2,433 matches
-
puțin până să spună adevărul: — Dar oamenii care țin unii la alții nu trebuie neapărat să fie încontinuu la cuțite. —Rahat, spuse Mai, amuzată. Dacă nu te cerți, nu apuci să te împaci. Toată partea cu trântitul ușilor și cu urletele ține pasiunea vie pentru noi. Jack și-a ales următoarele cuvinte cu foarte mare grijă. Cu o gentilețe incredibilă, el sugeră: Sau poate este doar o perdea peste faptul că nu există nimic acolo. Ochii lui Mai se umplură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și încerca o senzație ciudată de căldură. O mașină a parcat în fața casei, un bărbat dinăuntru a deschis ușa pentru ea și, simțindu-se puțin ca o prostituată care era agățată de un client, Lisa a urcat. Încercând să ignore urletele și remarcile de „Oaaaaauuuu!“ și „Seeeexyyy!“ și „Liiiisaaaa areee prieteeen!“ de la Francine și de la ceilalți copii de pe stradă, ea și Jack s-au îndepărtat cu mașina. Hei, chiar ai venit, rânji Jack. Așa se pare. Ea își aruncă privirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sune la magazin de o mie de ori, jaluzelele ei din lemn tot nu erau gata. În ritmul acesta, probabil că nu vor fi gata niciodată. ăsta era combustibilul de care avea nevoie. Plânsul de domnișoară s-a metamorfozat în urlete de copil. ...La bine și la rău... ...Ashling a suferit un șoc puternic... ...Poți săruta mireaaaasaaa... ...A primit o slujbă la New York... ...fabrica nu lucrează pe durata vacanței de vară... Bocind, a întins o mână și a tras o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și bombăni, în cel mai speriat mod: —O, Dumnezeule mare! Apoi fața i s-a luminat. —Revelațiile sunt ca autobuzele, nu-i așa? întrebă ea. Nu vine nici una pentru multă vreme, apoi vin mai multe deodată. Lisa își reprimă un urlet, apoi își legănă șoldurile mai departe. Între timp, Ashling se agita pe scaun, până a sosit vremea să plece de la serviciu și să se întâlnească cu Joy. Voia să împărtășească cu ea noile ei revelații. Sau, cel puțin, una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Tăiați! — Ai făcut-o intenționat, șopti Logan exact când izbucniră strigătele furioase ale unui jurnalist. Watson se mulțumi să zâmbească și să Își continue drumul nestingherită prin mulțimea adunată lângă trepte. Logan se grăbi după ea, Încercând să nu asculte urletele de nemulțumire, amestecate cu Întrebări și cereri de a face un comentariu, toate rostite pe un ton ridicat. Un consilier pe probleme de familiale era În sufragerie cu mama lui Richard Erskine și cu femeia țâfnoasă de alături. Nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se lovi cu putere de pământ. Imediat ce-și scoase picioare de sub el, gravitația se ocupă de rest. Se rostogoli pe pantă ca un bolovan, printre frunze și ferigi, lovindu-se de pietrișul de pe fundul ravenei. Se lovi cu un urlet de durere. Sângele țâșnea dintr-o tăietură de pe dosul mâinii sale. Capul Îi vâjâia datorită opririi bruște pe pietriș. Dar cea mai rea era durerea care-i exploda În burtă. La un an distanță, și Angust Robertson, Monstrul Mastrick, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lumea, nelăsând nimic În urma sa, În afară de o câmpie de alb și un cer galben ca de ardezie. — Alo, sergent McRae? Inspectorul Insch zice că sunt pe drum. Iar agenții de la Bucksburn ar trebui să ajungă În două minute. Auzea deja urletul slab al sirenelor, amortizat de zăpada care cădea. Logan forță mai departe printre nămeți, cu apa Înghețată scurgându-i-se În pantaloni, Îngreunându-i picioarele. Șuiera ca un tren, iar respirația Îi ieșea sub forma unor nori groși de abur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu sângele curgându-i stacojiu din mușcăturile de pe picioare. E numai vina ta! Scuipă pe beton de la gustul sângelui ei. M-ai făcut să dau În el! O gheată izbi stomacul lui Jackie, ridicând-o de pe podea. Își Înghiți un urlet când un foc Îi trecu prin burtă. — Ești exact ca restul! O altă gheată, de data sta În coaste. Martin deja urla. — Totul urma să fie bine! Ai stricat tot! Ușa explodă În lături. Logan intră În forță În cabana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mândri, și acvilele, însemnele, muzica, soldații cu superbele armuri de paradă, strălucitoarea cavalerie ușoară și greii cataphracti, oameni și animale acoperiți de fier, și auxilia, corpurile de armată aliate, de la numizi la parți, germani și iberi. Învăluit în pulbere și urlete, extrem de lent, cortegiul arăta trufaș Roma ei înseși. Și o înfățișa, înspăimântătoare, dușmanilor. În acea zi însă, legiunile, blocate pe Rhenus, au avut o participare restrânsă la triumphus-ul lui Germanicus. „Lui Tiberius i-a fost frică să le aducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
l-a aclamat. Pentru că mama, părăsită și umilită, era sora lui. Iar asta era răzbunarea. Însă cel învins, cel ucis pentru mine rămânea tot tata. Și copiii, fiii celeilalte, au trebuit să se oprească, însă nu și-au ridicat privirile. Urletele ne asurzeau. „Vai“, a zis mama, „pentru asta au iscat un război?“ Cortegiul a pornit. Ce îmbinare de nume grandioase le dăduse Marcus Antonius copiilor acelora, în comparație cu rusticul, republicanul Antonia, care-mi fusese destinat mie! Pe el îl chema Alexandros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceea, în ambele partide, cei dornici să se întoarcă în liniște acasă încercară să ajungă rapid la un acord. De afară, Sertorius Macro auzi glasurile potolindu-se și zâmbi în sinea lui, cu experiența sa de muntean: așa se stingea urletul lupilor obosiți când prada scăpa. Într-adevăr, în Curie se spunea că tinerețea impunătoare, dar lipsită de experiență, blândă și - o opinie larg răspândită - cam stupidă a lui Gajus Caesar putea să le convină tuturor. După o reflecție plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu zgomotul apelor fluviului, care, umflate de ploaie, se izbeau de maluri. Un om striga, la început parcă din dorința de a se face auzit: — Toți te urăsc, pe tine și pe ai tăi, de trei generații, blestemați... Urmară niște urlete, iar printre ele se ghiceau niște nume. Împăratul se îndepărtă. Anchetatorii îl îndemnau pe condamnat: „Vorbește“. Cel interogat urlă din cauza durerii insuportabile, iar Împăratului i se păru că aude „Callistus...“ Se opri. Numele acela într-un interogatoriu... Însă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strigă: — Ajută-mă, du-mă de aici... îți vorbeam în fiecare zi, dar acum nu te văd... Împăratul îngheță; se întrebă dacă anchetatorii se prefăceau că nu înțeleg. Auzi porunca hotărâtă, clară a unui senator: — Mai tare. Omul soase un urlet lung, iar când rămase fără suflare scuipă: — Ucide-mă... Ăștia nu mai știu nimic, declară călăul, nu mai știu nimic altceva. Nu știa însă pe cine salva rostind cuvintele acelea. — La moarte, hotărâră judecătorii. Se duseră în exedra întunecată, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de a face ordine Strigătul: „L-au omorât pe Împărat!“ străbătu Roma ca un fulger ivit pe cerul amiezii. Oamenii încremeniră, însă în clipa următoare, cuprinși de disperare, revoltați, începură să dea năvală în stradă, în toate cartierele orașului; iar urletul acela, „l-au ucis!“, făcea ca alți oameni să iasă din taverne, din case, din ateliere; alergau, asemenea unei turme cu neputință de stăpânit, spre For, spre Curie, spre Domus Gaj. Traficul se blocă, trăsurile erau abandonate pe străzi, tarabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cenușă după cinci veacuri, mitica Phoenix. Și la Roma, praful se așternu peste noile ruine. În fața porticului templului isiac, incendiat cu furie cu tot cu decorațiunile lui de turcoaze și fildeș, cu statuile din cuarț, granit și diorit, cu fragilele papyri, în urletele mulțimii superstițioase, Valerius Asiaticus observă caustic: — Să distrugi monumentele dușmanului trebuie să fie o plăcere mai intensă decât să cumperi o fecioară din Bithynia. Dar eu sunt prea bătrân pentru asemenea comparații. În primul său an de domnie, tânărul Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iute de transpirație al sânilor Îmbumbați. Probabil că m-a atras acea albeață artificială a cărnii sau am fost foarte tentat de corporalitatea ei; mi-am apropiat buzele, o greață m-a lovit brusc, am Înfipt dinții, am... „aaaaa“, un urlet, un răcnet de fiară. Da, fiara se aciuase chiar În brațele mele. Era Luminița D., care a leșinat, săraca. (miezul nopții) Avem de discutat poemul dramatic Cain de Byron. Pentru a mă pune În temă, recitesc din Genesa episodul „Cain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nările, făcându-mă să-mi duc degetele la nas. Acum Înțeleg de ce eremiții se ascund În pustiu, ca să nu fie văzuți și auziți; cred că strigătele lor lubrice se aud din peșteri ca niște boncăluituri de cerbi În călduri, ca urletul fiarelor În rut, dar fiarele au ceva pur În modul de a lăsa natura să se manifeste prin ele, vreau să spun că sunt autentice, Întrucât sunt posedate de geniul speciei, pe când individul uman transformă actul sexual Într-o moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în cealaltă aripă a clădirii. Se aplecă și mai tare peste victimă, privind-o atent și întrebându-se dacă va vedea vreun spirit părăsindu-i corpul. Nu se întâmplă însă nimic de acest fel. - Sunteți sigur că ați auzit un urlet? - Da... Adică nu, se precipită paznicul. Poate nu urlet, totuși. Mai degrabă strigăt. Țipăt. Unul scurt, a ținut o secundă și s-a oprit. Agentul de poliție Diane Franciscovich de la Secția 20, continuă: - Mai e cineva care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tare peste victimă, privind-o atent și întrebându-se dacă va vedea vreun spirit părăsindu-i corpul. Nu se întâmplă însă nimic de acest fel. - Sunteți sigur că ați auzit un urlet? - Da... Adică nu, se precipită paznicul. Poate nu urlet, totuși. Mai degrabă strigăt. Țipăt. Unul scurt, a ținut o secundă și s-a oprit. Agentul de poliție Diane Franciscovich de la Secția 20, continuă: - Mai e cineva care ar fi putut auzi? Masivul paznic al clădirii, respirând cu greutate, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de mașini (și de asemenea cu ascultatul văicărelilor acelor nefericiți care cădeau pradă pungașilor de stradăă. Era o premieră pentru amândouă - în timp ce făceau obișnuita patrulă de sâmbătă dimineață, l-au auzit pe paznic chemându-le agitat pentru a cerceta cauza urletului auzit de acesta. Mai exact, a strigătului auzit de acesta. - Hai să mai așteptăm, spuse Franciscovich, cea calmă dintre cele două. Să vedem ce se mai întâmplă. - Mi se pare că s-a auzit de undeva de p-aici, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
legitimitate, chiar prestigiu, unor profesii care erau disprețuite de cei care făceau teatru sau film și ignorate de privitorii de MTV. Își aduse aminte valul de căldură de la incendiul din Ohio. Particulele de cenușă ca o zăpadă mortală și gri. Urletul flăcărilor - gălăgia neobișnuită - care a ars totul, chiar în fața lui. Era o diferență, totuși: acum trei ani, cortul fusese gol. Astăzi, mii de bărbați, femei și copii vor fi în mijlocul flăcărilor. Adjuncta lui Kadesky, Katherine Tunney, o tânără brunetă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pămînt, apoi se ridică din fața roților unui Chrysler ce venea din urmă și porni să alerge pe lîngă acesta. — Fără mamă, fără tată... Jim ura biciușca de călărie, dar Îi plăcea claxonul Packard-ului. Cel puțin, acesta acoperea zgomotul tunurilor sau urletul sirenelor care anunțau raiduri aeriene la Londra și la Varșovia. Se săturase pînă peste cap de războiul din Europa. Jim se uita la fațada țipătoare a magazinului aparținînd de Sincere Company, dominat de un uriaș portret al lui Chiang Kai-Shek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
antiaeriene se Întoarseră În direcția lagărului. Din etajele pagodei Lunghua răsăreau lumini ca din pomul de Crăciun expus În fața magazinului universal al Sincere Company din Shanghai. Netulburat, avionul Mustang zbură direct spre turnul antiaerian, zgomotul tunurilor lui fiind Înecat În urletele unui alt avion Mustang care trecu peste orezării, spre partea de vest a lagărului. Un al treilea avion veni În spatele acestuia, atît de jos, Încît Jim se uită de sus În cabină. Putu să-i vadă pe piloți și Însemnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gură și urli inconștient Înghițind pe nerăsuflate acest foc care este aerul. Apa ți-e străină acum și În țipetele care sunt ale tale și ale casei tale vii pe această lume, la Început pur ca un Înger și prin urletul tău Începi să păcătuiești la 2 septembrie 1947. Incestuos vei suge prima lacrimă de lapte din sânul mamei, apă din apa casei tale părăsite. Și intri În cea de a doua veșnicie, cea de om, suflet bun la Dumnezeu. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ori, el, evadatul, va izbuti cu migală să scape din fortăreață și va trece prin fumul locomotivei peste pasarelă, de zece ori, de o mie de ori, pentru eternitate, cuvântul SFÂRȘIT. Prima dată În viața lui, singur, la circ. Un urlet Îngrozitor. Zgomotul Înfundat de sac plin cu tărâțe căzut din pod și firișoarele de sânge supte de rumegușul călcat sub copitele cailor din arenă. Iar peste acrobat se așterne pelerina roșie. O, ce superb acest trup acoperit cu mantia roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]