7,566 matches
-
vedere ale povestitorului asupra a ceea ce-și amintește el că s-a întâmplat. Studierea vieților prin intermediul povestirilor se axează pe coerența internă a povestirii așa cum a fost trăită de narator, mai degrabă decât pe criteriile externe de adevăr și validitate. Alte posibilități de control ale validității poveștii vieții pot include coroborarea și persuasiunea. Prima se referă la coroborarea subiectivă. Dacă îi oferim povestitorului transcrierea editată spre a o citi, va confirma sau va susține acesta ceea ce a spus la început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ce-și amintește el că s-a întâmplat. Studierea vieților prin intermediul povestirilor se axează pe coerența internă a povestirii așa cum a fost trăită de narator, mai degrabă decât pe criteriile externe de adevăr și validitate. Alte posibilități de control ale validității poveștii vieții pot include coroborarea și persuasiunea. Prima se referă la coroborarea subiectivă. Dacă îi oferim povestitorului transcrierea editată spre a o citi, va confirma sau va susține acesta ceea ce a spus la început? Mai sună aceasta la fel ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
va susține acesta ceea ce a spus la început? Mai sună aceasta la fel ca povestirea inițială? Povestitorul este, de fapt, primul autor. Acesta e un aspect al considerațiilor etice menționate anterior. Orice modificare a povestirii de către narator nu-i afectează validitatea, ci mai degrabă confirmă rolul său principal pe parcursul întregului demers și-i oferă ocazia de a-i da o formă finală care să îi convină. O altă etapă a acestei măsurări ar fi să vedem dacă o rudă apropiată, cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
discursului oratoric, polemic și dialogic. Aceasta presupune că, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, se pot identifica asemenea specii, pentru ca apoi să se stabilească structura, mijloacele sau validitatea lor. Prezența argumentelor, ponderea, selecția și succesiunea lor reprezintă puncte de reper în această analiză. Pornind de aici, s-a constituit o retorică argumentativă care distinge trei tipuri principale ce țin de ethos, de logos și de pathos, ceea ce dovedește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2001. IO AXIOMATICĂ. Prin cercetarea principiilor pe care le dezvoltă științele care au atins un grad înalt de elaborare teoretică (precum logica, matematica, fizica, biologia, lingvistica) s-a constituit treptat o disciplină ce studiază problematica și condițiile necesare pentru evaluarea validității teoriilor. Această disciplină a fost denumită axiomatică, pornind de la cuvîntul axiomă ce desemnează un principiu antrenat în demonstrație, dar care nu este susceptibil de a fi demonstrat. Ca atare, axiomatica, în accepțiunea ei de bază, reprezintă un corpus de concepte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limitele acestei interpretări fiind cauzate de faptul că se ține cont doar de valoarea de adevăr a celor două propoziții aflate în relație, făcîndu-se abstracție de sensul fiecăreia și de condițiile lor de utilizare. Consecințele majore privesc în primul rînd validitatea înlănțuirilor absurde din punct de vedere semantic. De exemplu, enunțul Dacă Luna este o gaură în cer, atunci Cuza a murit în exil este valid din moment ce prima propoziție este falsă, a doua propoziție este adevărată și, conform definiției implicației logice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
politețe. GOFFMAN 1974; BROWN - LEVINSON 1978; VION 1992; KERBRAT-ORECCHIONI 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB FICȚIUNE. Prin ficțiune se înțelege, în teoria literară și în teoria discursului, un tip de narațiune a cărei acțiune și al cărei univers sînt lipsite de validitate practică și nu contribuie decît indirect la experiența subiecților vorbitori. Astfel, romanele sau nuvelele, la care se pot adăuga numeroase alte relatări orale și povestiri, sînt genuri de discurs secundare în ceea ce privește reprezentarea și nu-și realizează sensul specific decît prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că cel care povestește poate fi suspectat că spune "istorii", subînțelegîndu-se că, în vreme ce istoricul recurge la probe documentare, naratorii obișnuiți recurg la un tip de metadiscurs. Specificitatea relatării fictive, oricare ar fi decalajul ei cu realitatea experienței, constă în suspendarea validității practice a enunțului, fără ca cel care-l produce să fie considerat mincinos sau nebun, iar cel care receptează naiv sau neghiob. Această suspendare nu este totuși decît relativă, căci, la fel ca minciuna, ficțiunea trebuie să pară verosimilă, povestind fapte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursiv este dată de identificarea lui cu o instituție a cuvîntului, noțiunea de "instituție discursivă" în accepția ei de "ansamblu de practici discursive și de aparate validate" aflîndu-se astfel în strînsă legătură cu cea de "gen discursiv". Instituția discursivă garantează validitatea și sensul fiecărui act din exercițiul discursului, într-o configurație în care a vorbi și a arăta că avem dreptul de a vorbi în modul în care o facem sînt cele două fațete ale oricărui act de vorbire. P. Maingueneau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
demonstrația și dezbaterea pe bază de argumente sînt orientate în mod obișnuit spre prezentarea probelor care au capacitatea de a susține afirmațiile prin evidența incontestabilă a faptelor. Potrivit concepțiilor formale, proba este o demonstrație ipotetico-deductivă, fără a avea deci o validitate universală, modul de realizare a probei fiind dependent de domeniul științific luat în considerare. Există însă perspective potrivit cărora proba este cel mai bun dintre argumente. Trecerea de la proba ca demonstrație la proba ca fapt presupune o dublă estompare a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Se spune despre ceva că este problematic dacă provoacă îndoieli, fiind nesigur, încît necesită (unele) lămuriri sau discuții. De aceea, calitatea exprimată de acest adjectiv se atribuie unor judecăți în care raportul dintre termeni este doar posibil, iar adevărul sau validitatea lor pot fi confirmate sau infirmate. Enunțul prin care se exprimă astfel de judecăți apare astfel lipsit de probe sau de argumente suficiente și, de aceea, este îndoielnic sau suspect. Substantivul problematică are însă un conținut total diferit, avînd valoare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Nici din perspectivă generativ-transformațională nu se poate postula o autonomie conceptuală pentru text, întrucît majoritatea fenomenelor pe care le pune în evidență un proces generativ de texte corect formate constituie, în egală măsură, apanajul funcționării propoziției și frazei, identitatea și validitatea regulilor fiind verificabile la nivelul imediat inferior textului. Mai mult, în abordarea generativistă se ajunge la rezultate similare viziunii formalizate, atunci cînd se apreciază că modelul generativ al frazei este identic ori asemănător celui care produce megafraze (texte), derivate prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dovadă istorică în mod serios și a o examina "creștinește" pe măsură ce căutăm adevărul 53. Istoricul, creștin sau necreștin, este de părere K.S. Latourette, istoricul mișcării misionare "nu poate ști dacă Dumnezeu va triumfa în istorie. El nu poate demonstra categoric validitatea înțelegerii creștine a istoriei. Totuși, el poate stabili o probabilitate de luat în seamă pentru justețea întreprinderilor sale. Acesta este maximul care poate fi așteptat de la rațiunea umană în orice domeniu al cunoașterii"54. El poate face distincție în funcție de audiența
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
historische Jesus und der geschichtliche, biblische Christus, în care autorul oferă o alternativă teologică la problema raportului dintre istorie și credință, insistând asupra separării credinței de incertitudinile specifice cercetării istorice 127. Dacă biografiile lui Iisus sunt sortite eșecului, kerygma sau validitatea proclamării lui Iisus ca Mântuitor rămâne adevărată, deoarce "Scripturile au o fundamentare care este în afara oricărei dovezi și care împiedică supunerea lor unor teste științifice"128. Prin urmare, autoritatea Bibliei este dată de autoritatea lui Hristos, iar a crede în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
camerei este prin definiție secundară. Astfel de decizii par a fi luate doar retrospectiv, printr-o explorare mai aprofundată și evaluînd textul adiacent. Dar dacă categorisirea este doar retrospectivă, atunci nu ne-a călăuzit în timpul lecturii și are astfel o validitate psihologică redusă. Ca analiza structurii (cu nuclee sau funcții) să aibă valoare, avem nevoie de o explicație robustă cu privire la ce fel de accent sau întrebare provoacă un nucleu, o explicație ce fundamentează impresiile noastre, puternice sau slabe, cu privire la noțiunea de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sunt mai curând ireconciliabile. Una dintre explicațiile posibile rezidă în faptul că națiunea este singurul proiect colectiv care, în epoca modernă, nu pretinde un raport personal față de valori. Acestea sunt gata confecționate, înzestrate cu o capacitate de circulație dovedită, iar validitatea lor este acceptată de către comunitate. Dincolo de securitatea pe care o furnizează sentimentul apartenenței, naționalismul oferă o identitate individuală a cărei sursă se situează în exteriorul subiectului. Subiectul poate spune Eu fără să se gândească la Sine, fără a da un
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
selectarea în cercetare a faptelor frecvente (azi, cercetate probabilistic), subliniind necesitatea evaluării faptelor observate, încadrate în serii estetice și istorice. Pînă astăzi, acest volum a rămas contribuția cea mai importantă a întregii stilistici românești. Meritul lui constă nu numai în validitatea observațiilor, ci, în primul rînd, în stabilirea unor serii, filiații artistice, exclusiv pe baza unor procedee și atitudini stilistice comune. La metodă generală, Tudor Vianu reprezintă un moment de sinteză europeană a cercetărilor lui Leo Spitzer, Vossler, Auerbach, bazate pe
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
al inergativelor. Haegeman (1994: 323) arată că ne este clitic pronominal care trebuie să se asocieze cu un centru; extracția prin ne e posibilă numai pentru nominalele postverbale și numai pentru nominalele complemente ale V. Mackenzie (2006: 40−66) contestă validitatea acestui test, arătând că cliticizarea partitivă nu distinge sistematic între subiectul inacuzativelor și subiectul inergativelor. Faptul că extragerea lui ne este posibilă numai din pozițiile argumentale nu se potrivește cu ipoteza subiectului intern VP. Mackenzie menționează autori care au dat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fost verificată pe motorul de căutare Google. 156 B. Levin, M. Rappaport, "The Formation of Adjectival Passives", Linguistic Inquiry, 17, p. 623−661. 157 T. Stowell, "As So, Not So As", ms. UCLA. 1 Autorii menționează că Pesetsky contestă validitatea acestui test pentru engleză. 2 A. Zaenen, "Unaccusativity in Dutch: Integrating Syntax and Lexical Semantics", în: J. Pustejovsky (ed.), Semantics and the Lexicon, Dordrecht, Kluwer, p. 129−161. 3 Nu am considerat că imposibilitatea pasivizării este un simplu test/diagnostic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un ansamblu de dovezi și deducții, sînt comunicate în locul dovezilor înseși. March și Simon afirmă că, prin acest procedeu de absorbție a incertitudinii, receptorul unei comunicări are posibilități foarte limitate de a judeca exactitatea acesteia. Deși există diverse probe ale validității, care țin de coerența internă și de coerența cu alte comunicări, receptorul trebuie să aibă mai mult sau mai puțin încredere în procesul care s-a produs și, dacă acceptă în final comunicarea, trebuie să o accepte aproape așa cum este
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
asupra unui termen de cercetare. În științele naturale o descoperire majoră se impune tuturor, deoarece experiența poate fi repetată și rezultatele pot fi verificate. În schimb, în științele sociale, validarea experimentală nu este posibilă. Dacă un politolog foarte cunoscut contestă validitatea cercetărilor unui coleg la fel de reputat, asta înseamnă că criteriile de evaluare nu sunt evidente și că o evaluare obiectivă nu reușește să se impună din cauza unor rivalități personale. Istoria științelor sociale a înregistrat un lung șir de conflicte declarate între
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
lungul lanț al cercetătorilor"26. Capitolul 2 Cincisprezece strategii în sociologia comparată Introducere Nu există discipline precum chimia comparată sau fizica contextuală. În științele naturii, lanțul cauzal este identic peste tot. În fizica experimentală sau în chimie, descoperirile au o validitate universală. Dimpotrivă, în științele sociale, din cauza diversității și a schizofreniei societăților umane, ele sunt contextuale și relativiste. Acest lucru este valabil pentru toate speciile în viață, așa cum a fost demonstrat de marii comparatiști Lamarck și Darwin. "Adevăr de această parte
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a Pirineilor, eroare de cealaltă parte", a spus Montaigne acum mai multe secole. Cea mai bună cale de a înțelege o astfel de diversitate biologică și socială este metoda comparată. Dar, în științele sociale, există foarte puține explicații teoretice cu validitate sau aplicabilitate universală. Deja John Stuart Mill a admis că metodele variațiilor concomitente nu pot fi aplicate realităților sociale. Nu există nici măcar o singură o teorie sociologică să nu fi fost invalidată în unele cazuri: în științele sociale există foarte
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
dezvoltare. Cercetătorii au devenit conștienți că, atunci când compari cele două seturi de țări, ai de-a face cu material de acuratețe inegală. A devenit limpede că, cu cât nivelul de dezvoltare este mai mic, cu atât este mai îndoielnică și validitatea datelor cantitative. Dificultățile întâlnite în analizele corelaționale la nivel mondial marchează una dintre limitele abordărilor statistice în politica comparată. Precaritatea comparațiilor statistice la nivel mondial poate fi explicată și prin faptul că se bazează pe medii naționale, neglijând diversitatea din
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
fi cuantificate în mod util. Nu este suficient să se atribuie numere unor evenimente. Cea de-a doua ediție a World Handbook 39 conține date cuantificate referitoare la indicatorii protestului politic. În afară de problemele de acuratețe, aceste date sunt de o validitate îndoielnică: oare măsoară ele cu adevărat neliniștea dintr-o societate? Chiar dacă acceptăm că demonstrațiile, revoltele, atacurile armate, decesele ca urmare a violenței domestice și sancțiunile guvernamentale pot fi cuantificate precis, rămâne problematic dacă putem presupune că aceste categorii reprezintă adevăratul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]