2,974 matches
-
biruiește poftirea frumuseții, Ziceam - și o privire din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea ființei pământene Și-n inimă îți bagă el viermele vieții. Venin e sărutarea păgânei zâne Vineri, Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii, Disbărbătează mintea cu vălul amăgirii - Deci în zădar ți-i gura frumoasă, ochii tineri. De cât să-ntind privirea-mi, ca mâni fără de trup, Să caut cu ei dulcea a ochilor tăi vrajă, În porțile acestea mi-oiu pune mâna strajă. De nu - atunci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de foc; În dreptul lui s-arat-o cruce Și-ntunecime-n orice loc. Acum de sus din chor apasă Un cântec trist pe murii reci Ca o cerșire tânguioasă Pentru repaosul de veci. {EminescuOpIV 295} Prin tristul sgomot se arată, Încet, sub văl, un chip ca-n somn, Cu o făclie-n mîna-i slabă - În albă mantie de Domn. Și ochii mei în cap înghiață Și spaima-mi sacă glasul meu. Eu îi rup vălul de pe față... Tresar - încremenesc - sunt eu. ............................................. De-atunci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
295} Prin tristul sgomot se arată, Încet, sub văl, un chip ca-n somn, Cu o făclie-n mîna-i slabă - În albă mantie de Domn. Și ochii mei în cap înghiață Și spaima-mi sacă glasul meu. Eu îi rup vălul de pe față... Tresar - încremenesc - sunt eu. ............................................. De-atunci, ca-n somn eu îmblu ziua Și uit ce spun adeseori; Șoptesc cuvinte ne-nțelese Și parc-aștept ceva - să mor? {EminescuOpIV 296} EU NU CRED NICI ÎN IEHOVA Eu nu cred
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngînat de-al valurilor glas. Răsare luna, -mi bate drept în față: 10Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpi un văl de argintie ceață, Sclipiri pe cer, văpae preste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... 15Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-aud venind în cete cerbii. Alături teiul vechiu mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când nu mi-ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce-n al vieții mijloc, de gânduri negre-un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol? De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit Să văd cumcă în suflet nu am de cât urît? Viața mea comună s-o tîrîiu uniform Și să nu pot de somnul pământului s-adorm? Zadarnică, pustie și fără înțeles Viața-mi nu se leagă de-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O candelă subțire sub bolta cea înnaltă Lumină peste regii cei dacici laolaltă, Cari tăiați în marmur cu steme și hlamide Se înșirau în sală sub negrele firide, Iar colo-n fruntea salei e-un tron acoperit C-un negru văl de jale, căci Sarmis a murit, Iar chipu-i - cel din urmă în lungul șir de regi - Sub vălu-i ca pe-o umbră, abia îl înțelegi. De-odată crâșcă fierul în dosu-unei firide. A unei tainiți scunde intrare se deschide
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a fost chemat la nuntă. {EminescuOpIV 417} Frumos au ars în flacări prinosul de pe vatră, Pe când intrară oaspii sub bolțile-i de piatră. În capul mesei șade Zamolxe, zeul getic, Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic. În dreapta lui sub vălul de ceață mândrul soare, În stînga-i șade luna sfioasă, zâmbitoare... Din sale depărtate pătrunde svon de armă. Prin el cimpoiul skytic pornește dulcea-i larmă Trezind greoiul ropot de danț, căci la un loc Toți oaspeții mai tineri loveau baltage
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 465} Ce tronă pe o stâncă - picioare de granit Întinse-n fundul mării amar și infinit, Iar fruntea lui uscată pin viscole rebele Sparge nourii aspri amestecați cu stele. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir, Ce turbur marea tristă prin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce senin și liniștit. Dar noaptea.,. când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și plaiu, C-o oaste întreagă călare pe cai, Cu steaguri cu semne de bouri. 93. SERENADĂ ? Victor Hugo - (1884 - 1889? ) Când tu dormi lină, pură Sub ochiul meu umbros, Suflarea ta murmură Cuvânt armonios, Pe corp neacoperită Lipsindu-ți vălul tău; O dormi, o dormi iubită, O dormi, o dormi mereu. Când râzi, pe a ta gură Amorul a descins, Orice prepuitură De-odată s-a și stins; Zâmbirea ta-i ferită De orice cuget rău; O râzi, o râzi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Unii nu-l roagă, ci îi ordonă lui Dumnezeu cum să-i ajute. Omul contemporan a dat transcendența pe pragmatism. Mă tem că mulți creștini de azi sunt mai desacralizați decât păgânii de altădată. În Occident, credința a rămas un văl fumuriu precum elementele fantastice din basme. Dumnezeu respectă și iartă dorințele inimii. O religie nu poate construi decât în interiorul conștiinței umane. Fără transcendență, ne-am fi pierdut regnul. Stropul de transcendență ne verticalizează. Îngerii sunt pălmașii, nu vedetele cerului. Spiritul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ulcelei ca pe mijlocul unei femei. După o vreme, își scutură capul, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce gânduri... Privește la mine puțin jenat - fapt ce nu-i stă bine - fiindcă peste toate i se așterne pe ochi un văl de tristețe... “Și-o fi adus aminte de cine știe ce episod din viața lui. Și poate n-o fi cel mai plăcut... Ori cine știe? O fi fost unul peste măsură de frumos și acum îl bântuie părerile de rău că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
curajul să îi privească, era năucit de neprevăzutul șocului acestei întâlniri. În acele clipe a uitat de soția pe care o iubea, de fetița încântătoare care îl aștepta, de casă, de tot trecutul, prezentul și viitorul neprevăzut și parcă un văl se interpuse peste mintea lui și realitate. Nu mai gândea, își spălase creierul care galopa în clipa aceea de la începuturi. Laur a observat ca prin vis plutind spre ei doua tinere superbe în costume de baie, formate din doua piese
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
înecați în suspine și certitudini, fiecare cu iluziile lui. Respirau greoi selectiv, se receptau ca un tot. Pasiunea îi aduse într-o stare de surescitare cumplit de plăcută.. fericirea ce o căutau în celălalt se întinsese și se întoarse în văluri asupra lor. Obosiți își reveniră, ea a început încet să-l mângâie duios. Întârzia voit, continuând să-și afle liniștea în repaus gradual. Își exterioriză sentimentele încântată și repeta toropită, - Iubitule! îi plăcea cum arată acum femeia aceasta cu ochii
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete, perechea de pepeni se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură, nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit; epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse... Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ființei, care cu timpul se întoarce împotriva celui care o spune”. În practică, omul corupt, obișnuindu-se cu răul, nu poate face altceva decât să continue să distorsioneze adevărul și realitatea, în sine însuși și în alții, rupând și ultimul văl de pudoare. E adevărat că îl definim lipsit de pudoare pe cel care nu are și nu arată nici o rușine sau reținere în a se comporta în mod incorect și necinstit; mai generic, cine nu se mai rușinează de ceea ce
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Mă bucur că pică sâmbătă. -Cred că ești nerăbdător, dar în seara de Ajun vei veni la mine? -Da, așa cum ți-am promis. După plecarea lui Andrei, Radu rămase îngândurat în fața focului din sobă, care ardea liniștit. Seara coborî cu vălul ei fumuriu, doar la orizont. Luna printre nori se încăpățâna să-și mai păstreze încă o culoare viorie. O dată cu înserarea, gândurile lui Radu se mai risipiră și parcă se așternu o pace desăvârșită. în viață, anumite situații trebuie luate așa cum
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-i nici un bai, Dumnezeu să fie cu voi, copii! -Ai fost harnic bunicule, glumi Andrei. -Cam așa, zâmbi bunicul. Când eu eram tânăr au fost alte vremuri, nu umblam așa mult prin școli ca voi acum. Bunicul reuși să îndepărteze vălul apăsător care-i acoperea și destinse puțin atmosfera. Acum fețele tinerilor deveniră mai senine. Spre miezul nopții ninsoare se opri. Luna își făcu apariția printre stelele lucitoare, mângâind cu razele ei blânde mantia imaculată a iernii. Părea o noapte de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ancestrală”, mult mai veche decât respirația. Deglutiția se desfășoară în trei etape: timpul bucal, faringian și esofagian. Timpul bucal Bolul alimentar este depus pe fața dorsală a limbii și dirijat posterior către faringe. Partea anterioară a limbii se aplică pe vălul palatin, formând o pantă pe care bolul alimentar este împins progresiv către faringe (fig. 1). In acest proces voluntar sunt implicați mușchii limbii, palatul moale și istmul faringian. Timpul faringian Din momentul în care bolul alimentar vine în contact cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
mucus. Acest reflex poate fi declanșat și voluntar prin influnțe provenite de la nivelul scoarței cerebrale. Strănutul este un reflex de apărare declanșat de excitarea receptorilor oro-faringieni. Constă dintr-o inspirație obișnuită urmată de o fază de blocare a aerului de către vălul palatin și o expirație explozivă prin cavitatea bucală și fosele nazale. Se îndepărtează factorii iritativi și pe o distanță de aproximativ 5 m se pot împrăștia mici picături de lichid. Sughițul este un reflex de apărare care constă dintr-un
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
va reîncepe odată cu creșterea presiunii subglotice. Articularea sunetelor reprezintă modificările suferite de acestea la nivel supraglotic; sediul articulării sunetelor este cavitatea bucală cu participarea buzelor, limbii și palatului moale. Pentru fiecare articulare există o poziție caracteristică a obrajilor, dinților și vălului palatin. Vălul palatin permite unei părți din aerul fonator să treacă prin fosele nazale determinând gradul de nazalizare a vocalelor. Vibrațiile corzilor vocale, amplificate în rezonatorul cavității bucale, sunt modificate în mod diferit de modul de mișcare a limbii. Dinții
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
odată cu creșterea presiunii subglotice. Articularea sunetelor reprezintă modificările suferite de acestea la nivel supraglotic; sediul articulării sunetelor este cavitatea bucală cu participarea buzelor, limbii și palatului moale. Pentru fiecare articulare există o poziție caracteristică a obrajilor, dinților și vălului palatin. Vălul palatin permite unei părți din aerul fonator să treacă prin fosele nazale determinând gradul de nazalizare a vocalelor. Vibrațiile corzilor vocale, amplificate în rezonatorul cavității bucale, sunt modificate în mod diferit de modul de mișcare a limbii. Dinții și buzele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
a unor lucruri potențate prin aura lor. Și tocmai această dorință de a nu interveni În niciun fel prin Încercarea de a adăuga lucrurilor zorzoane stilistice le poate păstra aura nealterată. Și puterea. Căci puterea lor este asemănătoare Mayei indiene, văl imaginar impenetrabil care dă formă lumii În care trăim, putere reală, cvasi-magică. Și pentru că e vorba de imagine, acum putem să spunem că termenul de imagine reală poate fi echivalat cu acela de obiect aureolat. Dar aici imaginea nu mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de cel al realității. Poezia este, pur și simplu, o stare a firii. Există la fel cum există realitatea. Ba poate chiar mai abitir decît ea. Căci ea este misterul aflat În miezul profund al realității, este spiritualitatea aflată dincolo de vălurile care o ascund și adesea o falsifică. Poetul nu face decît să cultive pentru sine acea stare prielnică surprinderii realității autentice și profunde care este poezia. Într-un fel modest, el este surprins de revelația pe care Încearcă, la rândul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Dumnezeu este atotputernic. Nu există nimic pe care Dumnezeu să nu îl poată înfăptui. Dar Dumnezeu, bunătatea absolută, nu poate face rău. Astfel, răul înseamnă nimic. Iar acest raționament avea foarte multă logică pentru mintea medievală. Însă, furișându-se sub vălul filozofiei medievale, un conflict prindea viață. Sistemul aristotelic era grecesc, dar povestea iudaico-creștină a creației era semită - iar semiții nu se temeau atât de mult de neant. Însuși actul creației se născuse dintr-un neant haotic, iar teologii - precum Sfântul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ariile au calitatea de a se contrazice pe ele însele. Aceste probleme ar fi devenit niște simple note de subsol interesante, dacă infinitățile și zerourile n-ar fi reprezentat cheia spre înțelegerea naturii. Zero și misterioasa analiză matematică Dacă ridicăm vălul și privim dedesubt... vom descoperi multă goliciune, întuneric și confuzie; mai mult, dacă nu greșesc, imposibilități și contradicții clare... Nu există nici cantități finite, nici cantități infinit de mici, nici nimic. Putem să nu le numim spirite ale cantităților dispărute
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]