3,885 matches
-
El este liber și izvorul din care emană toată puterea libertății sau a puterii asupra patimilor înrobitoare. (n.s. 54, p. 131) footnote>”. (Sf. Grigorie Sinaitul, Capete după Acrostih, cap. 103, în Filocalia..., vol. VII, p. 131) „Credincioșii sunt în chip vădit moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos (Rom. 8, 17), ca un fel de hristoși de al doilea, părtași ai firii dumnezeiești (2 Petru 1,4), fapt ce întrece toată mintea și scapă întregii înțelegeri. Iar prin aceasta
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
temeiul vederii lui Dumnezeu. Distincția<footnote Această problemă trebuie tratată în mai ales cu referire la „lumina necreată”,dar spațiul acordat aici temei credinței nu permite acest lucru. footnote> Sfântului Grigorie Palama ne ajută să ne înțelegemmai bine, pentru că este vădită nevoia noastră de a gândi prin distincții. La limită, ca ființe cugetătoare, înțelegem că, la nivel discursiv,„a gândi înseamnă a distinge”. Așa cum se poate vedea, nu estevorba de o separație între două moduri de „a crede”, ci de o
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
mari în peninsula balcanică, a cotropit cu desăvârșire tot teritoriul romanizat, în special pe cel românesc, din peninsulă. Iar migrația românilor în direcțiile în care ea a avut loc n-a putut fi atrasă decât de un gol... Cel mai vădit gol a fost acel ocupat de dacoromâni. Slavii părăseau încă de mult țările de de-a stânga Dunării și tot în mai mare număr se stabileau în peninsulă, unde i ademenea farmecul bogățiilor din orașele ei, dar când zăgazul la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
simțul comicului ca instinct fundamental" este transformat într-o edificatoare constantă a creației și a personalității caragialiene. Simțului comic îi este alăturat absurdul existențial. Incursiunea în apele specioase ale noțiunii are o "lacună". Absurdul nu se corelează exclusiv cu "o vădită criză a lumii și a culturii occidentale". O discuție despre Criza culturii și Criza omului a fost inițiată în presa autohtonă, în toamna anului 1946, de poetul Ion Caraion. Existent în cultura și literatura europeană din Antichitate, absurdul a cunoscut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au fost adesea raportate la Călătoriile lui Gulliver, ignorându-se textele caragialiene Cronica fantastică și Cronica sentimentală, în care satira lua forma alegoriei pentru a implica, în lipsa comentariului direct, "chinizarea" sau "tâmpenia" contemporanilor. Și la Arghezi diatriba indirectă este avantajul vădit al alegoriei, menționat cu satisfacție în formule de genul: Pentru că ne găsim în Kuty, putem vorbi pe șleau"49. Mai pregnant însă decât în Cronica fantastică a lui Caragiale, unde ironia este suverană, absurdul devine cheia descifrării satirei la Arghezi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de lemn a prispii și aprinse o țigaretă... Șezu cât șezu așa, meditând un discurs bine simțit pentru a convinge pe chivuțe că niște femei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al patrulea se pierd în nesfârșite polemici sterile pe tema dragostei și a sexualității, a morții și a revoluției, a opțiunii existențiale, pendulând între viețuirea în concretul cotidian sau izolarea necesară desăvârșirii utopice a creației absolute. Privit din exterior, cu vădită superioritate și cu un dispreț abia perceptibil sub pojghița străvezie a admirației proprie veșnicului aspirant, grupul intelectualilor din celebra schiță caragialiană își păstrează peste decenii notele definitorii: desconsiderarea oricărei ocupații de utilitate imediată, încrederea nezdruncinată în prețiosul rol social, în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de cortegiul determinărilor negative catastrofă, violență, iresponsabilitate, anihilarea umanului, aberație, hazard generează explicabil stări angoasante, nesiguranță, disperare, dar și apatie, indiferență sceptică și cinism, toate acestea caracterizând sentimentul de înstrăinare al omului trezit în mijlocul unui univers incomprehensibil. Corelat cu o vădită criză a lumii și a culturii occidentale, absurdul exprimă și se exprimă atât printr-o derută fără precedent la nivel spiritual, marcată de zguduitorul nihilism axiologic în filosofie și artă, cât și prin alienarea, lipsa de autenticitate și angoasa omului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
niciodată, fiindcă în orice caz tot o jumătate din ei ar trebui să păgubească ar fi absurd ca și când ar conspira tatăl împotriva fiului, ori sf. Duh împotriva tatălui. Când au poftă de joc, unul ia la carambolaj pe vreun agiamiu vădit, și cât ține partida, cel care nu joacă stă împrejurul biliardului, făcând toate chipurile să demoralizeze pe adversarul jumătății sale"51. Spre deosebire de Cotadi și Dragomir, a căror relație se bazează pe egalitate și solidaritate, ceea ce explică lipsa de violență între
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cele ale outsider-ilor acestora. Astfel, ghidat de naratorul-reporter, cititorul observă cum, în completarea tabloului dizgrațioasei și insalubrei "zaanale" de pe traseul spre Căldărușani, peisajul uman nu face notă discordantă, ci se complace ambiantului perceput ca normal, i se integrează cu vădită desfătare: "Aci, sub umbrare improvizate pentru campania zaanalei, de o parte și de alta a șoselii fac chef negustorii, țăranii, soldați, bicicliști, mahalagioaice, popi etc, cu familia și copiii; mănâncă fleici, frigărui, mai ales cârnați și pastramă, și beau must
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
formula ideală pentru artistul doritor să-și verse în text umorile alimentate de conștiința succesoratului"43. Motivația interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia Simionescu: de la simplul instinct ludic, până la vădita intenție desacralizatoare, prin demontarea și reasamblarea în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pat. Trebuia să se odihnească puțin pentru a trece peste șoc. Dar tot în pat era când, la un moment dat, vineri seara, Joy a intrat în casă cu cheia lui Ashling de rezervă. A năvălit în cameră, cu fața vădit îngrijorată. — Am sunat la tine la muncă și am vorbit cu divinul Jack. Mi-a spus ce s-a întâmplat. Îmi pare atât de rău. Joy a luat-o în brațe, în timp ce Ashling zăcea mai lipsită de vlagă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să spună ceva. — Spune-le echipelor să continue Încă o oră. Dacă nici până atunci nu găsim nimic, ne oprim. Inspectorul Îi Întinse punga cu bomboane, care era aproape goală, și polițistul luă una, aruncându-și-o În gură cu vădită satisfacție. — Nimeni nu ne poate reproșa că nu ne-am făcut treaba cum trebuie. Da, domnule, mormăi el cu gura plină. Insch Îi dădu liber polițistului și le făcu semn lui Logan și Watson. — Autopsia, spuse el direct și ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și mestecă cu zgomot. — O face dinadins. Jigodia asta slinoasă Întârzie doar ca să ne scoată din sărite. Ușa se deschise, exact la timp cât să poată fi auzită remarca inspectorului. — Poftim? se auzi o voce din ușă, pe un ton vădit dezaprobator. Reprezentantul legal al lui Norman Chalmers ajunsese. Logan aruncă o singură privire către avocat și Își Înăbuși un oftat adânc. Era un bărbat Înalt și slab, purtând un palton luxos, un costum negru scump, o cămașă albă, o cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fratres arvales pentru a aduce mulțumiri zeilor care îi apăraseră viața. — S-a apărat singur, comentă Callistus, pentru prima oară speriat - și îngrijorat - că nici măcar el nu avusese știință de cele întâmplate. În public însă luă parte la ritual cu vădită emoție. Senatorul Valerius Asiaticus, care manevra acum sute de voturi în Senat, comentă împreună cu tovarășii săi pe coridoarele Curiei: — Proștii mor întotdeauna de propria lor mână. Cum putea crede că soldații și-ar risca viața pentru a urma niște indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu părul răsucit vâlvoi În sus ca să pară mai Înalt. „Ce mai faci?“ Îl Întreb eu de formă. „Ce să fac, vreu s-o f... pe Anca!“ „Asta e tot ce vrei tu să faci?“, Îl Întreb din nou, cu vădit dispreț. „Asta!“, Îmi răspunde el rânjind cu satisfacție lubrică. „Atunci degeaba trăiești!“, Îi spun brusc, dându-i un ghiont abrupt În umăr. Această degradare de la rangul ontologic minim, conținută În apelativul „Degeaba trăiești“, a făcut rapid carieră În facultate; folosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deosebit este să jucăm întotdeauna corect. Ne vom lupta destul la tribunal. Unde chiar îl voi învinge, mulțumită tânărului meu prieten. Râse și făcu un semn sugestiv către avocatul său. Apoi privi din nou către Bell, de data aceasta cu vădită curiozitate. - Încă un lucru, domnule detectiv. Mă întrebam dacă nu cumva sprijiniți în sinea dumneavoastră acțiunile întreprinse de Patrioții mei în Canton Falls. - Eu? - Nu mă refeream la aiurelile cu privire la conspirația pe care am fi pus-o la cale. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Leigh strivea o țigară cu piciorul în timp ce exhala ultimul fum. — Leigh! Ce s-a întâmplat? Te descurcai atât de bine! strigă Emmy. — Mă descurcam, bine spus. — Ce s-a întâmplat? — S-a întâmplat cu Jesse Chapman, ciripi Adriana cu plăcere vădită. Fetele începură să urce scările anevoie, în șir indian. Emmy se întoarse și se uită la prietenele ei. De ce e vina lui Jesse Chapman pentru că te-ai apucat iar? Leigh oftă melodramatic. — Am bănuit întotdeauna că nu sunteți atente la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
viață de spălat rufe. Urmărindu-le cum trăgeau masa de toaletă, Jim știa că Îi plăteau ceva ce el sau băieții Raymond le făcuseră. Jim așteptă pînă ajunseră la ultima treaptă. CÎnd una dintre femei veni spre el, cu intenția vădită de a-l lovi din nou, se urcă pe bicicletă și Începu să pedaleze de zor, Îndepărtîndu-se. Dincolo de aleea casei familiei Raymond, doi băieți germani de vîrsta lui se jucau cu o minge, În timp ce mama lor descuia Opelul familiei. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Amherst Avenue și trecură pe lîngă casele pustii. Pe stradă tot nu era curent electric, iar casele, În grădinile lor neîngrijite, păreau și mai sumbre pe Înserat, răspîndite precum cargourile scufundate În rîu. Dar Basie se uita la ele cu vădit respect, de parcă anii petrecuți ca steward pe Cathay-American Line Îl Învățaseră adevărata valoare a acestor corăbii eșuate. În mod limpede, era bucuros că se asociase cu Jim. Ești un băiat isteț din moment ce te-ai născut aici, Jim. Eu admir un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
făcu să se Întristeze, dar și să răsufle ușurată. Îmi pare rău, Sam, dar a apărut o problemă la magazin. Trebuie neapărat să ajung acolo. Ce păcat, spuse el, cu ceea ce lui Ruby i s-a părut că era dezamăgire vădită. Ai vrea să te sun cândva și să ieșim la un pahar? — Sigur, se pomeni ea spunând. Mi-ar plăcea tare mult. Băgă mâna În geantă și scoase o carte de vizită pe care i-o dădu. Ruby se Îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
potrivit pentru o vizită. Lisa dădu fuga în bucătărie, de unde se întoarse cu o gamă impresionantă de produse specializate de curățat. Kieran și cu mine nu puteam decât să urmărim fascinați și neajutorați cum îndepărta pata de pe covor cu un vădit talent. —Să vin altădată? am sugerat eu, dorindu-mi să fi rămas acasă cu mătușa Lynn și să mă amuz aruncându-i bucăți din pizza rămasă în gura deschisă, în timp ce sforăia. — Nu! De fapt, ne poți ajuta. Kieran și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
departe, o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după altele, pe care le culeg uneori de sub oiștea birjarilor cu gloabele în trap. Avea un fel liniștit de a se umfla în pene, cu vădită intenție să predomine, ceea ce îi și îngăduiam, cu atât mai mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca o cârtiță sub pământ. Acolo a înghemuit el, în noaptea aceea de groază, pe regele voiajorilor comerciali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
grăbite să ne părăsească. Cartea despre vin „...Dacă mi s-ar putea șterge cu un burete imaginea Gloriei din gând și din suflet”, izbucni violent Ferdinand Sinidis. Făcu apoi un gest cu mâinile amândouă, ca pentru apărare și continuă cu vădită dorință de a se liniști: Astăzi se împlinesc douăzeci de zile de când s-a petrecut ultimul abandon, în care timp femeia care mă ucide cu încetul, vizitează tripouri particulare, mă bârfește pe la prieteni, risipește bani, intentează acțiune de divorț, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de atrăgător? Am intrat În joc. Am Început o conversație amuzantă și În câteva minute călătoria la Paris, urâtul nărav al lui Lily de a bea votcă și ochii triști ai lui Alex s‑au pierdut În abisul pălăvrăgelii mele vădit‑nesănătoase‑și‑periculoase‑din‑punct‑de‑vedere‑emoțional‑dar‑extrem‑de‑sexy‑și‑plăcute cu Christian. 16 Conform planificării, Miranda urma să se afle În Europa vreme de o săptămână Înainte ca eu să vin. Acceptase să folosească niște asistente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]