2,333 matches
-
paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai, pe care l-a sesizat chiar și mama. Ar fi bine să mai schimb, totuși, așternuturile! Cine știe?!” Poate mă trezesc cu vreo vecină curioasă, care ține musai să vadă “Minunea asta”! Nu de alta, dar sunt sătulă de bârfele lor și eu nu-mi mai văd capul de necazuri și suferință. În timp ce mama cugeta atât de profund, eu, vie fiind, am Început să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să spun de tanti Antoneta?! Nici ea nu prea refuza băutura. În ultimii ani, după ce i-a murit bărbatul, a Început să lase lucrurile de izbeliște și când avea chef de un păhărel, mai făcea câte o vizită la o vecină. Pe vremea colectivizării a fost șefă de echipă și cea mai destoinică femeie. Era o fire energică și nu se dădea În lături de la nicio muncă. Avea o vorbă plăcută, era vorbăreață și știa cum să se apropie de oameni
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tragicul eveniment. Nu-mi vedea să cred că nu am nicio reacție. Nu am plâns, nu am disperat. Mi-am făcut o cafea și mi am aprins o țigară, rămânând cu privirea În gol. La un moment dat, a coborât vecina de la etajul patru și m-a Întrebat dacă este adevărat ce se vorbește prin oraș. Am confirmat doar cu un stins “da”. “Eu nu cred! Mă duc până la spital să văd cu ochii mei”. Era În capot și desculță. Așa
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-ntorc speranțele, cam slabe la chip. Vara, cu zarea ei argintie, se-ndepărtează așa de repede!... Amintirile intră-n veșnicie, ca uitarea sub a timpului lespede. Am stat o vară în slip, fără slip pe plajă cu lenea și nemișcarea. Vecina mea, marea, mă-demna să-nfirip relații cu împrejurarea... Legămintele-n treacăt nu au durată: schimb de adrese, aluzii, confuzii o clipă-am crezut, că niciodată promisiunile nu-s doar niște iluzii. Revin la stările mele mai pline de precauții
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
aveau obligația, la 12 martie 1938 a anexat Austria. Anul acesta, la 15 martie, a intrat în Cehoslovacia, iar peste o săptămână a cerut Poloniei portul Danzig și culoar de trecere către el. Și aceste fărădelegi nu rămân singulare. Ungaria - vecina noastră - care a ieșit din cadrul Națiunilor Unite - a anexat Ucraina subcarpatică. Cu alte cuvinte, granițele noastre, în special cele dinspre miază-noapte și de la apus, sunt în pericol. Așa se face că la 16 martie 1939 România a decretat mobilizare parțială
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Și lumii vestește... Frumos mai cântă copiii. Se vede că i-ați dat la școală, se minună bunica. D-apăi, aista-i rostul lor, rosti apăsat Fetea. Că noi n-am avut școală, nici nu știu a mă iscăli! Alte vremuri, vecine, suspină megieșul Dimitrie. Dar, hai mai bine să ne bucurăm de nașterea pruncului Hristos! Bătrana puse înaintea oaspeților o strachină cu turte cu julfă, scoase, din cuptor, o oală cu sarmale, cartofi copți și o tingire, în care străluceau plăcinte
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fugea din orașul de care o leagă slujbele, mașinile și, după lăsarea serii, fazele lor ne-au urmărit ore în șir. Doar de la un moment dat păream să fi intrat într-un spațiu fără nici o așezare pe zeci de kilometri. Vecina de pe bancheta de vis-à-vis, adormită cu capul pe spate, primește de la felinarele de pe traseu, ca pe un upercut, câte un punct alb în plinul bărbiei ei rotunde de copil. N-am mai fost la Mare din adolescență și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
siguranță drumul în trenuri mizere care îmi amintesc de copilărie. Dimineață la patru să te trezești în chiotul lung al trenurilor, într-un apartament străin la un etaj superior de bloc, în camera cu balconul pe care rufele roșii ale vecinei cu copii mulți înțepeniseră de la frigul care se lăsa spre dimineață. Eram bineînțeles copil, cu spaimele de rigoare, și nu aveam nici o grabă să plec undeva. N-am nici o grabă să plec undeva ori să trec la ligheanul cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de Alien. E adevărat că nu putem ști când ni-e dat să murim, ar fi prea simplu să vină la toată lumea cum i-a venit bunică-mii, la optzeci și patru de ani. Ne-a sunat în după-amiaza aceea vecina de la Brașov: Să știți că mamei i-e rău, am dus-o la spital - era într-o vară, călduri pestilențiale chiar și-n orașul de munte, bunica își ținea de ani de zile inima în frâu cu hiposerpil... S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
canadiana vătuită, prea mare pentru trupul ei mărunt, peste fața celei de-alături, își scoate și părul roșu peste guler, răsfirându-l cu mâinile numai inele (ai început să dai cu păduchi, armă biologică ce ești, AIUTO, începu să țipe vecina, totuși amuzată). S-a pișat pe mine, pe pantalonii italienești, ia-ți-l dracu’ că-l omor, se ridică și-o voce bărbătească - abia atunci am observat că printre pachetele lor legate cu sfori era și-un copil sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în țăcănitul bătrânei mașini, la care de data asta bătea el, fără chef, ca tot omul după beție... De când a venit Zina, pe mama orice sonerie la ușă o face să tresară sau să cadă în depresie. Putea să fie vecina de la trei, prietena și tovarășa ei de văduvie, prezentă mai tot timpul în casa noastră prin niște sacoșe uriașe de rafie sau prin dosarele cu situații contabile, pe care le lăsa în cel mai mare secret, să i le „ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doua zi, încălzit de un vin bun la care începuse, ca în tinerețea lui boemă, să lucreze în ajun și sfârșise în dimineața sticloasă a zilei următoare. Cu cine zici c-ai băut, dragă? se interesează și mama. Păi, cu vecina de la scara cealaltă, despre care cu ocazia asta am aflat că-i murise soțul, domnul Harabagiu (frământat, unchiul aprinde o țigară), cu care chiar mă mai întâlneam, mă-ntreba totdeauna de tine, Liana - tu ți-l mai amintești? Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuie, neapărat, să ai o anumita vârstă să Înțelegi unele lucruri serioase sau să Începi să discerni ce Înseamnă o bârfă, o știre, o veste. Eu eram puștoaică, În clasele primare și mai stăteam pe lângă bunica sau mama și vecinele ei În zile de sărbătoare, pe băncuța din fața curții și auzeam fel de fel de povești; despre flăcăii și fetele din sat, despre femeile care călcau strâmb, despre bărbații care Își Înșelau nevestele, cine are nuntă, cine cunună, cine botează
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fericită trebuie să fie! - Acum s-a obișnuit dar la Început i se părea că este prizonieră Într-un apartament de bloc, nu era ca În curtea ei să se desfășoare, să iasă la poartă, să stea la taifas cu vecinele. Și uite așa, au urmat și alte Întrebări la care a trebuit să răspund. Uitaseră de mort și se strânseseră toate În jurul meu. Acum, parcă totul se transformase Într-o clacă: povestiri, glume, râsete. Eu m-am jenat și le-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
făcut semnul crucii la urmă și așteptam să taie mămăliga cu sfoara. -Azi nu suntem singuri la masă, mi-a zis ea zâmbind cu o mândrie suspectă... -Dar cine mai vine? am întrebat oarecum mirat, gândindu-mă la o anume vecină care-i mai călca pragul și-i călea nervii cu gura ei spartă. -Ai să vezi, parcă spunea ridicând din sprâncene. Din bucătărie venea un miros ca de ars. O fi afumat mămăliga, mă gândeam, dar e bună la foame
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu o traistă de tărâțe sau porumb; mama, pe care o strigam mămica, venea de la birou încărcată cu plase de sfoară și sacoșe din doc; verișoara Lucri trambala mereu, nu înțelegea nimeni de ce, două valize grele între Timișoara și Beiuș; vecinele de pe Ion Vasi, Tantiarsici și Oberneni, se întorceau vinerea de la piață încovoiate de niște coșuri din pai împletit; doamna Türbach și fetele Klein cărau și ele plase de sfoară cu mânere rotunde de lemn, adică țechere sau nețuri, dar uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Engelmann și Aldi, pe strada Ion Vasi s-a produs marea schimbare de stil în tehnica, ba chiar arta căratului. Până și băbuța a spus că ar fi mers la piață cu o pungă așa ușoară. Cum tot mai multe vecine plecau în Germania cu familiile lor, visul meu de domnișoară era să primesc cadou de Paști și de Crăciun, când unele se mai întorceau în vizită la rude, săpun Fa verde și cât mai multe pungi de plastic colorate. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
le înșiră pe-o sfoară groasă cât degetul ca să le pot atârna de gât ca pe un colier și cum merg noaptea spre casă cu ele bălăngănite pe piept. De câteva ori, cer împrumut o lădiță de lemne de la Piri, vecina de peste gard, mult mai prevăzătoare și organizată. De Crăciun primesc de la Kety și Fodori butuci gata tăiați și bulgări de cărbuni plini de pământ, care însă ard bine. Mai aduc câte o sacoșă de lemne și părinții fetelor cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ajuns să le fabric pentru uzul altora. * Mi-a venit ciclul odată cu Revoluția. Nu-i nici o metaforă aici, probabil că nici nu mi-aș fi ținut minte prima menstruație, dacă nu s-ar fi suprapus cu acele zile când o vecină a sunat la ușa lui Jeni, sora bunicii mele la care-mi făceam eu de cap, ca să-i spună conspirativ să deschidă televizorul. Care televizor, când era ora două după-amiază?! La finalul celor trei zile petrecute cu ochii țintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nimeni care să-i îngrijească bebelușul. Deși bunica mea dinspre tată locuia practic în aceeași casă cu noi, nu ne-a avut niciodată în grijă, mama văzându-se obligată să ne angajeze o mulțime de bone țigănci, pentru că nici una dintre vecinele noastre casnice nu se înjosea „să fie servitoare“. Țigăncile nu rezistau prea mult la noi, pentru că standardele spartane ale mamei - de fiert scutecele, tacâmurile și de hrănit și schimbat bebeluși, fără ca, în tot acest timp, să tragă din țigară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
astăzi - că reprezintă o „cruce care trebuie dusă“, în ciuda faptului că era tânără, solară și plină de iubire. Indiferent că împărtășeau sau nu această ideologie de martir cu privire la viață, femeile din jurul meu, de la bunici și mătuși până la prietenele mamei sau vecinele de la bloc, cădeau la pace și unanimitate când venea vorba despre „crucea căsniciei“, indiferent cât de răsfățate sau de iubite păreau. Eram la liceu deja când gazda mea din clasa a zecea mi-a spus că, dacă ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de sfârșit de an. Îmi spun că pentru medici pachetele de cafea nu au același miros al inaccesibilului. Impulse: Aveam o colecție inedită de deodorante și de sticle de parfum goale. Făceam rost de ele din diferite surse. Una dintre vecinele mele avea o soră mai mare ce se măritase cu un grec. De la ea proveneau majoritatea pieselor: Fa, Rexona, Impulse, Ro și câteva cutii goale de ciocolată străină. Nu-mi aduc aminte decât de un singur ambalaj auriu, marca Toffee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un soi de curiozitate dureroasă față de lumea în care era posibil să-ți porți părul ciufulit și în dezordine, ca scăpat de la spitalul de nebuni. Primul impuls era senin, de evadare, nu de incitare la fapte. Sora mai mare a vecinei de la care îmi completam colecția de junk se numea Anca și era cea mai frumoasă fată din cartier. Avea rochii mătăsoase, lungi și cu imprimeu înflorat, exact cum văzusem în revista Femeia, la care se abonase soră-mea. Purta pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ar fi fost firesc, dintr-un fel de dorință instinctivă de a da viață petrecerii, așa că era mult zgomot în cameră. Dar conversația nu era generală. Fiecare vorbea cu vecinul lui. Cu vecinul din dreapta în timpul supei, peștelui și antreurilor, cu vecina din stânga în timpul fripturii, dulciurilor și brânzeturilor. Vorbeau despre situația politică și despre golf, despre copiii lor, despre ultima premieră teatrală, despre tablourile de la Galeria Regală, despre vreme și despre planurile de concediu. Nu a existat vreun moment de pauză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dragoste și jurăminte veșnice, o dezvirginase părăsind-o apoi ca. să se însoare cu alta. În brațele mele uită repede decepția suferită și se întremă pentru altele viitoare. Am avut legături cu sora gazdei, divorțată de bărbatu-său, cu o vecină, nevasta unui avocat, care mă aducea în casă, punîn-du-mă să-i meditez copilul, elev într-a doua de liceu. Nu mai pomenesc că o droaie de școlărițe îmi făceau ochi dulci., Nu prea trăgeam foloase de pe urma acestor atenții, pentru că, la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]