7,043 matches
-
Mitropolie “au fost pitărie domnească”. Și dacă de la fostul jitnicer am aflat de “pităria domnească” din zapisul făcut la 1 octombrie 1683 (7192) de “Alexandra spătăroaia răposatului Iordachie ce-au fost spătar mare”, prin care vinde niște case doamnei Anastasia văduva lui Gheorghe Duca voievod, aflăm că “ Aceste casă de piiatră orânduite de-au fostu temniță și măriia sa doamna făcându Beserica Albă Mitropolie... mai bine să fie pomană mării sale la Svânta Mitropolie”. --Strașnică situație! --Care, dragule” --Ca în preajma Mitropoliei
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
divanului, “să se prețăluiască... și după ace prețăluire să le plătească Mitropoliia”. --Din această anaforă a boierilor divanului domnesc am aflat despre Academia făcută de Grigorie Alexandru Ghica voievod în octombrie 1766, despre biserica Stratenia Domnului, operă a doamnei Anastasia, văduva lui Gheorghe Duca voievod, aparținătoare Academiei, și despre Mitropolia Veche Sfântul Gheorghe, zidită între anii 1761-1769. --Tare aș vrea, sfințite, să vorbim mai pe larg despre Academia lui Grigorie Alexandru Ghica voievod. --Dacă m-aș împotrivi, atunci degeaba mi s-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
s-a părut judecata mitropolitului? --Drept să-ți spun, vere, am rămas cu un gust amar, fiindcă bietul Gheorghie a fost pus la plată cot la cot cu ceilalți. --Cred că am mai întâlnit noi urmași și în mod deosebit văduve și copii care trebuie să plătească datoriile făcute de cel plecat dintre cei vii. Așa că ascultă cu atenție, cumetre. --Am să mă dau mai aproape. --“Adică eu, Anița fata lui lui Anton Cizmariu, femeie săracă din Ieși, ce m-au
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nordică a icoanelor împărătești. Are culoarea marou cu verde. Icoanele împărătești din catapeteasmă Icoanele împărătești din catapeteasmă Sub icoanele împărătești se găsesc în medalion de 37 cm și îmbrăcate în rame aurii cu ornamentate următoarele icoane: în partea sudică banul văduvei, scoaterea Sfântului Petru din închisoare; în partea nordică întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta și tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Au culoarea marou cu roșu. Ușile împărătești sunt din stejar si sunt sculptate cu ornamente florale. Deasupra ușilor împărătești este icoana
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
se vede silueta unei cetăți, țara făgăduinței. Registrul următor, privind de sus în jos, reprezintă în 8 scene momentele mai cunoscute din Viața Sfântului Ilie, după cum urmează: Sfântul Ilie în peșteră hrănit de corbi; Sfântul Ilie îl înviază pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului; Seceta care a bântuit în Samaria; Întâlnirea Sfântului Ilie cu regele Ahab; Sfântul Ilie pogoară foc din cer pentru mistuirea jertfei; Sfântul Ilie îi ucide pe preoții lui Baal; Sfântul Ilie doarme și este trezit de un
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fac și eu la rândul meu...Mă desprind cu greu dintre stogurile de fân și fără să-mi dau seama pornesc în lungul Uliței Fânului, furat de gânduri...Îmi amintesc că Ion Buhuș logofăt a cumpărat niște case de la Drăgana, văduva lui Vasilie, ce a fost staroste de ciocli. După câțiva pași, îmi dau seama că am pornit de unul singur . Mă întorc să-l aștept pe bătrân...El încă șade în loc, cu ochii închiși și mâinile ușor întinse în față
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
filozofia, luptând pentru sprijinirea victimelor foametei, donând bani pentru protejarea celor oprimați, și susținând prin alte mijloace recucerirea păcii. Contele Tolstoi, neam de mari prinți ruși, tăia lemne la cei neajutorați, cosea cizme la nevoiași, mergea la coasă pe terenurile văduvelor. Tolstoi a fost excomunicat, adepții lui prigoniți și băgați la închisoare, tolstoismul declarat religie eretică, interzisă prin lege sub amenințarea cu pedepse aspre. Deci biserica, s-a văzut din nou pusă la locul ei statornicit, unde împărățește mai ceva decât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
întipărit pe buze (...) O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic...” Cu toate acestea,Ostiță nu face parte din categoria personajelor malefice, de care vom vorbi ceva mai încolo. Oarba este și ea o victimă - a senectuții.Văduva unui bărbat - moș Dumitrache - fost vătaf pe moșia boierului, soț bun dar slujbaș dur, nemilor („...purta un bici din piele împletit din 12 șuvițe și lovea oameni nevinovați care doar treceau pe lângă moșia boierului, doar ca să arate puterea ce o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mănăstirii „Golăi” un pogon de vie, dar părăsită, „cu pomi înăuntru ce iaste în Șorogari... și alt pomăt ce iaste printre via lui Enachi vătavul și printre via lui Panaiti”. Părăluțe au primit, să nu fie de deochi, de la Ana văduva lui Golăi. Bunuri mobile și imobile, slavă Domnului. Vii, livezi și moșii cât vezi cu ochii. Iată însă că egumenul de la mănăstirea Golia tot are a se plânge lui Constantin Nicolae Mavrocordat voievod precum că „neguțitorii... șăd în dughenile mănăstirii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ar fi vrut, nu i-ar fi putut imita stilul. Ce-l împiedica să continue opera lui Smith după moartea artistului? Ultimele desene și tablouri ale tânărului maestru, dispărut în floarea vârstei. O manifestare publică ar fi fost periculoasă, desigur (văduva ar fi auzit despre ea și i-ar fi demascat, până la urmă), dar Harry putea vinde creațiile, fără vâlvă, colecționarilor celor mai pasionați de arta lui Smith, și, atâta vreme cât Valerie Smith nu afla, escrocheria putea aduce un profit pur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care cumpărase de la Harry două lucrări în 1976 și adunase un total de paisprezece până în seara în care Valerie a fost invitată la cină la el acasă, în Highland Park, zece ani mai târziu. De unde era să știe Harry că văduva avea să se întoarcă la Chicago? De unde să știe că Levitt avea să o invite la el acasă - același Levitt căruia îi vânduse un superb Smith fals cu doar trei luni în urmă? Inutil de precizat, doctorul cel bogat i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
invite la el acasă - același Levitt căruia îi vânduse un superb Smith fals cu doar trei luni în urmă? Inutil de precizat, doctorul cel bogat i-a arătat cu mândrie noua achiziție expusă pe peretele sufrageriei și, inutil de precizat, văduva cea isteață și-a dat imediat seama cu ce avea de-a face. Nu-l simpatizase niciodată pe Harry, dar îl îngăduise de dragul lui Alec, știind că directorul de la Dunkel Frères era cel căruia i se datora în primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acum încolo, Edith nu va mai fi pentru mine decât un nume - cinci literuțe simbolizând o persoană care încetase să mai existe. A doua zi, marți, am prânzit singur. În după-amiaza aceea, Tom era în Manhattan cu Harry, negociind cu văduva unui romancier decedat recent cărțile din biblioteca soțului ei. Din câte spunea Tom, romancierul acesta îi cunoscuse pe toți scriitorii importanți din ultimii cincizeci de ani, iar rafturile îi erau căptușite cu cărți cu autografe și dedicații semnate de prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Deng Xiaoping a venit la înmormântarea tatălui tău și ce a făcut? Doar și-a trecut degetele peste ale mele - nici măcar nu s-a sinchisit să îmi strângă mâna. A fost ca și cum ar fi pus la îndoială faptul că eram văduva lui Mao. Era conștient de aparatele de fotografiat - a făcut intenționat în așa fel încât jurnaliștii să surprindă momentul. Și celălalt, mareșalul Ye Jian-ying. A trecut pe lângă mine având pe chip o expresie, de parcă eu l-aș fi omorât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pleacă din oraș, hoinărește, se întoarce și pleacă din nou. Trece un an. Apoi ajunge la un punct când nu mai poate suporta; își vinde lucrurile și se urcă în trenul de Beijing. În tren, plâng în hohote ca o văduvă. Călătorii îmi aduc prosoape calde, încercând să mă liniștească. După ce ajung la Beijing, îmi pierd brusc curajul. Nu am îndrăzneala de a-mi arăta fața lui Yu Qiwei. Mi-e rușine de mine. Dar mă conving să merg mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și, după el, gonind, fără să-l mai poată ajunge, disperatele noastre urale. * Ține mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați, arși, asfixiați, iar falșii civili aprindeau din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
șirurilor de bănci? Nu sunt difuzoare care să ne Întărească ovațiile, nici arme automate, Îndreptate spre noi de la ferestrele care ne Înconjoară? Suntem aici doar noi, cei care zi de zi coborâm disciplinați În adăposturi, zâmbind patrulelor? Noi singuri, orfanii, văduvele, părinții Îndoliați, damele de consumație, denunțătorii, profitorii de război, marii invalizi, ne descoperim capul plecat și Îl aclamăm cu glasurile noastre care nu răgușesc niciodată? * Ea nu dă drumul frazei care nu poate răzbi dincolo de buzele ei, strânse, de pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ori gura. În dormitor, feciorul îi pregătise deja hainele și îl ajută să se îmbrace. Erau haine de sărbătoare comandate cu ceva timp în urmă special pentru această seară. Ca în fiecare an, soții Mirzaian mergeau să petreacă Ajunul împreună cu văduva lui Ienăchiță Văcărescu, domnița Ecaterina, în palatul de pe Podul Mogoșoaiei. De fiecare dată, evenimentul îi amintea lui Manuc de Rusciuk, orașul în care se cunoscuseră. În acea perioadă, prințul se bucura de iubirea primei sale soții, Avet, nu primise încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și flori-de-paie viu colorate înveseleau interiorul cortului, făcându-l să semene cu un pavilion de vară. Pe mese cu ștergare scrobite fuseseră așezate mai multe samovare și tăvi cu pahare prinse în filigrane de argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un marchiz corsican, bătrân și putred de bogat, posesorul mai multor plantații de duzi de pe insulă, pentru o aventură la Paris cu o persoană din anturajul împăratului Napoleon. Alții declarau sus și tare că era una dintre cele mai bogate văduve din Europa, contraziși vehement de cei care susțineau că ea nu avea nici măcar un sfanț. Printre femei, unele bârfeau deja că învârte bărbații pe degete. Își primea amanții noi pe ușă, în vreme ce vechiturile sfârșeau aruncate pe geam. Câteva se lăudau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de sexul viitoarei sale colaboratoare, „îndură, prea iubite prieten”, și îl informa că însuși Napoleon îi încredința misiuni secrete, cu caracter special, pentru reușita cărora împăratul o răsplătea cu o neobișnuită generozitate „Deși, dacă e să dau crezare trezorierului, pe văduvă nu o interesează atât banii, cât plăcerea de a-și trăi viața pe muchie de cuțit. Are gustul riscului, asta-i!” comenta același Horace. Ledoulx auzi cele trei zgârieturi ușoare pe ușă, așa cum proceda Julien. ― Dar intră naibii! Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spaniol, intens, strălucitor. Într-adevăr, femeia era atent observată. Ochiul lui Ledoulx îi examina expresia, pielea foarte albă, părul negru, ochii mari, privirea puternică, dar și mângâietoare, buzele fin conturate. Femeia pe care o vedea nu semăna deloc cu o văduvă îndoliată, ofilită și lăcrimoasă. Arăta bine, chiar prea bine. Dar dincolo de ceea ce vedea și îi plăcea fără rezerve, Ledoulx se trezi strâns în limitele îndoielii de mai multe întrebări. De ce acceptase această femeie demnă de cel mai rafinat salon parizian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceva pe deasupra. Mi-a pomenit și de un general, un rus... I-am uitat numele. ― Kutuzov, poate! ― Da, da! Ăsta ce fel de om este? ― Nici rău, nici bun! Dacă, însă, la momentul oportun îi vei spune că ești o văduvă neconsolată, te asigur că vei obține tot ce vrei de la el. ― Ei, aș! Nu pot să cred! Îi plac femeile răscoapte? ― Răscoapte, dar neapărat nefericite! Suferințele lor sufletești îl fac să fie mult mai afectuos și atent. Înțelegi? E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
am avut parte de o experiență tragică. Iubitul, neprețuitul meu soț a murit într-un accident. N-au trecut nici măcar două luni de la moartea lui. La anii mei, sunt deja văduvă. Vă dați seama, mon cher général? ― Înțeleg! (Hopa! Iată văduva!) Acum înțeleg... De aceea ați ales acea arie... jalnică... Jalnic, într-adevăr! Nanone vărsă câteva lacrimi înainte de a continua. ― Oh, te rog să mă ierți, mon cher général! Nu știu de ce spun toate aceste prostii. Un om atât de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]