6,807 matches
-
absolut deloc - oare de ce, ne întrebăm în mod firesc? -, devenind un subiect tratat cu din ce în ce mai multă indiferență și cinism de către vătafii planetari ai prezentului. Cu speranțele strivite de vii în țărâna altui loc al pământului, Luca își doarme acum somnul veșniciei sale mult prea departe de țara în care s-a născut. Noua ordine mondială a contemporaneității nu i-a adus, iată, decât singurătate și moarte. Cele două lumi în care s-a zbătut să mânânce o pâine umilă l-au
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
alte înțelesuri doar cei care veghează sub umbre de arcadă mai poartă în ei dimensiuni din care pot extrage anticipat valoarea ultimei virtuți rămasă nepătată de cerneală cei ce se cred aleși spre a rămâne din obligații să își șteargă veșnicia în locul ei reașezarea începutului să și-o impună printre griji - conglomeratul e singurul ce poartă în dimensiuni sămânța + praful acela gheața îmbibată în spori cuminți de acolo ne-a venit nouă trecutul vezi ochi stelar întoarcerea la începuturi e obligația
OCHI STELAR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365639_a_366968]
-
Credinta > EȘTI BINECUVÂNTATĂ Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ești binecuvântată, ești mamă și soție, Cu drag aduni în juru-ți copiii, rod ceresc, I-ai îndrumat în viață, cu gând la veșnicie, Ești fericită, mamă, căci mult ei te iubesc. Iubită ești de omul ce Dumnezeu Preasfântul, Ți l-a ales pereche, la bine și la greu, Dar mai presus de toate, e-n viața ta, Cuvântul Ce-ți luminează calea, prin har
EŞTI BINECUVÂNTATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365641_a_366970]
-
ai credință-n suflet și inima-i predată, Nu pui la socoteală ceva ce n-ai pierdut. Socoate bucuria de-a fi soție, mamă, O candelă aprinsă, parfum de nard curat, Chiar dacă firul vieții aici jos se destramă, Te-așteaptă veșnicia cu-al nostru Împărat! 11/03/15, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Ești binecuvântată / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1532, Anul V, 12 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
EŞTI BINECUVÂNTATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365641_a_366970]
-
Montană? - Săpați cu gura porcilor, căpușa, Si duceți-vă drept în Iad, în gușa, Veninul din Manole, și din Ana - Și-n Tribunalul Morții, toata slana - Săpați cu limba. Că e jucăușa. Veni-v-ar Talpă Iadului, Mânușa - Și-o veșnicie, să-i gustați icoana. CÂNTECUL BĂTRÂNULUI Acum ani, doisprezece, plin de sănătate, Cu buletinu-n mâna, doar - pe pat, Firesc și simplu, sânge am donat, Si măsa-n dar, am dat-o mai departe - De-atunci, pe-acolo nu am mai călcat
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
viața, chiar dacă e vie, E-o piramida moartă, de carnali - Si totusi - mai exista poezie, Si totusi - mai exista și fractali, Si totusi - mai exista pineali, Si totusi - mai exista omenie, Si printre-atâtea minți de canibali, Există, totuși - chiar și veșnicie! CÂNTECUL EMIGRANTULUI A emigrat o Romanie-ntreaga Din Basarabi, Musatini, Bucovini, Din Țară Românească și Moldava, Si Transilvania marilor lumini - E fiecare, singur, azi, pe harta - Și cere, și oferă, ajutor - Fără o Stea de Nord, pe Marea Moartă, Și
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
puna-n focul lor de amintiri - Ce straniu ard, cumva impersonale, Cumva flagrant în slujba vreunui zeu, Când nu le-aprind urcușurile tale Și ălor tăi - răzbind spre Dumnezeu! Căci nu sunt sfinți, si nu e cer, să sameni, Si veșnicie nu-i, și nu-i aripa, De nu sunt oameni, lângă mării oameni Să arda-n cuget - clipă după clipă - O Romanie-ntreaga emigrează - În fiecare zi, în scaune, munci, În noaptea-zi, si ziua-noapte treaza, În care de nu rupi
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > SIMFONIE SUBLIMĂ A DIMINEȚII Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 681 din 11 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului simfonie sublimă a dimineții încărcată de sfințenie cu mirul veșniciei soarele singurul în drept să intervină cu discreție divină în zestrea primordială el suflet în esență tânjește la raiul cel astral înnobilat de pastelul culorilor proiectate în universul lăuntric neputință fără corespondente în lumea pământeană a ființei efemere! Referință Bibliografică
SIMFONIE SUBLIMĂ A DIMINEŢII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365699_a_367028]
-
nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Dumnezeu: „Lumină, ai curaj să-ți înfrunți liniștea? Dar trecerea? Să răspunzi provocării cercurilor strivite? Nicidecum! Peste dunele lunii, ciocârlii în răspăr răsucesc fuioare de triluri neauzite...” Reflexele gândurilor nasc alte reflexe: „Și răsăritul soarelui se
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
fără efort aparent, în virtutea unei forțe de atracție singulare care determină o păstrare laolaltă a contrastelor, într-o decantare ce aduce, în final, cititorului, bucuria lecturii.” (Vladimir Alexandrescu) Exemplul, în acest sens, constituie o probă: „Melanholia fața își întoarce, puterea, veșnicia, vor să-mbrace nadirul clipei în lumină-adâncă, sub cetina de foc rostesc poruncă, să fie acest cântec rugăciune pe fluturi, pe iubire și pe rune. Iar când durerea morții va străbate, să nu rămână-n noi poftiri uitate, nici lacrimi
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
râs și surâs cu un funicular nevăzut al candorii. În genunchi am plâns, în genunchi m-am rugat! Uneori am râs cu lacrimi de rouă, alteori m-am lăsat mistuit de Cuvânt. De moarte mi-e teamă și-acum. De veșnicia ei, niciodată! Ceea ce este viu în mine a murit la nașterea ploii. Ceea ce este mort în mine va înflori pe-nserate.” Ilustrațiile realizate de Damian Petrescu sunt cele care apropie cititorul și mai mult de universul cărții, ele având puterea de
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
deja am început să fac alergie la această frază, aruncată fugar, peste umăr, de cineva care vrea să scape de responsabilități. Pentru că, nu-i așa, Timpul e singurul reper în viața noastră. Singurul de care dispunem în călătoria noastră spre veșnicie. Și, de cum îl folosești, vei da seama odată și odată, la Marea Judecată. 13 decembrie 2012 Ziua în care Nichita a murit în picioare Referință Bibliografica: UN GEST DE GENEROZITATE SUPREMĂ - crochiu - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365734_a_367063]
-
mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. [...] Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veșnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
Niciun cuvânt nu este silit să stea într-un loc prea strâmt pentru el. Limpezimea aceasta a stilului ei îi dă forța intrinsecă de a crea iluzia inefabilă a unui spațiu destinat eternității, asemenea unui abur prin care poți zări veșnicia, iar zeii, parcă îți surâd în jocul umbrelor diafane, țesute de timp. Ca o copie fidelă a întruchipării sinelui său, Mădălina, fiica autoarei, a însoțit-o în excursii cu scopul de a cunoaște Ciprul, oferindu-i "oportunitatea de a vizita
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
mine clipa Ce curge din eternul dragostei de ea. Si-am să cultiv doar florile iubirii Pe-ntinsele mănoase ale simțirii Și-am să-mpart buchete de lumină La toți drumeții și la toți strănii. Cum să mă despart de veșnicie? Și să mă definesc în efemer? Că vreau să spun tuturor în lume Că avem o mântuire, o singură credință Și-o viață veșnică în Dumnezeu. Cum să mă întorc la vise din pământ Când început-am să trăiesc ca
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
Tău este Sfânt. Dreptate Tu faci în vreme Și călăuză ești prin mările adânci De Tine ascultă și vântul Ce-adie printre valuri și stânci. Arată-Ți puterea și du-mă Pe stînca ce nu pot s-o ating Pe veșnicia credinței și-a păcii Căci Numele Tău este sfânt. CÂNTECUL NETĂCERII Un cântec dalb am în suflet Născut din netăcerea vieții Ce înnoiește zâmbetul pe buze Ce pune soarele pe plânset.. M-am ascuns în frunza târzie În mărul cel
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
poze, pe când eu am cerut să nu mă fotografieze ca să nu rămână imagini ale mele complet dărâmată de căldură și oboseala. Până am coborât delușorul acela și am ajuns iarăși la aerul condiționat în mașină, mi s-a părut o veșnicie. În primele minute nici nu am putut intra în mașină până să se răcească puțin interiorul. În prezent, Valea Morții a fost transformată în Parc Național și este vizitat de foarte mulți turiști atrași de mister. Pe drumul de întoarcere
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
lasă-mă să mă cunosc, lasă-mă să te cunosc). Ce a devenit Dumnezeu? Ce a devenit umanitatea? - C. Costin: “Ai crezut că bestia umană se poate-mblânzi cum ai dresa un câine; mai crezi și-acum când asculți “aria veșniciei” cântată zglobiu de mortul din tine ros de viermele-ndoielii; ursiți definitiv a relua “Povestea” din același punct mereu, te bucuri cuminte de rolul încredințat la naștere de dispecerul celest;”( De dragul tău, Doamne!) - Dar lumea? Se prăbușește? Viața lumii merită
CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366114_a_367443]
-
coerenței, a intuiției divine, factor generator de frumos, prin griul unei existențe a împlinirilor și mereu renunțărilor diurne. Poezia e de neconceput fără lumină, care, adaugă viață vieții, spunea cândva Nichita Stănescu,...Lumină, cuvânt, limbă, o trinitate care ne dă veșnicia, partea noastră de veșnicie, spunea academicianul și poetul, fratele nostru din Basarabia, Nicolae Dabija, e limba română. Limba lui Grigore Vieru, în care, poți râde singur, și în care te poți opri din plâns , limba sfântă a vechilor cazanii, care
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
factor generator de frumos, prin griul unei existențe a împlinirilor și mereu renunțărilor diurne. Poezia e de neconceput fără lumină, care, adaugă viață vieții, spunea cândva Nichita Stănescu,...Lumină, cuvânt, limbă, o trinitate care ne dă veșnicia, partea noastră de veșnicie, spunea academicianul și poetul, fratele nostru din Basarabia, Nicolae Dabija, e limba română. Limba lui Grigore Vieru, în care, poți râde singur, și în care te poți opri din plâns , limba sfântă a vechilor cazanii, care-o râd și care
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
dăruindu-se total în pârga roadelor toamnei și reculegându-se în visul pur al iernii. Transpare din aceste versuri imaginea Miresei nuntirii mioritice: „Când va suna miezul nopții, vom dansa valsul iubirii; / vom muri puțin, apoi vom învia în cântecul veșniciei...” (Cântec pentru o dorință”). În volumul „Pașii singurătății” Singurătatea se caută și se regăsește dedublată cu iubitul viselor alături, călători prin lumile eterice pentru o iluzorie clipă alături, până ce visul se sfârșește și totul se destramă. Asemeni unei înălțătoare zeități
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
rupt din taina unei iubiri eterne,/iubire ce absoarbe un timp îndoielnic/transformat în safire/sfidând trupul meu efemer/dus dincolo de moarte/pentru a cunoaște/esența pură a dorului de tot, de toate...”(„Leagănul iubirii”) , ceea ce va deveni, în sfârșit, „veșnicia iubirii”: „Vreau să uit că sunt un simplu om/ce se adâncește în eternitate”. („Veșnicia iubirii”) Ca un corolar, versurile din întreg volumul arată o poetă sensibilă, cu un suflet cald, însetat de iubire, care ne destăinuie sentimentele și trăirile
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
sfidând trupul meu efemer/dus dincolo de moarte/pentru a cunoaște/esența pură a dorului de tot, de toate...”(„Leagănul iubirii”) , ceea ce va deveni, în sfârșit, „veșnicia iubirii”: „Vreau să uit că sunt un simplu om/ce se adâncește în eternitate”. („Veșnicia iubirii”) Ca un corolar, versurile din întreg volumul arată o poetă sensibilă, cu un suflet cald, însetat de iubire, care ne destăinuie sentimentele și trăirile imaginare, așa încât, în unele versuri ne putem regăsi și noi. O felicit sincer pentru acest
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
pleacă, nu că-i al ei... A privit-o adânc în ochi, Și i-a spus: „Nu-ți fie teamă... Mă întorc curând la tine, Chiar dacă azi, țara mă cheamă... Nu te gândi la lucruri rele, Războiul nu-i o veșnicie... Eu sunt ocrotit de-un înger Ce mă va întoarce... ție...” O sărutare dată-n fugă... „Băieții mă așteaptă”... Un autobuz oprit pe stradă, Și el, privind-o de pe treaptă... Tunuri bat, cartușe zboară... Frontul dansează dansul morții... Douăzeci de
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
astă lume-surogat.../ Frumoși și triști, asemeni unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat!”(Țărmuri). Scurgerea timpului îi creează o profundă neliniște, căci nu încetează să viseze nemurirea: “De ce trecut-a vremea ca un gând,/ Când Universul tot e Veșnicie?/ O parte-am fi putut din el să fim,/ Arzând constant, o singură făclie...// De unde nebunia de-a trăi,/ Într-un amurg, scânteia tinereții?/ Ce taină poartă sufletul, ce răni,/ De saltă peste trupul meu nămeții?” (Suav de luna nouă
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]