2,286 matches
-
zgomot de crătiți și apoi voci. O vecină, cu care Caterina se împrietenise, îi făcea o vizită în bucătărie, să discute despre rețete. Penuria, deja resimțită, obliga la ajustarea felurilor de mâncare. "Nici nu știi ce trimitem în Germania, spunea vecina, fratele meu lucrează la poștă și ne-a spus. Zahăr, făină, legume uscate, jefuiesc tot!..." Se instalaseră comod ca să stea oleacă la taclale. Nel ieși din ascunzătoare și se duse la fereastră să se uite afară: tatăl ei se îndrepta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Onkel Joseph. Numele de familie al lui Onkel Joseph, cizmar de felul lui, era Hütler, dar de când se stabilise la Galați, cu jumătate de secol înainte, vocala ü din numele lui, necunoscută românilor, fusese înșfăcată de cea mai apropiată dintre vecinele ei, vocala i. Îi ziceau așadar Hitler. Începând din anii '30, iar, în ultima vreme, cu mai multă insistență, i se tot puseseră întrebări despre presupusa lui înrudire cu un anume Hitler. Blond cu ochi albaștri, mărunt și rotofei, Onkel
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu surâs profan, a tânărului preot. Un vânticel răcoros ridică frunzele moarte și împrăștie câteva picături. Gabriela închise cartea și se ridică. Prin ușa larg deschisă a refectoriului scăpa cacofonia bucuriilor de duminică. Intră și se așeză într-un colț. Vecina ei de pat, o prăjină, care în fiecare dimineață își trăgea îndelung ciorapii, mândră de picioarele ei, zdrăngănea la pian un tango, iar elevele din clasele superioare, neținând seama de izurile de bucătărie, dansau. Câteva perechi evoluau strâns înlănțuite, fără
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ei, și distanța contribuise destul de eficient la făurirea unei aparențe de bunică blândă și iubitoare. Dar, la un moment dat, sănătatea slăbită a determinat-o să caute un schimb care s-o aducă mai aproape de copii: micul apartament contra camerei vecinei lor. Și făcuseră schimbul, cu deplină încredere, și nu fără un gând ascuns: fata de moravuri ușoare contra mamy, viciu contra virtute, nevrednicie contra demnitate. Dar dacă pe atunci sănătatea preocupantă a bătrânei doamne îngăduia toate speranțele, iat-o, după
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
poate realiza fără participarea unei Germanii suficient de puternică și care să fie clienta industriei lor și piață privilegiată pentru capitalurile acestora. Pe de altă parte, ei se tem ca destabilizînd prea mult fostul Reich, Franța să nu-și împingă vecina în tabăra bolșevismului și sînt îngrijorați de setea de putere pe care o ascunde "proiectul siderurgic" conceput pe Quay d'Orsay. Acesta urmărește să instaureze pe continent supremația industrială a Franței, datorită modificării frontierelor germane, a livrărilor obligatorii de cărbune
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
sovieto-comunistă, luîndu-i orice mijloc de îngrijire și alungînd-o din casă, a paralizat și a zăcut în pat, fără vorbire cîțiva ani, în cea mai neagră mizerie. I-a închis ochii, care nu mai erau în stare decît să plîngă, o vecină, la fel de nenorocită, pe care ea se îndurase să o primească în camera ei, după ce și dînsa fusese alungată din casă de sovieto-comuniștii de la putere. Rămasă singură, după moartea surorii mele, a ales și ea calea morții, spînzurîndu-se. 6 Fratele meu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
scăunel acoperit cu o pătură) îi deschidea ciocul și-i băga pe gât câteva găluște (câte îi primea organismul). Așa continuam până la ultima (aveam câte 25-30 de gâște). Mi-amintesc că într-o asemenea operațiune mama a fost chemată de vecina Verona, de peste drum, căci vițelul i se înecase cu o sfeclă. Eu n-am stat degeaba. Am mers iute la ocol și-am luat un boboc ce mi-era mie mai drag. M-am cocoțat pe scăunel, mi am acoperit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mă murdăresc) și-am început a-l îndopa cu găluște, una după alta. Gușa i-a crescut ca o tolbă. Nu mai puteam de satisfacție că, bobocul meu va fi cel mai gras, cât de curând. Mama a rezolvat cu vecina și a venit direct în antreu. A luat bobocul, i-a dat repede apă, l-a pălmuit, dar în zadar. Închidea ochii, gata să-și dea duhul. Fără să stea mult pe gânduri mama l-a dus în șopron, l-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
diverse tratamente. Ea folosește uneori și un baston de susținere, neavând stabilitate normală la mers. Ne amintim de acele vremuri care-au fost uneori frumoase, alteori destul de tulburi, dar tot le regretăm c-au trecut prea repede. Doba și Ivan Vecina noastră din vale, Garafina, avea doi copii: Maria (Doba) și Ion (Ivan). Poreclele le-a pus ea singură, așa... ca să fie mai interesanți. Erau foarte săraci. Lângă casă nu aveau nici un metru de pământ, măcar pentru un strat de legume
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tăi, cum ne învață și biblia, cartea sfinților. De multe ori îl auzeam pe tata rostind vorbele lui B. Franklin: "Cea mai nobilă întrebare în lumea asta: Aici ce bine pot face?". Ca o replică, adesea tata îi întreba pe vecine: Ce pot face pentru voi? Aveți nevoie de ceva? Din această cauză, tata era iubit și respectat în sat. Care mai de care îl chemau să fie martor în pețit, să fie naș de botez sau cununie, îi cerea sfaturi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
alta. Noi nu eram așa de bine pregătiți (la istorie) ca ei. Doamna noastră nu-și bătea capul cu... voievozii, nici cu altele... În schimb îi plăceau poeziile. Le copiam și cine putea le memora. Doca lui Gherman era o vecină bătrână și văduvă. Neavând copii, locuia singură. Când mă vedea prin livadă, mă chema la ea și-mi cerea mere, prune sau corcodușe. Eu îi dădeam totdeauna, căci dânsa nu avea pomi. Grădina ei era pre mică. Verona Moloci era
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Iordan, la sfințit prin sat. După slujba de sfințire a aghiazmei, au luat cofița cu aghiasmă, struțul de busuioc și-au pornit pe lan, urmați de vreo 5-6 băieți. Aceștia strigau din răsputeri "chiralesaaaa!", "chiralesaaa!" de răsuna lanul. Câinii lătrau, vecinele ieșeau cu lumânări aprinse la poartă și totul se desfășura după tradiție. Preotul Arcadie Repta era neîntrecut la cele bisericești. Și la Iordan striga din curtea omului: "în Iordan botezându-Te, Tu, Doamne! Închinarea treimii s-au arătat. Și Duhul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a înlemnit. N-a scos o vorbă. Oltea, sora mea, a venit în grabă și i-a explicat cum am alunecat, arătându-i scara de jos. Mie mi-a fost așa de rușine, că multă vreme nu ridicam ochii, la vecina mea. Nici când o salutam. Căutam mereu să o evit, până într-o zi, când m-a luat de mână și mi-a zis: Ce e cu tine? Doar te știu din fașă, ce copilă ești! Nu mi-ar strica
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trezit ca dintr-un somn adânc și am rămas uluită când le-am văzut pe mama și pe Oltea plângând. M-au îmbrățișat și mi-au spus că n-am murit. Mama nu mai știa cum s-o răsplătească pe vecină, că m-a readus la viață. Tata s-a mirat și el de toată întâmplarea, care numai el știe dacă a crezut-o În satul meu, femeile credeau foarte mult în descântecele de "spăriet", "descântecele de deochi", "descântecele de năjit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a dat, Dumnezeu a luat!" și să nu mai fim așa de supărați. Mama le-a dat un lighean mare de carne și oase (pentru răcituri) să fie de sufletul celui ce-a fost Joiana. Catrinoasa meșteră la închistrit ouăle Vecina noastră de pe gârlă, Catrinoasa era meșteră vestită în tot satul. Închistrea (încondeia) ouăle ca nimeni alta. Nu mai prididea biata bătrână cu treburile... Cu multe zile înainte de Sfintele Paște, mama mă trimitea la ea cu un coș cu vreo 50-60
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ochi și am început mai cu sârg desfăcatul, doar, doar oi da și de "cel roșu". Sora mea, care era mai tăcută ca mine, muncea și-și vedea de treabă. Plăcerea și norocul au fost de partea ei și-a vecinei noastre Verona. Ele au găsit câte-un păpușoi roșu și l-au atârnat de grinda șurii, la vedere. N-au vrut însă să se retragă, motivând că încă nu le este somn. Atmosfera cu muncă, glumă și poveste s-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sau o scândură lată, un mai de lemn, săpun și sodă și alegeam un loc cu apa limpede și lină. Nouă ne ajuta în fiecare an, o femeie harnică, de pe gârlă, Pachița lui Constantin. Când dânsa uneori era ocupată, venea vecina ei, Eughenia. Erau tare pricepute la spălat și curățenie. După spălare, se întindeau pe prund, să se usuce (parțial) ca să nu fie prea grele, la întors acasă. Le întindeam pe gardul de la livadă și ogradă și dacă era soare până
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pentru murat. Toate gospodinele din sat se aprovizionau bine pentru iarnă, parcă erau într-o adevărată competiție. Când se întâlneau duminicile la biserică sau la hore, discutau mai mult despre rețete, ce-au mai pregătit, împărtășindu-și din experiența proprie. Vecina noastră Verona ne-a ajutat să facem singuri și o mare cantitate de săpun de rufe (atunci nu se găseau la noi detergenți). Cum aveam multă grăsime (slănină și untură veche) de la porcul de anul trecut, am încercat s-o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cele două torți, au turnat amândouă compoziția în niște "forme" de lemn, cu grijă să nu se stropească. Abia după ce s-a răcit s a tăiat direct în forme, în cuburi mari. Ce frumos mirosea! Era alb și bine reușit. Vecina Verona s-a arătat foarte mulțumită de noi, cum i-am urmat rețeta. Săpunul ne-a prins tare bine. Spălam cu el rufele și covoarele. De atunci, în fiecare an, făceam săpun de casă, ba mai mult, mama le-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bătut toaca toți trei, pe rând. Gheorghe s-a arătat cel mai priceput. De bucurie, priveam din clopotniță și ne zbenguiam, parcă ne dădeam huța. Mama, care se dădea în vânt după trebi, ieșise în livadă după niște lucernă. Dafina, vecina noastră, a venit la ea și-a îndemnat-o să privească la clopotniță. Când m-a zărit acolo sus a înlemnit. S-a apropiat de gardul bisericii și a vorbit cu pălimarul. Acesta a urcat ca o săgeată și mi-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
punând podele groase și duble în cotețul lor. Mama a mai cedat în fața rugăminților noastre, de a nu-i înstrăina pe nicunul. Prea erau frumoși și drăgălași. Pe ascuns însă, am prins câte ceva din cele ci-i povestea Revecăi Lavric, vecina și prietena ei. Cum că, de hram, va pregăti friptură de iepure, iepure la frigare, ostropel de iepure. Peste noapte, mi-am bătut capul, spunându-mi, că, așa ceva nu poate fi adevărat. Doar erau iepurașii noștri-cadou. La luncă Cum se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
doliului, așteptând, cuminte și răbdătoare, să i se facă cele creștinești de cuviință. Nu se grăbea. Avea în fața ei Eternitatea. Ajunși acasă, au deschia poarta, au intrat în curte și au depus-o binișor în patul din camera ei. Două vecine bătrâne îi privegheau corpul pentru a-i ține de urât cu lumânările aprinse la căpătâi. Frații mei mai mari Mircea și Lică se întorseseră de la școală și trăseseră, ca de obicei, la bucătărie, pentru a-și potoli foamea. Dar bapțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în fața călăului, întrucât și mie îmi oferise bunicul o bucățică din cartoful lui. Considerând că ea dispune de puteri paranormale, eram gata să mărturisesc fapta abominabilă, pentru a împărtăși destinul tragic al bunicului. Dar bunica a fost chemată de o vecină, iar eu am plecat meditând asupra celor ce s-ar fi putut întâmpla dacă ne-ar fi prins asupra faptului. Îngrozitor!!! Din cer nu cădea nici o picătură de apă. Foametea se făcea din ce în ce mai simțită. Buruienile comestibile fuseseră adunate până la ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce ne-am dat întâlnire, inițial, la Belapur-Mumbay, pentru ca apoi să ne regăsim pentru puja de Crăciun de la Pune. Mă voi referi în cele ce urmează la micul nostru nucleu. În ashram, Ana și Diana erau aproape nedespărțite, fiind și vecine de pat în camera lor. Împreună făceau purificările, împreună meditațiile, împreună mergeau la masă sau la tratamentele la care erau programate. Eu nu aveam posibilitatea să mă adaug lor decât la meditațiile colective sau când ne întâlneam pe covorul verde
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
face abstracție de oameni, dialogând doar între noi, Spiritele! DIWALI PUJA București, 2003 Un an întreg fac tot felul de năzbâtii de copil: nu-mi strâng jucăriile, nu mă spăl pe dinți, o supăr pe bunica, o necăjesc mereu pe vecina mea, fetița de la etajul 4, tot timpul am genunchii juliți, mă dojenește mama, mă ceartă tata... toți sunt mai mereu cu gura pe mine. Vine însă scadența, luna decembrie, luna mult așteptată, cu speranțe, dar și cu teamă: trebuie să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]