde nici izma unui cîntec Cînd ele dorm suave și goale între perne. POEM BAROC DOI
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
ratați) Dacă nu m-ai iubi, ce-ar fi sufletul meu fără suflet (aguda viermilor de matase) ... ipostază unui future galben orb Taci, ascultă cum ne privește Dumnezeu (un înger ne sculptează din lumina). TĂCEREA Împrejmuita de o lume care urlă Cuvinte care zgârie pereții inimii M-am închis în inima unei bătăi de aripi Privită de ochi care sfâșie și ultima fărâma de lumină M-am adăpostit la umbră unei șoapte Atinsă de suflul urletelor, zguduită de gânduri care scrijelesc
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
rușine să vorbim, dar, când am căscat gura de mi-au pocnit maxilarele și-am scuturat din cap, am simțit cum mi s-au desfundat urechile. În surdină rămăsese un țiuit, dar de auzit auzeam binișor acu'. Care gemea, care urla de durere, ce să zic, parcă era mai bine cu urechile înfundate. Îmi trăsesem helanca pe nas, ochii strâns închiși, zic, să stau așa, să se mai lase pulberea asta, când m-am trezit cu una-n rădăcina nasului. Zic
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]