3,613 matches
-
perce/l'au-delà, l'au-delà. " (Pe multe drumuri/ Par beaucoup de chemins) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 229). La traductrice interprète le nom " vămile " (" leș douanes ") par " l'au-delà ", ajoutant une note métaphysique à son texte-traduction. Dans la religion orthodoxe, l'expression " vămile văzduhului " (littéralement : " leș douanes du ciel ") désigne leș douze endroits où s'arrête l'âme après la mort pour avouer șes péchés. Unde și când m-am ivit în lumina, nu stiu [...]. Où et quand je suiș apparu dans la lumière
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
qui mènent à des changements de la voix du texte. Ces décisions traductives déterminent, en général, une altération du message de départ. 5. 2. 4. Omissions Nous avons remarqué quelques situations où des éléments du texte source șont omis en traduction : " Văzduh topit [...]/curgea de-a lungul peste miriști că un râu. " " L'air fondu [...]/coulait dans leș champs comme une rivière. " (Pământul/La terre) (Miclău, 1978 : 133). L'image de départ est celle de l'air fondu qui coule " à travers
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la corolle de merveilles du monde) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 47). La répétition de l'adverbe " aussi " est encombrante, tandis que la version n'est pas correcte du point de vue grammatical. " Pe spate ne-am întins în iarbă : tu și eu./ Văzduh topit că ceara-n arșiță de soare/curgea de-a lungul peste miriști că un râu. Nous nous étions étendus dans l'herbe sur le dos : țoi et moi./ L'air fondu comme la cire sous le feu du soleil
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad. N. Iorga menționa constatarea lui Miklosich: din imensul vocabular slav al limbii române o parte provine din traducerile cărților sfinte. Rezumând, moștenirea slavă în limba noastră este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fată, Flautul descântat), autoportrete (Sarcină sacră, De când mă știi) sunt impregnate de o puternică tensiune interogativă. Concluzia pare să fie pierderea speranței („O singură jivină, gogoloi/ Ca un arici, ca un pește,/ Pitulată se rostogolește.// Și un coșciug spânzură-n văzduh:/ Al Tatălui, Al Fiului și-al Sfântului Duh” - Ogor pustiu). Accente nemijlocit legate de împrejurările silnice (pizma, răzbunarea) se amestecă și ele în acest puternic, dar inegal volum. După mai puțin semnificativa Prisaca, 1907 - Peizaje, evocare a răscoalei și adevărata
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ploi mohorâte (Neguri). Aureolate de o lumină lină, în care trece și ceva din convenția sămănătoristă a frumuseții refugiate în trecut și în puritatea vieții la țară, sunt icoanele bunicilor (Un crâmpei, Bunicii), datinile sfinte (Interior), tabloul câmpului, cu poezia văzduhului limpede și a muncii. Tonalități sămănătoriste transpar și în conturarea unor caractere puternice aparținând trecutului eroic. Întâmplările vitejești cu haiduci (Gruia, La un han, odată..., Maica Melania, Taina), când senzaționale, când cu ecouri de baladă și basm, nu ajung la
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
de cultivare a echilibrului și armoniei naturale, care au constituit dintotdeauna fundamentul sănătății și longevității umane, al fericirii și al liniștii sufletești. În ziua de azi, puține persoane sunt conștiente de efectele insidioase ale „poluării energiei” care predomină în lume. Văzduhul este invadat de microunde, unde radio, semnale de radar și strat peste strat de câmpuri de radiații electromagnetice artificiale care izolează sistemul uman de resursele sale energetice de bază și au efecte sufocante asupra vitalității umane. În comparație cu efectele distrugătoare ale
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
imagine ce funcționează mai bine în cazul dumneavoastră; folosiți, apoi, voința, pentru a ridica mental energia negativă din zona afectată și a o dirija complet în afara corpului dumneavoastră, lăsând-o să se dizolve în atmosferă și, practic, să „dispară în văzduh”. Apoi, vizualizați energia pură, vibrantă, sub formă de lumină curată, de culori pastelate, de apă strălucitoare, de briză ușoară sau folosind orice altă imagine pe care o preferați, intrați în țesutul lezat și irigați fiecare celulă, vindecându-vă corpul cu ajutorul
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
un ecou pe care mi-l trimitea ascendența mea franțuzească. Asta pentru că într-o istorisire a bunicii regăseam toate elementele acelei amintiri: soarele de toamnă din călătoria ei în Provența, parfumul lanurilor de lavandă și chiar funigeii aceia unduind în văzduhul înmiresmat. N-aveam să îndrăznesc niciodată să-i vorbesc despre preștiința mea de copil. În cursul verii următoare, sora mea și cu mine am văzut-o într-o zi pe bunica plângând... Pentru prima oară în viața noastră. Ea era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare au urcat până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât timp a fost lumină, bunica a cârpit o bluză întinsă pe genunchi. Apoi, când văzduhul s-a amestecat cu umbra ultramarin, a ridicat capul, lăsând deoparte lucrul, cu ochii pierduți în depărtările cețoase ale câmpiei. Neîndrăznind să rupem tăcerea, îi aruncam din când în când priviri pe furiș: oare avea să ne facă o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cum rămâne cu ziua aceea îndepărtată? Căci îi simt atmosfera atât de intens!” Nu, nu-mi puneam problema să-l reabilitez pe Nicolae al II-lea. Mă încredeam în manualul și în profesorul meu. Dar ziua aceea îndepărtată, vântul acela, văzduhul acela însorit? Mă încurcam în reflecții fără șir - pe jumătate gânduri, pe jumătate imagini. Tot împingându-i pe colegii mei care râdeau, mă înhățau și mă asurzeau cu zeflemelele lor, am simțit deodată o invidie grozavă față de ei: „Ce bine
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de secundă, s-a profilat contra luminii printre pereții dați la o parte... Înspre amiază, convoiul a traversat Minsk-ul. Prin fumul gros, soarele se învăpăia ca de pe o altă planetă. Și fluturi negri stranii - smocuri mari de cenușă - zburătăceau în văzduh. Nimeni nu putea pricepe cum putuse orașul, doar în câteva ore de război, să se transforme în șirurile acelea de carcase înnegrite. Trenul înainta încet, parcă bâjbâind, în amurgul carbonizat, sub un soare care nu-ți mai rănea ochii. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Știa deja că viața aceasta, cu toată durerea ei, putea fi trăită, că trebuia să o străbați încet, trecând de la apusul acela de soare la mirosul pătrunzător al tulpinilor, de la tihna nemărginită a câmpiei la ciripitul unei păsări pierdute în văzduh, da, trecând de la cerul acela la reverberarea lui profundă, pe care o simțea în pieptul ei ca pe o prezență atentă și vie. Da, trebuia să observi până și căldura blândă a prafului de pe drumeagul acela care ducea la Saranza
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
iar seara asta este unică, cu mirosul ei puternic de stepă, cu cerul imens, cu prezența mea inexplicabilă și ciudat de necesară aici, lângă calea ferată cu traversele ei crăpate, exact în clipa asta, cu ecoul acestui cu-cu în văzduhul liliachiu. Altădată, totul îmi părea atât de firesc...” Noaptea, înainte de a adormi, mi-am adus aminte că aflasem, în sfârșit, sensul formulei enigmatice din meniul de la banchetul dat în onoarea țarului: „Potârnichi și ortolani fripți, umpluți cu trufe”. Da, știam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întors, eu nu le-aș fi salvat de la uitarea care ar fi devenit veșnică. Ce prostie cosmică e dispariția unei femei frumoase! Dispariție fără întoarcere. Pieire totală. Fără umbră. Fără reflex. Fără apel...” Soarele se stingea în adâncurile stepei. Dar văzduhul a păstrat îndelung luminozitatea cristalină a serilor răcoroase de vară. Dincolo de pădurice a răsunat strigătul Cucușkăi, mai sonor în aerul rece. Frunzișul copacilor era presărat cu câteva frunze galbene. Cele dintâi. Strigătul locomotivei a răsunat din nou. Deja departe, atenuat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mereu fericiți, transparenți în gândurile noastre, strict egali... Aproape atingând vârfurile pădurii, avioanele de vânătoare au țâșnit deasupra capetelor noastre. Zburând în grup câte trei, au făcut să se prăbușească pe noi cerul explodat. Val după val, se rostogoleau spintecând văzduhul, zgâriindu-mi creierul cu decibelii lor. Mai târziu, în liniștea serii, priveam îndelung câmpia pustie cu dungile întunecate ale ierbii smulse ici și colo. Îmi spuneam că a fost odată un copil care își imagina un oraș fabulos înălțându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
uliilor, prindeau să se joace ,,de-a tătarii”. Se despărțeau În două cete : cei din ceata lui Ștefan erau moldovenii, cei din ceata a doua erau tătarii, În frunte cu puiul de răzeș, Mitruț... II Era În ziua aceea un văzduh limpede ca lacrima. Înfloriseră trandafirii sălbatici și sulfina. Era vremea când cântă toate păsările câmpului, când țârâie din niște ușoare strune miile de gâze prin fânuri. Ciocârliile umpluseră văzduhul de cântare. Glasurile copiilor din Borzesti s-amestecau cu glasurile păsărilor
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cu puiul de răzeș, Mitruț... II Era În ziua aceea un văzduh limpede ca lacrima. Înfloriseră trandafirii sălbatici și sulfina. Era vremea când cântă toate păsările câmpului, când țârâie din niște ușoare strune miile de gâze prin fânuri. Ciocârliile umpluseră văzduhul de cântare. Glasurile copiilor din Borzesti s-amestecau cu glasurile păsărilor, și parcă era ziua aceea un imn Închinat frumuseților nemuritoare ale firii. Deodată prima ceată de copii, În frunte cu Ștefăniță, s-a ascuns la pândă Într-o pădurice
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cu multă iubire de țară și hotărâți cu toții a-și da scump viața. Împărțiți În cete, așteptau pe vrăjmaș și-și plănuiau loviturile. A patra zi, pe la nămezi, pândarii de pe măguri zăriră dinspre Giurgiu un nor mare de praf, Întunecând văzduhul. Spre seară oastea marelui Vizir, de zece ori mai numeroasă decât a lui Mihai, era Împânzită la gura vadului, dincolo de pod. Din fundăturile codrului, românii Își măsurau vrăjmașul cu care avea să dea piept a doua zi. Noaptea și-o
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
GRIVIȚEI după Mihail Sadoveanu Ziua de 30 august 1877 a fost o zi de groază și de sânge. O ploaie rece și subțire cădea neîntrerupt. În văi și pe dealuri plutea o ceață lăptoasă. Pământul era moale și cleios. Prin văzduh veneau de departe Împușcături Înăbușite. Deodată izbucniră cele dintâi focuri ale turcilor. Fără a fi strigat cineva: ,,Înainte !”, toți se azvârliră spre creastă cu Înverșunare. Maiorul Șonțu căzu. Dorobanții apărură Într un salt vijelios pe culme, tăcuți, Încruntați, cu căciulile
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
izbeau În dreapta și În stânga, răcnind, scrâșnind. Dușmanii se risipiră ca suflați de vifor, dar nu voiau să se dea bătuți... Într-o dimineață de octombrie, În același an, 1877, soarele răsări cu o lumină prietenească. Negura se risipi curând și văzduhul se umplu de strălucire. Tunurile bubuiau În Plevna și În Împrejurimi. Obuzele aduceau moartea. La ceasurile nouă, un trimis al turcilor ieși din spatele Întăriturilor, cu steag alb, În fața Griviței. Se predau necondiționat. ,, Ura ! măreț se-nalță-n vânt Stindardul României
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
asupra acestuia, Ascultă-mi a mea rugă, ascultă-mi, Doamne, plânsul Și apără-l, păzește-l și-l mântuie pre dânsul. {EminescuOpVIII 80} BOGDAN (încet) Vorbește iar cu mine. DRAGUL (încet) N-o să-l mai văd nicicând. Tu ce încarci văzduhul și nourii cu grindeni, O, fă-l ca să străbată puternic pretutindeni, În mâna Ta-l pun, Doamne, frumos și tânăr, iată-l, Ca la orfani [tu, Doamne] fii pavăză, fii Tatăl. (își reașază coroana pe cap ) Acum, Bogdane dragă, te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pescar... c-ar fi pusnicind pin niște ruine, c-ar fi îmblînd noaptea cu vrăji pe țărmii mării... Mai știi! Om învățat, Petru Rareș... Poate că toate, cetățuia și locuitoarea ei; nu sânt decât vrăji de-ale lui, închegări ale văzduhului..... ARB[ORE] Și locuitoarea ei" zici tu, Maio? MAIO Da! Se zice că-i albă și frumoasă ca o zi cu soare... Știu eu?... Când am auzit vorbindu-se de dânsa... am gândit... ARB[ORE] "Am gîndit"... Ai gândit la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumină În sufletu-mi ca noaptea, în inima-mi bătrână, Și cartea ce acuma la ochii-mi s-a deschis Mi-arată că în lume fui umbra unui vis. Venit-am eu în lume când nouri groși și ceață Îngreunau văzduhul cu neagra lor viață, Dar am trecut prin lume un tunet falnic, sânt Și-am curățit deodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arată-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumină În sufletu-mi ca noaptea, în inima-mi bătrână, Și cartea ce acuma la ochii-mi s-a deschis Mi-arată că în lume fui umbra unui vis. Venit-am eu în lume când nouri groși și ceață Îngreunau văzduhul cu neagra lor viață, Dar am trecut prin lume, un tunet falnic, sânt Și-am curățit dodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arat-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]