2,982 matches
-
următorii factori: viteza de înaintare, aria, forma și felul suprafeței corpului, poziția corpului, vâscozitatea apei, curenți turbionari, e.t.c. 2.4.2. Rezistența la înaintare Rezistența la înaintare se compune din: a) rezistența frontală, b) rezistența produsă de turbulență (vârtejuri) și c) rezistența de frecare a apei cu pielea înotătorului. a) rezistența frontală se produce de orice parte a corpului care prezintă o suprafață îndreptată către direcția de înaintare. b) turbulența sau vârtejurile se produc ca urmare a incapacității apei
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
rezistența frontală, b) rezistența produsă de turbulență (vârtejuri) și c) rezistența de frecare a apei cu pielea înotătorului. a) rezistența frontală se produce de orice parte a corpului care prezintă o suprafață îndreptată către direcția de înaintare. b) turbulența sau vârtejurile se produc ca urmare a incapacității apei de a se scurge în jurul corpului după un model laminar pentru a umple toate curburile negative și pozitive ale corpului, ca și părțile care se îndreaptă înapoi. c) fricțiunea pielii se produce ca
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
ceilalți, de parcă am vorbi limbi diferite ori ne-am strigă de pe insule diferite, încercând să ne ajutăm prin gesturi"36. Această legătură cu ceilalți, Sábato încearcă s-o stabilească prin cuvântul tipărit, ba, mai mult, îl implică pe cititor în vârtejul în care se agită Pablo Castel sau Fernando Olmos, Alejandra sau Martín37: "Un roman nu se scrie cu capul spune Sábato -, ci cu întreg corpul, scriitorul trebuie să se lase condus de instinct, nu de rațiune. Nu pot scrie despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ar fi o mamă rea; o închide doar pentru a o proteja de prădători. În prezent, Raoul Lopez s-a apucat să îmblânzească un șoim negru Harris, să-l învețe să zboare în compania lui. Pasărea îi arată omului curenții, vârtejurile de aer pe care trebuie să le prindă cu parapanta, pentru a se înălța. Își explică această atracție pentru animalele sălbatice prin faptul că, de vreme ce fiecare animal își are formele sale proprii de adaptare, modul său unic de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
prin gură... Când pusei carafa din nou pe masă, câteva secunde rămăsei amețit, ca un om beat (și un ecou banal venit din viața de toate zilele repeta înfundat în mine ,,te-ai îmbătat"), ca și cum aș fi scoborât dintr-un vârtej amețitor care timp îndelungat m-ar fi învârtit pe loc până la zăpăceală și leșin. Câți ani durase băutul apei?145. În mod evident, experiența morții îl determină să valorizeze și să interpreteze diferit și cele mai banale acte cotidiene. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
incapacitatea de a suporta eșecurile, repulsia față de activitate, anturaj nepotrivit toate acestea putând merge până la dereglarea unor funcții psihice. Însă, tot printre cauzele tulburărilor de comportament, putem semnala și "spirala vicioasă", o cauză putând atrage după sine alta, într-un vârtej tot mai greu de controlat atât de către subiectul în sine, cât și de către cei din jur. În unele cazuri se poate ajunge la intravertire, solitudine, agorafobie, sociopatie, până la manifestări specifice autismului sau, dimpotrivă, la necesitatea irepresibilă a grupului de prieteni
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Moraca este drenat spre Marea Adriatică prin râul Bojana. Dintre particularități pot fi menționate: transparența mare a apei, variația nivelului apei și a suprafeței, mai mici vara și mai mari iarna, înghețarea la suprafață a apei în partea nordică și prezența vârtejurilor în sud datorită pâlniilor carstice. Pe țărmul sudic se află orașul albanez Shkoder ĂArgyron) capitală a Ilyriei, aflat mai târziu sub stăpânire romană, bizantină, sârbă, venețiană și turcă. Renumită este cetatea venețiană din secolul al XV-lea. SIUTGHIOL - lagună maritimă
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
colectată pentru analiză a dispărut în chip misterios peste noapte, situație explicată prin diferența de temperatură la recoltare Ăziua ridicată) și cea din timpul nopților Ăscăzută) care cristalizează în condițiile soluțiilor concentrate. Dispariția oamenilor cu ambarcațiuni s-ar datora unor vârtejuri puternice determinate de circulația carstică subterană. KIVU - este lacul situat la cea mai mare altitudine Ă1460 m) dintre lacurile Grabenului African, cel mai aspectuos dar fără viețuitoare din cauza gazului metan, rezultat din descompunerea planctonului și a cantității mici de oxigen
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
de iarnă un călător este o construcție speculară a unui spațiu narativ fără centru, în direcția unui dincolo ce reprezintă originea și limita limbajului. Felul cum această scriitură devine "călătorie textuală" (apud Maria Corti) îl aflăm doar prin scufundarea în vârtejurile ce sorb și resorb cititorul, pagină cu pagină. Călătorie inițiatică în căutarea misticului Graal, cartea lui Calvino e un spațiu cu mai multe dimensiuni, o hartă exactă, microscopică a obstacolelor și fracturilor, a soluțiilor de continuitate (în scriere? în viață
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și intriga polițistă, cu fresca de moravuri și fișele psihologice ale vârfurilor conducătoare. Pe fundalul enigmei diseminate de moartea Succesorului sinucidere sau crimă Kadare lansează alte personaje, cum ar fi Arhitectul sau ministrul de interne Hasobeu, prinse și ele în vârtejul absurd, kafkian-oniric al evenimentelor, asemeni Suzanei Ifigenia și celor din familie (fratele, mama, și chiar o falsă mătușă de la munte în travesti). Nici măcar moartea nu este scutită de farsa sinistră a politicului, dovadă stând succesivele deshumări și autopsii de cadavre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a subiectului poetic "cu nervii întinși, cu mintea tocită de fantasme", căruia i se revelează, neașteptat, spectrul pierderii propriei identități, și așa fragile. Erosul se va dovedi, până la urmă, un mijloc eficace de cizelare a identității poetice. Actantul prins în vârtejul istoriei de dragoste va experimenta, prin urmare, formule stilistice noi, jonglând, la rigoare, cu tehnici inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii. Poeme precum Chanson d'amour, Cântecel, Cântecel de dragoste, Cântecel de plimbare sunt, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
niște umbre" Lumină) sau, la fel de ușor, istoria adamică ("da mă gândesc fericit/ că ți-ai putea pune în părul// negru un șarpe acesta/ să cânte la urechea ta/ mătăsoasă un marș funebru" Despre cunoașterea și recunoașterea trupurilor necunoscute), într-un vârtej de senzații, gesturi și mai ales cuvinte care măcar să îi amortizeze, dacă nu să îi obnubileze cu totul gândul morții. Eremitul preocupat de abstracțiuni, sedus de intuiții filosofice și servit de concepte dintre cele mai nobile ("amantă intuiția mi-a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
începând cu volumul Triunghiuri cu pupila albastră, scriitorul își plasează în centrul imaginarului liric, două figuri reprezentative pentru felul în care el înțelege să se raporteze la propria creație: Iisusa, ipostază a Poeziei, și călăul, avatar al Poetului. Într-un vârtej de patimi, bunăoară, prima apare ca o alteritate demonică, de o frumusețe rafinată, dar veninoasă: "Iisuso, augusta am să te numesc, pentru că mi-ai dat/ viață,/ pentru că tentaculele luminii tale mi s-au strecurat/ în falange/ m-au atras în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bunăoară, prima apare ca o alteritate demonică, de o frumusețe rafinată, dar veninoasă: "Iisuso, augusta am să te numesc, pentru că mi-ai dat/ viață,/ pentru că tentaculele luminii tale mi s-au strecurat/ în falange/ m-au atras în adâncul unui vârtej de patimi,/ de păcate,/ de miracole,/ de mântuiri./ Miraj/ sau partitură a diavolului/ neprihănire a lanțului/ ferecat la încheietura-mi/ înzidind dimineți lacustre" etc. Cel care îi cade în mreje, călăul (portretizat în ciclul intitulat chiar călăul neființei), nu apare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aceasta îi mijlocește relevarea finalității estetice a lumii. Ba chiar, dintr-o altă perspectivă privind poezia inclusă în Astralia, am putea spune că erosul devine un mijloc eficace de cizelare a identității poetice. Fără să trudească vreodată, cântărețul prins în vârtejul propriilor himere erotice aglutinează, într-o limbă poetică de o încântătoare truculență, formule stilistice variate, inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii, de la cea a premodernilor Costachi Conachi sau Iancu Văcărescu până la aceea a oniricilor contemporani
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu ține de artă condeiului ci de o starea ființei: recunoșteau în versurile maestrului recanatez o poezie familiară deoarece ea izvora dintr-o durere covârșitoare ce nu le era deloc străină.175 Vedeau în precursorul lor un personaj târât de vârtejul propriului timp interior, care își găsea o oarecare împăcare în ritmul versurilor și în forță imaginilor, rimele sale căpătând astfel nuanțe existențiale; identificând și aceasta afinitate cu imaginea omului, așa cum îl văzuse autorul de secol al XIX-lea, se ancorau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
stinse, abandonuri, necunoscut mă trezești, reia emulul. Spațiile nocturne quasimodiene învăluite în liniște, anterioare curgerii vieții, precum și sentimentul desprinderii de acestea au un ascendent în tristețea leopardiană de la dispariția lumii originare, viciate de prezență omului care se vede aruncat în vârtejul sonor al curgerii clipelor și lăsat pradă durerii. De aici provine dorința poetului de a regăsi starea inițială, pe care o întrevede dincolo de granițele vieții, în lumea de dincolo: dorește liniște (Dragoste și moarte, v. 41). În Canturi se observă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pierdut pentru totdeauna. Golul lăsat de ele devine astfel trăsătură comună începutului și sfârșitului profetizat de cocosul sălbatic, stabilind o identitate de atmosfera între cele două momente și închizând ciclic curbă existenței. Tăcerea caracterizează lumea de dincolo, în opoziție cu vârtejul zgomotos și trepidant al vieții. Stau drept mărturie reprezentările acesteia de pe pământ, precum portretul mut și nemișcat al femeii moarte din cantul cu patru strofe scris de Leopardi în 1833: Așa ai fost: acum pe sub țărâna / Ești pulbere și hoit
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
este anticipată cu teamă. Presentimentul că universul memoriei urmează să dispară se citește în absență ecourilor fecunde, deja îndepărtate, șterse, în intermitenta suflului uitat ce se cufunda în tăcere care, astfel, stabilește o legătură între motivul literar al amintirii (cu vârtejul sau de chipuri și cuvinte) și cel al vântului (suflul): fir ce conduce gândul înspre imaginile apuse. Quasimodo mizează pe polisemantismul termenului voce, care are deopotrivă sensul de cuvânt și glas. Tăcerea amintirii instaurează așadar domnia uitării ce deschide în fața
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
static, punctul de gravitație aleargă acolo unde dezechilibrul a fost amenințat, spre a-l restabili, urmând legea coadaptației (ibidem). Desenul eminescian (ekphrasis geometric care complinește vizualizarea conceptului Ieronim, ahtiat să-și reprezinte totul în schițe, este poetul însuși) descrie un vârtej "în rotire maiestuoasă și calm urcătoare" (George Munteanu) a cărui forță centrifugă presupunem că este considerabilă așa se adâncește abisul 81. Se instituie "tensiunea centrifug-centripet (s.a.), cu necesara observație că, în egală măsură, alături de sugestia "închircirii", desenul eminescian conține și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acestui mort viu. Erau haine reale, vii, noi, nu piese decolorate din vitrinele unui muzeu. Iar el le purta cu o extraordinară opulență și grație, stînd tăcut în fața mea, cu mantia aceea albă căzînd în falduri în jurul lui asemenea unui vîrtej de zăpadă. În lumina lumînărilor i-am văzut mîna cu degete boante și răni cicatrizate, așezată pe mînerul unui pumnal, iar dedesubt piciorul puternic într-un pantalon verde și încălțat în gheată. Își schimbă ușor poziția, întorcîndu-se în lumină, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
verbului și a sensului, itinerariul unei voci, care caută să spună neliniștea unei identități, este o prelungire de sine"99. Cu alte cuvinte, este vorba despre încercarea de a reda realitatea, prin cuvânt, în cele mai mici detalii, repede, în vârtej, când nici ochii nu văd, nici urechile nu aud, nici mâna nu simte, ceea ce inițiază moderniștii interbelici, prin promovarea unei autenticități subiective, ca singura autenticitate acceptată (de la Camil Petrescu: "Eu nu pot vorbi onest, decât la persoana I", până la George
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lipsindu-i, însă, liniștea de atunci: "Mai întâi, dispar cifrele,/ În timp ce limbile pipăie/ Greoaie și oarbe cadrane,/ Nevenindu-le să creadă/ Că nu mai au ce arăta/ Ceea ce nu înseamnă nici pe departe/ Că timpul nu mai există,/ Dimpotrivă,/ Că vârtejul trecerii lui a spulberat/ Măsurile...//" (Cadran) Redimensionarea realității presupune la Ana Blandiana o încadrare a ei în alte tipare total diferite de cele obișnuite. Chiar dacă poetica în sine presupune o permanentă pendulare între real și ireal, deci o raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
românească, se scrie cu fervoare lăudabilă chiar dacă, de cele mai multe ori, talentul scriitoricesc aproape lipsește. Este poate unicul moment din istoria literaturii noastre în care entuziasmul poate puțintel suplini talentul. Pare barbară o asemenea afirmație, însă, dacă ne transpunem pe valurile vârtejurilor culturii române din acea epocă − atunci se șlefuiau grafia latină, gramatica, unirea Principatelor provoca turbioane lexicale etc. −, gândindu-ne (de exemplu) numai la agitația provocată de reforma ortografică din vremurile noastre, ne putem oarecum imagina energia creatoare a timpului cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a lui George Bailey se ridică la 15.000 de dolari: "Valorez mai mult mort decît viu.". Privește spre apă cu ezitare. Nu vede că cineva îl observă. Exact cînd să încalece parapeții, acest cineva cade în apă. Prins de vîrtej, neștiind probabil să înoate, necunoscutul strigă după ajutor. George Bailey nu ezită nici o clipă: își scoate haina, se aruncă în apă și ajunge să-l salveze. Bătrînul îi spune că s-a aruncat în apă tocmai ca să-l împiedice să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]