128,121 matches
-
patriarhului ecumenic Kyrillos (în 1624) o Academie Patriarhală. Apăreau astfel nu doar două viziuni ortodox/creștine, ci și două puternice concepții despre originile și despre naționalitatea greacă. (Un paralelism curios: există și pentru greci o lucrare - străină - care contestă continuitatea vechilor greci pe pământul Elladei de astăzi, o teorie asemănătoare "rösslerienilor" din istoriografia noastră: "teoria" lui lui Jakob Philip Fallmerayer susține că grecii moderni se trag din triburi... slave și albaneze migrate în Imperiul Bizantin în secolul al VII-lea e.n.
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
bibliografică obligatorie, înseamnă că un cerc al (recepției) literaturii s-a închis și se deschide un altul, pe un segment diferit al spiralei. Încremenirea în provocare nu poate dura. Istoria demitizării, capitol bine ilustrat de-a lungul secolului trecut - de la vechii dadaiști la proaspeții milenariști -, numără în dreptul unor generații intermediare pagini de un alb semnificativ. Căci "șaizeciștii" și apoi "șaptezeciștii" așază din nou tablourile la locurile lor, șterg de praf busturile de bronz și le ridică, într-un elan demonstrativ, pe
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
dadaiști la proaspeții milenariști -, numără în dreptul unor generații intermediare pagini de un alb semnificativ. Căci "șaizeciștii" și apoi "șaptezeciștii" așază din nou tablourile la locurile lor, șterg de praf busturile de bronz și le ridică, într-un elan demonstrativ, pe vechiul soclu, recondiționând o mantie a Poeziei (cu majusculă) de care se agață cu patos de învățăcei. Astfel procedează Nichita Stănescu, protestând, prin evlavia în fața unor icoane lirice (Eminescu, Ion Barbu), împotriva rudimentarului realism socialist. Apărut după un deceniu de neomodernism
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
universitar, filarmonica, fermele (care sunt de fapt colhozuri), livezile - în timp ce basarabenii își văd mai bine propriile suferințe, păstrate în surdină. Unchiul înțelege greu ce s-a întâmplat între timp, de 35 de ani de când a plecat. Când întreabă despre un vechi prieten, află că a sfârșit demult în Siberia: deși era comunist, "a fost mutat la miazănoapte" de "tătuca Stalin" din vina de a fi basarabean (p. 64). Se vorbește de spectacole interzise de teatru (p. 35). Se strecoară și alte
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
lua în calcul, a ține cont etc. În 1883, Hasdeu a sugerat o suprapunere a împrumutului din maghiară peste ipotetice elemente latinești conservate - urmași ai formelor examen și similem - dar propunerea sa nu a convins comunitatea lingvistică. Oricum, în limba veche seamă - în forma samă, mai apropiată de etimon - este un cuvînt extrem de frecvent. Merită amintit și că sintagma băgare de seamă ("observație") era curentă în faza de constituire a terminologiei științifice și politice românești, așa cum o atestă, printre altele, titlurile
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
cu o mazuzah 1 mică și ruginită atârnând încă la intrare. Nu-și pierduse acoperișul, în schimb nu mai avea nici uși, nici ferestre. În preajmă, nici țipenie de om. Lui Melmont i se întoarse stomacul pe dos când văzu vechea sobă din bucătărie făcută țăndări. Abia atunci înțelese că zvonurile care-i ajunseseră la urechi erau adevărate. Fuseseră uciși toți. Un corb croncăni undeva în apropiere, de parcă priveliștea l-ar fi zguduit și pe el, apoi tăcu. Cu inima zdrobită
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
alb. Vanov se așeză amuzat în fața lui Melmont. - Ai început fără mine? N-am întârziat așa de mult, amice. Melmont, aflat în comuniune cu prețioasele-i trufe, nu-și scoase capul de sub șervet. Vanov continuă. - Ăsta-i spionaj de modă veche. Ții minte cum se făcea? Pe vremuri, în Rusia și Polonia, îi luam din orfelinatele de surdo-muți pe cei care citeau de pe buze, ca să ne spună ce se vorbea în locurile publice, îți amintești? Acum, însă, liniștește-te! Zidul a
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
din Princetown. Odată cu prăbușirea imperiului, diaspora rusească luase din nou amploare. Melmont se arătă bănuitor. - Cum dracu' ai reușit? - Previziunile departamentului meu, referitoare la economia rusească, au fost mai exacte decât cele de la CIA. Așa că mi-am dat demisia din vechiul post. Melmont ridică șervetul lui Vanov și-l fixă cu privirea. - Îți depun de două ori salariul de la Harvard în contul pe care îl ai în dolari, dacă rămâi în KGB și mă ajuți în continuare. Vanov dădu din cap
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
îl revăzui abia ieri, la 1 iulie 2002... Carnavalet, muzeul municipalității. Rue Pavé colț cu rue Francs Bourgeois, aproape de Madame Sévigné, strada... Vitraliile, la intrare, statuia lui Ludovic XIV, în curte. O vacă feudală, (firmă de băcănie) lângă multe chei vechi cu aspectul lor de unelte de lucru primitive, ori de științe încă de pe vremea când se credea că soarele se învârte în jurul pământului... înăuntru, în treacăt, Patinatori pe Sena de pe la 1906... Apoi, pentru ce venisem de fapt, - obiectele împăratului, casnice
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
Pe colina Panteonului, sus, ajungând în fața Liceului Henry IV, individul meu interior, secret, certăreț, instigatorul ocult, mă îndeamnă, nu fără ironia lui vulgară, ...și nu te mai ține, domnule, de fleacuri și prostii, ci dă și dumneata ocol celui mai vechi liceu din... ce Europa, ...dân lume!... Școală purtând numele regelui care spunea că orice cetățean trebuie să aibă duminica la el, în oală, pe masă, o găină; și care mai susținea că Parisul merită o slujbă... Neputănd intra în liceu
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
-i fie transcrise slovele chirilice în grafia latină. Iar acest fapt nu se întâmpla pentru prima dată. Pentru că dădea posibilitatea unei confruntări, era un avantaj situația că exista un precedent: o ediție a aceleiași cărți, Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, realizată în 1988 sub patronajul Bisericii Ortodoxe Române, ediție coordonată de I. C. Chițimia, prilejuită de împlinirea a trei sute de ani de la apariția acestui monument de cultură și de limbă românească. Există diferențe sensibile între școala filologică bucureșteană
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
pe N. A. Ursu; de consemnat, ca foarte aplicate și utile, cele două studii filologice însoțitoare ale ultimului volum, semnate de N. A. Ursu și Alexandru Gafton. Primul se referă la Noi informații privitoare la manuscrisul autograf și la textul revizuit al Vechiului Testament tradus de Nicolae Spătarul (Milescu), iar al doilea la Relația dintre Noul Testament de la Bălgrad (1648) și textul corespunzător din Biblia de la București (1688). Nu știu de ce nu participă în acest colectiv Alexandru Andriescu, pentru că în formula ieșeană inițială domnia
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
a realiza efortul excepțional investit de colectivul filologic ieșean în restituirea unor texte fundamentale din perioada de început a culturii în limba română. Opinia lui Vasile Arvinte este că Biblia de la 1688 preia în întregime, cu adaptări și revizuiri, traducerea Vechiului Testament realizată de Nicolae Milescu Spătarul și rămasă în manuscris, adică 750 de pagini, aproape trei sferturi din întregul text al Bibliei. Frații Șerban și Radu Greceanu, împreună cu alți colaboratori, au transpus în românește Noul Testament și - după cum afirmă lingvistul ieșean
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
dovezi mai convingătoare decât aceste fragmente? Cel mai mult ne încurcă anumite variante fonetice, unele datorate transcrierii din chirilice, dar vocabularul, morfologia și sintaxa limbii române sunt, într-o proporție copleșitoare, identice cu cele de azi. Dacă înlăturăm anumite fonetisme vechi, nu s-ar zice că ne despart trei secole și ceva de momentul apariției Bibliei de la 1688. Nu e de ignorat nici presupunerea că traducerea de atunci a creat o tradiție care s-a impus peste secole cu autoritatea uzanței
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
Antipa. Acesta împodobește bradul de Crăciun cu trei zile mai devreme decât restul lumii (stârnind mirări, iritări, ironii) anume pentru a suprapune sărbătoarea creștină cu solstițiul și a da, astfel, o mai mare coerență vieții din amărâtul orășel de provincie, vechiul târg de vamă industrializat cu forța... Se poate spune că Antipa trăiește cu adevărat nu în prezent, ci sub o stea care luminează și modelează timpul. Sub hainele acestui tânăr cu gesturi și zâmbete ambigue, deconcertante, dincolo de ticurile, maniile și
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
lui, se ascunde un vizionar, un om care reușește să vadă mai departe și mai exact decât ceilalți, prin zidul de neguri și cețuri al viitorului. Așezat în uriașul său fotoliu de piele ori uitându-se, concentrat, la o oglindă veche și misterioasă ce refuză să-i reflecte imaginea, încăpățânându-se, până la un punct, să nu iasă afară din casă, cu toate insistențele preabunei Felicia, Antipa vegetează și veghează. Așteaptă parcă să crească din sine însuși, precum aluaturile gospodinei sale soții
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
Astfel, curvia sau desfrânarea era înțeleasă ca vinderea trupului de către stăpânul acestuia, fie că era vorba de stăpânul femeii, în epoca în care aceasta era roabă, fie de către femeia însăși în scopul dobândirii unui profit de natură materială. În epoca veche, femeia era considerată un obiect, bărbatul sau stăpânul său având drepturi depline asupra ei. O putea vinde sau chiar omorî 5. Și filosoful antic Aristotel, referindu-se la desfrânare, precizează: Credeți-mă că desfrâul este dărâmarea trupului, scurtarea vieții, mânia
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ispitelor în vis. Sfântul Nicodim Aghioritul ne recomandă să chivernisim cu înțelepciune această trebuință a trupului: Să dormi măsurat, pentru că știi bine că somnul peste măsură, nu numai că slăbănogește mădularele, moleșește mintea, îngreuiază capul și dă voie zugravului celui vechi și întru totul următor vicleniei, să închipuiască în nălucire zugăvelile sale necuviincioase, întinând astfel de multe ori cu supărările de noapte; somnul cel mult pricinuiește și mare vătămare sănătății trupului după cum hotărăsc doctorii 192. În acest sens, Sfântul Ioan Scărarul
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
nesatisfacerea ei, aprinde patima mâniei, aceasta pentru că fiara care este în noi caută satisfacere, hrană. Nesatisfăcută această patimă urlă prin mânia pe care o stârnește. Păcatul desfrânării spurcă atât pământul cât și văzduhul. Despre pângărirea pământului vorbește Sfânta Scriptură a Vechiului Testament (Levitic 18, 25-27), unde se arată că fărădelegile oamenilor au pângărit pământul. În zilele noastre, erotismul colectiv al maselor vulcanizate, dezgustul general îi neliniștește profund pe psihiatrici care încep să vorbească despre o foarte stranie desexualizare a umanității. Iubirea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
sistem corupt la altul. Miliardarii ruși care au împânzit toate restaurantele și hotelurile scumpe din lume au devenit rapid bogați furând proprietatea de stat. Unii economiști occidentali susțin că asta nu contează prea mult atâta timp cât economia privată funcționează pe ruinele vechiului sistem socialist. Gangsterii vor deveni - potrivit acestor teorii - niște băieți buni peste câteva generații. Eu personal mă cam îndoiesc. - În sfârșit, știu că sunteți colecționar de vinuri. În ce direcție merg gusturile dumneavoastră? Și mai știu că sunteți vânător. Nu
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
Andrei Terian De vreme ce consubstanțialitatea dintre eul empiric și eul auctorial constituie trăsătura comună a tuturor jurnalelor, poate că ar trebui să căutăm alte concepte pentru a parcela acest gen nărăvaș. Și n-ar fi de mirare ca vechiul criteriu tematic să-și reconfirme pe această cale utilitatea. Există, astfel, trei tipuri de jurnal. Primul este jurnalul de condiție sau de "vocație", care focalizează o anume trăsătură definitorie pentru statutul autorului: creația, sexualitatea, apartenența etnică sau religioasă etc. Dintre
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
1989 se încadrează aici. În fine, jurnalul de călătorie alcătuiește cel de-al treilea tip; pretextul său e o "escursiune" care pune în evidență confruntarea între două culturi sau moduri de viață. În literatura noastră, aceasta e forma cea mai veche, căci toți diariștii autohtoni de la Milescu se trag. Interesant este că, o dată cu trecerea timpului, se observă o vizibilă culturalizare a formei. Pe la 1930, Eliade mai putea să descopere fascinat, aidoma călătorilor din secolul romantic (Golescu, Alecsandri, Filimon & Co.), mirajul unei
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
monumentalității, François Mansart, care se naște în 1598 și încetează de a fi la 1666. Cifră apocaliptică... Arhitect, printre altele, și al Domului Invalizilor, unde ne și aflăm, în acest moment. Imperiul însă, după două secole și ceva, deviase stilul vechi parizian, grandios, deși simplu.
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
mult mai posesivă decît o pînză de păianjen, din arabescurile unei ornamentici inextricabile și nepămîntene. Cînd tocmai era pe cale să găsesc o ieșire salvatoare și confortabilă din această situație aparent fără ieșire, adică pur și simplu să reiau textul mai vechi și să mărturisesc sincer că nu am acum la îndemînă o altă soluție mai bună, Silviu Oravitzan mă sună din nou și, parcă citindu-mi gîndurile telepatic, îmi zice: Știi, Pavel, cred că ar trebui să pornești în textul pe
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
mănîncă numai rahat, cică n-au bani. Ratarea ? Progresia evoluției intelectuale? Un crap. Întrebările pe care și le pun, de tip cine sînt, de unde vin și unde se duc, sînt antisociale, răspuns nemeritînd decît ultima. Specia lor e mult prea veche. Tot în septembrie se vor împlini fix 65 de ani de la descoperirea picturilor de la Lascaux. S-a întîmplat grație cîinelui unui domn, care a căzut în peșteră. Locul avea să fie supranumit "Sixtina preistorică". S-au făcut comparații cu Goya
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]