3,550 matches
-
la focul ei până rămâne mai nimica toată și se aprinde iar fiindcă acolo, sus, bate un vânt afurisit, stinge și reaprinde orice scânteie, cât de mică...“. (S-a repezit spre undiță, a scos un peștișor cât unghia, l-a vârât în buzunar și s-a întors spre mine. Zâmbea, senin și liniștit.) „Mai zice unii că și pământul e rotund. Mata ce crezi ?“ „Nu știu“, am spus, „s-ar putea, dar nu sunt prea sigur...“. Deasupra noastră cerul se învăpăiase
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să-i cumpere o păpușă. „Ce-ți mai trebuie păpușă când ai câtămai păpușoiul lângă tine ?“, a glumit unul din verii-martori, cel care mâna căruța. Irina s-a repezit din nou la undiță, a scos un peștișor și l-a vârât în buzunarul fără fund al redingotei. După aceea nu s-a mai așezat. Se întristase, brusc. „S-a prăpădit acum două săptămâni“, a ținut El să precizeze. „și nici eu nu mai am mult. Mă duc după ea, în pământ
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
una de cealaltă și de toți ceilalți locuitori ai lumii..." De la locul său, agățat cum era de hublou, Gosseyn auzea murmurul confuz al unei discuții; fără să distingă cuvintele, constata că era vorba de un bărbat și o femeie. Prudent, vârî capul înăuntru. Văzu un culoar larg. La zece metri în stânga se găsea panoul deschis prin care intrase Leej. În dreapta, o zări pe Leej, iar în urma ei, un bărbat în uniformă de ofițer al Celui Mai Mare Imperiu, din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un zgomot metalic. Corl se năpusti asupra lui, având grijă să producă un câmp de energie, menit să împiedice idul să se reverse în sângele victimei sale. Apoi zdrobi costumul metalic, sfărâmând oasele omului și sfâșiindu-i carnea. Corl își vârî în trupul cald botul - ale cărui ventuze minuscule începură să golească de id celulele omului. După vreo trei minute, o umbră trecu prin fața ochilor lui, care străluceau de plăcere. Ridică speriat capul și zări o mică aeronavă ce se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
anulând automat energia. Ochii lui negri și rotunzi se îngustară, privindu-i pe oamenii care-și întindeau mâinile spre arme. De lângă ușă, Grosvenor spuse, cu un glas tăios: - Încetați! Dacă nu ne ținem firea, e vai de noi! Kent își vârî arma în teacă și se întoarse, uimit, cu fața spre Grosvenor. Corl se ghemui jos, furios pe omul acesta care-l silise să-și dea în vileag capacitatea de a controla energiile din afara propriului său organism. Acum nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
groși de patru degete, nu vor izbuti să-l rețină, înseamnă că-i putem da pe mână întreaga navă. Grosvenor, care rămăsese în fundul încăperii, nu se amestecă în discuție. În raportul lui către Morton, el respinsese ideea de a-l vârî pe monstru într-o cușcă, deoarece mecanismul de închidere al acesteia i se părea prea fragil. Siedel merse la un videocomunicator mural și vorbi în șoaptă cu cineva, apoi se întoarse. - Directorul e de acord să-l închidem pe motan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mărea continuu viteza. Grosvenor străbătu șontâc-șontâc salonul cel mare și ajunse într-un alt coridor. Își amintise că văzuse cândva acolo o magazie de costume spațiale. Dar căpitanul Leeth i-o luă înainte și, scoțând din magazie un costum, se vârî numaidecât în el. Când Grosvenor ajunse în fața lui, căpitanul tocmai își încheia costumul și-i activa dispozitivul de antiaccelerație. Căpitanul îl ajuta pe Grosvenor să se vâre și el într-un costum. Între timp, alți oameni își făcuseră apariția pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
căpitanul Leeth i-o luă înainte și, scoțând din magazie un costum, se vârî numaidecât în el. Când Grosvenor ajunse în fața lui, căpitanul tocmai își încheia costumul și-i activa dispozitivul de antiaccelerație. Căpitanul îl ajuta pe Grosvenor să se vâre și el într-un costum. Între timp, alți oameni își făcuseră apariția pe coridor. În câteva minute magazia fu golită, iar oamenii coborâră cu un etaj mai jos, pentru a căuta alte costume. Acum, zeci de oameni din echipaj erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
propulsie. Evident, monstrul ar putea până la urmă să ne izoleze, dar în clipa de față suntem în măsură să blocăm toate comenzile care se fac din sala motoarelor. - Pentru Dumnezeu, exclamă cineva, de ce n-ați întrerupt alimentarea cu energie, în loc să vârați o mie de oameni în costume spațiale? - Căpitanul Leeth, răspunse ofițerul, este de părere că suntem mai în siguranță în interiorul câmpului de forță din aceste costume. E probabil că monstrul n-a mai fost niciodată supus unei accelerații atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aleasă în grabă de o mică minoritate, cu puțin înainte de lansarea în spațiu. Această situație se cuvine remediata. Avem dreptul de a fi reprezentați în chip democratic. ADUNAREA ELECTORALĂ, 9/7/1 Orele 1500 ALEGEȚI-L PE KENT DIRECTOR! Grosvenor vârî bilețelul în buzunar și intră în sala de mese feeric luminată, spunându-și că oamenii de felul lui Kent își dădeau rareori seama de consecințele pe care le pot avea încercările lor de a diviza o colectivitate în două tabere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe care-l caută. Lăzile și aparatele îi fuseseră îngrămădite într-un spațiu relativ strâmt. Îi mai trebui aproape o jumătate de ceas pentru a fixa un regulator de presiune a gazului. După aceea, Grosvenor aduse butelia în vestibul, o vârî într-un dulap cu grilaj, fixat în perete, deschise robinetul și încuie repede ușa dulapului. Un parfum vag se răspândi în încăpere, amestecându-se cu efluviile chimice. Grosvenor porni spre ușă, fluierând încetișor, dar, când să iasă, fu oprit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aparate, desigur cu scopul de a-l examina și de a-i descoperi intențiile și resorturile intime. Nu, nu putea îngădui un asemenea examen! Văzu că unii dintre bipezi aveau câte două arme, nu una singură, și că le țineau vârâte în niște teci prinse de mânecile costumului spațial. Una dintre armele acestea semăna cu pușca atomică, cu care fusese deja amenințat. Cealaltă avea un mâner strălucitor și transparent - probabil o armă cu radiații. Cei doi bipezi instalați deasupra cuștii aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spate. Ixtl văzu însă ca gura i se tot deschidea și închidea, spasmodic: cerea desigur ajutor. Îl lovi peste gură cu o labă, dar omul nu-și pierdu cunoștința și nu înceta să se zvârcolească decât în clipa când își vârî ghearele în pieptul lui. Ixtl începu să-i scormonească prin trup, având grijă să nu-i sfâșie toate țesuturile, căci nu voia să-și omoare victima. Carnea acesteia trebuia să rămână vie. În timp ce brațele-i lungi și subțiri își croiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în ea. Țeava asta făcea parte dintr-o lungă rețea de aer condiționat. În țeavă era întuneric, dar ochii lui, sensibili la radiațiile infraroșii, deslușeau o lumină difuză. Ixtl își așeză noua victimă lângă trupul lui von Grossen, apoi își vârî cu grijă una din labe în propriu-i piept și, scoțând de acolo un ou, îl depuse în stomacul victimei. Aceasta continua să se zbată, dar Ixtl nu se sinchisea - știa bine ce-o să urmeze. Încet, încet, trupul începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a avertizat... Gourlay amuți brusc și-și acoperi fața cu palmele, ca pentru a se apăra. Nu era singurul: în întreaga sală, oamenii se ghemuiră în fotolii deoarece Kent își apucase arma și începuse să tragă. Abia după ce-și vârî instinctiv capul între umeri, Grosvenor observă că țintea undeva în spatele lui. Auzi apoi un urlet de durere, urmat de un bubuit care zgudui pardoseala. Întorcându-și fața, odată cu ceilalți, Grosvenor văzu, uluit, un enorm monstru blindat, care se zvârcolea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în popasurile noastre pe alte planete, se găsește totdeauna câte un virus sau câte o bacterie care răzbește! Te voi duce jos, în camera de carantină. - Prefer să rămân aici. Doctorul Eggert se încruntă, apoi scutură din umeri și spuse, vârându-și instrumentele în trusă: - În cazul dumitale, se poate. Îți voi trimite de îndată un infirmier. Cu microbii străini nu-i de joacă! Kent scoase un fel de mârâit. Grosvenor îl privi întrebător, cu prefăcută mirare. - Ce se întâmplă, doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fără menajamente, ca să nu pună în primejdie viața celor mai buni prieteni ailor! Grosvenor îl privi ca printr-o ceață, cu mâna lipită de obrazul lovit. Din pricina slăbiciunii și a fierbințelii pe care o simțea, izbuti cu greu să-și vâre în gura antidotul. Prefăcându-se că-și duce mâna la gură, înghiți antidotul, apoi spuse, cu un glas tremurător: - Bine, sunt nebun. Ei și? Deși surprins de această reacție, Kent nu lasa să i se vadă mirarea. - De fapt, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
raporta despre discuția noastră, dar intenționam să te previn că-i voi raporta... - Bine, Don, te cred, spuse Grosvenor, zâmbind. Ia loc, te rog. - Ce facem cu obiectul ăsta? îl întrebă geologul, întinzându-i "bomba". Grosvenor o apucă și o vârî într-o nișă unde-și ținea materialele radioactive. Apoi se întoarse și se așeză, spunând: - Îmi face impresia că vom fi atacați. Singura posibilitate pe care o are Kent de a-și justifica atitudinea este să se asigure că vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
merimetisi“, „ca să-mi merimetisesc stomacul“. Peppin se grăbi să-i explice, deși era cam intrigat de lacună - nu se putea explica decât prin exil. Probabil că bărbatul trăise de mic în străinătate și cine știe în ce afacere dubioasă era vârât. De-asta se interesează poliția de el. Aruncă o privire peste hârtii, de curiozitate, și i se păru că scrisul nu-i deloc frumos, cu toate că, și asta e principalul, se poate desluși cu ușurință. Însă nu se cădea să judece
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
părintele. Apoi îi spuse în șoaptă, privind în jur, să nu mai audă cineva: Eu sunt cu totul de partea Prea Sfinției Sale Mitropolitul, dar nu pot nici în gând să pun la îndoială o hotărâre a Sinodului. Aici și-a vârât coada Ăl de pe comoară. Mai degrabă cineva din anturaj, vreun polițai de-al dumneavoastră, profitând de toată tevatura de-acum un an, vă amintiți cât de precipitat a fost totul, a furat casa cu bani, cu icoană cu tot. Cred
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
între Rareș și celălalt comisionar. El n-o făcea nici măcar pe bani, ci numai din prietenie pentru acest Grigore, după cum m-a asigurat. Și-l cred, între tinerii de felul lor ajutorul e ceva obișnuit. El e genul care se vâră în încurcături crezând că face gesturi mari și frumoase. Conu Costache oftă abia acum, uitându-se cu invidie la ogarul care nu putea sta locului, ca un copil neastâmpărat. — Gata, nu mai e nevoie să-mi spui restul, am înțeles
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
altoi peste fund cu palma ei lată, de croitoreasă. Porni înainte și constată în curând că îmbrăcămintea îl strângea peste tot. Asta e! Își luase un rol într-o copie, și nu în original, nu aveau recuzită de Hollywood. Se vârî între gărzi și tipul cu platoșă, care chiar arăta ca un rege tânăr. Intrară în scenă cele patru femei, împopoțonate ca niște vampe: — O, Vestitule, îți cer mila și să ne primești ca supuse la curtea ta! zise cea mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întinde-te, nu poate fi nimic grav, ai băut prea mult și ești obosit! În Iran, fiecare duce un secret diferit de al celorlalți. Puse laolaltă, aceste povești fac o lume altfel, asemănătoare cutiei obscure dintr- un dagherotip. Pozarul își vâră fața îndărătul ramei acoperite cu pânză neagră și spune: „zâmbiți!“ alcătuind dintr-un singur flash tăcerea studiată a unei umanități pe jumătate înghețate: copiii și mamele la picioarele taților sau doar fetele între ele, o mireasă cu mirele și nuntașii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ceru actele la toți trei. Șoferul, cu cioturile lui îmbrăcate în zdrențe de piele cicatrizată, se execută cel dintâi. Se întinse spre torpedou și de-acolo își scoase un portofel scorojit. Cu o clipă înainte ca milițianul să li se vâre prin geamul deschis, Ghazal nu făcu decât să se cuibărească sub clavicula iubitului ei și să-nchidă ochii. Era o îndrăzneală vecină cu moartea, iar Sebas îi auzi inima bubuind, dar își păstră calmul și spuse în șoaptă: — Să ne
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
popa două fete, Fetele popii fete, Amândouă au să fete. Una fată la Crăciun, Când îi laptele mai bun. Alta fată la Ispas Când îi laptele mai gras. 316 De pișcat și de pupat Nu scrie popa păcat, Dacă-i vîrî mîna-n sân Scrie popa Constantin. 317 Cum îți chiamă bărbatu? - Petrea, Petrea săracul. 318 Joacă, fată, ce-i juca, Du-te acasă și-i mânca. Nu juca, fată, rusește, Du-te acasă și râșnește. - Lasă-mă, bade, să joc C-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]