3,476 matches
-
porte-țigaret și s’a așezat sus pe masă: „Doamnă Lovinescu, mă doare să vă văd mereu singură, nimeni și nimic nu merită să vă închideți în această izolare. Veniți la masa tinerilor, o să râdem, o să ne veselim toți; vă rog veniți! Vă roagă Mania asta, bețivanca asta parșivă, care vă iubește mult, de când vă vede așa singură mereu și tristă.“ M’a luat de mână: „Aveți cea mai frumoasă mână din lume; și e lucru rar să o constate și să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unde te scoteam în diminețile când nu vream să te obosesc, și pe Ave nue de l’Opéra, poate chiar în dreptul casei unde locuiești acum; era oare presimțirea unei întâlniri cu destinul peste 16 ani? Am întrerupt scrisoarea; cea dintâi venită: d-na Vanghele, apoi Petrașincu cu fata lui M. Zamfirescu (D-ra Nastasia) și sora Ralucăi Zamfirescu. Drăgălașe. Lucrează la teatru[l] Național, cu Cornescu, la decoruri; apoi Bonciu cu D-na Rosenthal! D-na Ulmu, D-l Gelhert, George Tudor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lungă, arsă, cu multă prietenie, peste gardul de spini. Ce mai faci? Bine, zice doctorul mirat. Apoi dă un strigăt de mirare: A! nici nu te cunoșteam! Ce mai faci? zice repede bolborosind bărbosul, cu voce mare. Încotro mergeți? de unde veniți? De la Probota? La Hârlău? Aha! da! aha! da! Vra să zică ești bine! Ești sănătos? dar Agache ce mai face? Care Agache? zice doctorul cu mirare; apoi se reculege. Bine, e bine, e sănătos. Așa? zice stăpânul hambarelor și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alaltăeri s-a aflat că oastea noastră a trecut în Bulgaria. La vestea aceasta, soldații noștri manifestau zgomotos zvârlindu-și capelele în sus. 3 Iulie 1913 La 1 Iulie ne-am aflat la Lița, sat mare și frumos, în cantonament. Veniți cătră miezul nopții de la gara Lița, abia ne-am odihnit până-n ziuă și cătră ora 10 am pornit către Islaz Corabia. Căldură năprasnică. Primul marș greu. Cad mulți oameni. Seara s-adună însă și trenarzii în cantonament la o babă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
probe, și unora și altora li s-a dezvelit Lumina; dar unii sunt sămânța care rodește și alții nu sunt, după parabola divinului învățător. Experiența asta o facem necontenit; primim adică repetat loviturile desamăgirii. Cei care rămân opaci și insensibili, veniți aici din îndemnuri amicale, din curiozitate ori întâmplare, se desfac încet-încet de instituție. După cum nu putem pretinde oricui să fie poet de talent, tot așa nu oricine poate deveni Mason prin voința sa ori din dorința noastră. Liberii constructori se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de mai sus am aflat că „emigrase la America”, împreună cu alți bucovineni, în 1912, lăsînd de izbeliște soția și patru copii între 10 și 2 ani, fără ca ulterior să mai încerce să ia legătura cu ei. Eșuase, îngroșînd rîndurile nenorociților veniți acolo din toată lumea, dar supraviețuise pînă la începutul anilor ’50. După unii ar fi devenit un fel de vagabond, după alții s-ar fi căsătorit și ar fi avut copii.) Comandantul a închis dosarul și mi-a spus că pot
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sînt prima generație de intelectuali din familiile lor. El a făcut Dreptul, ea Filosofia, fiind actualmente „chargée de cours”. Fata lor, Irina, e cercetător principal într-un institut de medicină, iar ginerele, Anatoli, specialist în chirurgia vasculară. Una din întrebări, venită cică de la mai mulți cititori, e ce salariu are. Răspunsul: „1200 de ruble pe lună, la fel ca toți membrii Biroului Politic”. „Membrii supleanți primesc 1100 de ruble și secretarii Comitetului Central, 1000”. În ceea ce-l privește, „toate onorariile pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eram mobilizat la "o șeptică ", domeniu în care mă afirmasem ca "centură neagră" în urma frecventării în anii studenției a "Academiei de șeptic" Ilie et co. Partidele aveau loc în prezența nelipsiților chibiți și se desfășurau pe mese încărcate cu bunătăți venite "de acasă" pentru mahării din Ardeal: șuncă afumată, șuncă fiartă, cârnați afumați, cârnați cu boia, cu usturoi, tobă, leber, dulciuri fel de fel și bineînțeles nelipsitele clondire cu tărie. Partidele durau ceasuri întregi, timp în care tăria, servită în pahare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un recital de poezie românească, Silvia Marcovici cu vioara ei fermecata, Ion Dacian cu măiastra sa voce... Îmi amintesc și de conferința de presă organizată la ambasadă cu prilejul vizitei la Berlin a unei cunoscute poete, astăzi trăitoare prin SUA, venită să participe la lansarea unui volum din poeziile sale. Erau prezenți în salonul ambasadei editori, scriitori, ziariști. Am organizat și un bufet și la întrebarea unui ospătar ce dorește doamna să servească, aceasta i-a cerut "un pahar de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să aibă, ca unic proprietar, cea mai scumpă mașină din Chile. Carlos chibzuit, abil, strâns la pungă -, exact opusul lui Nicolas. Doi oameni bine situați, după zeci de ani de muncă, erau Cornelia și Sandu, "părinții adoptivi" ai tuturor românilor veniți în delegație sau pripășiți prin Chile. Niște oameni minunați cu care am rămas în legătură și azi, soția și Cornelia având săptămânal "ședințe telefonice" interminabile, de mă întreb ce mai au să-și mai spună după aproape 40 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la "destinație". Vestita plajă Copacabana are de la un capăt la altul 7 kilometri, pe care în noaptea de Revelion se aflau peste un milion de "cariocani" naturali sau de adopție ca noi și câteva mii de gură-cască de toate naționalitățile, veniți special pentru Revelionul de la Rio. Majoritatea erau îmbrăcați în alb, pregătiți pentru ruga către Iemanja, zeița mării. Trimeteau pe valurile oceanului mici bărcuțe de lemn în care puneau flori, ofrande pentru Iemanja și câte o lumânărică. Dacă lumânarea rămânea aprinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sao Paulo și în alte localități și o a treia listă cu delegații propuse a veni din țară. Vizitele realizate la foști parteneri ne-au evidențiat lucruri pe care le știam sau bănuiam: partenerii din România s-au schimbat, noii veniți nu cunosc piața, nu răspund la solicitări, nu se respectă clauzele de contract, sunt probleme cu service-ul... Am irosit astfel oportunități de a reveni în Brazilia cu tractoare, pierzând o mare licitație la Belo Horizonte, deși aveam cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Uruguay (era înainte de desființarea vizelor), dacă au fost prinși cu droguri, bani falși sau arme sau dacă sunt trecuți pe lista de "indezirabili". Mi-a răspuns negativ la toate întrebările și atunci i-am spus că probabil că sunt turiști veniți să cunoască Uruguayul, țară frumoasă și ospitalieră! După terminarea convorbirii, m-am decis să-mi schimb biletele de avion pentru plecarea în concediu, gândind și eu că 80 de "turiști" în Montevideo, veniți pe nepusă masă, nu-i un semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu ești singur în lume, că ești legat prin nevăzute fire de locuitorii dint-un alt oraș și dintr-o altă țară. Cu "Ginta Latină" a lui Alecsandri în cap, m-am gândit că o înfrățire București-Montevideo ar fi fost bine venită, așa că am purces la lucru. Ca la ping-pong, proiectele au zburat timp de trei ani între cele două capitale, mereu mai intervenind câte ceva. La înscăunarea la Primărie a "căpitanului de cursă lungă" (căruia la eveniment i-am transmis o telegramă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oameni care ședeau. În aceeași clipă, ca și în 24 februarie, tribunele se deschid cu vacarm; valul poporului le inundă, le umple și curând dau pe din afară. Zoriți de mulțimea care îi mână înainte fără să-i vadă, primii veniți trec de balustradele tribunelor, încearcă să găsească o ieșire chiar în sală. Se aflau la zece picioare mai sus decât pardoseala sălii; se lasă să atârne de-a lungul pereților și sar în sală de la o înălțime de cinci-șase picioare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ciocoiul modern „cu frac și cu mănuși albe” rămâne un proiect niciodată realizat. Cât de departe este această viziune de accepția modernă a funcționarului e ușor de decelat. Abia cu Caragiale, pentru prima oară în circuitul literaturii intră un nou- venit : birocratul. Modernitatea și-a spus cuvântul, la numai câteva decenii distanță lumea s-a schim- bat considerabil, birocrația nu mai este un chip urât, respingător, ci a devenit normativă și banală. Funcționarii sunt printre cei care constituie o middle class
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
curentă și necesar pentru expansiune, iar sursele de procurare a acestor servicii sunt interne (formare și promovare) și externe (recrutare de personal). Rata de creștere este limitată de posibilitățile de formare și integrare întrun timp cât mai scurt a noilor veniți, fără a afecta negativ eficiența echipei manageriale și implicit profitabilitatea firmei. Acest tip de raționament se poate extinde și pentru alte servicii din interiorul organizației. Spre exemplu: achizițonarea de noi echipamente productive cere eforturi suplimentare serviciilor tehnice în vederea identificării și
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Bâlea Lac. Înainte vreme, până către sfârșitul secolului XIX, călătorul iubitor de drumuri de munte se mulțumea cu traseele cunoscute numai de călăuze angajate în satele din preajma punctelor de plecare, care contra unui comision destul de modest urca muntele împreună cu domnii veniți dela orașe, fericite că au ocazia să facă rost de un ban. Abia în anul 1902 un grup de muncitori italieni prefigurează, dând o formă acceptabilă plaiului dela Pietrele Albe până la Casa Societății Carpatine - Cabana Bâlea Cascadă - porțiunea cea mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și praful de pe hainele de turist cu multă experiență, care nu-i știrbea cu nimic distincția de castelană, era clar că se află de multă vreme pe drum. Din vorbă în vorbă, părintele Ilarie a invitat-o pe turista aceea, venită parcă din alte evuri să servească prânzul acasă la el cu familia lui, unde sigur preotesei îi va face plăcere să aibă un asemenea oaspete. Așa vom afla că pe doamnă o chema Thiess Marianne, că nu e decât o
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
priveliștea țării de dincolo și de dincoace de creastă. Mai făcuse pe călăuza și pentru alți drumeți, iar domnul Mock administratorul îi încredințase cheia cabanei pentru întreaga iarnă, imediat ce s-a așezat zăpada, tocmai pentru asemenea situații în care domni veniți dela oraș ar dori să înopteze acolo. S-au tomnit, au ajuns la înțelegere să-i călăuzească pentru câțiva Florini. Și-a luat și el merinde pe două zile într-o straiță frumos cusută de vreo drăguță de-a lui
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sus spre munte, pe Valea Bâlii se făcuse mai întâi ca urmare a necesității căutării de noi pășuni pentru turmele lor, mai apoi datorită atacurilor sălbatice ale migratorilor, acum românii își părăseau vatra sub presiunea legilor nedrepte prin care cei veniți ulterior căpătau drepturi asupra teritoriului în detrimentul localnicilor de aci, din totdeauna. Prin retragerea lor către munți, românii se puteau sustrage dela impozite și dări împovărătoare, pe care administrația statului deja constituit le impunea și le majora periodic, cu toate că Țara Făgărașului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Bărnuțiu se realiza de fapt unirea-n cuget și simțiri a românilor din toate cele trei provincii, pentru că între cei peste patruzeci de mii de români adunați aici din toate cotloanele Transilvaniei, se remarca prezența celor mai de seamă oameni veniți din Moldova și din Muntenia. S a pretins atunci într-un glas desființarea iobăgiei fără despăgubire, egala îndrepătățire a națiunii române, și respingerea «uniunii» Transilvaniei cu Ungaria. La 15 mai are loc impresionanta Adunare Națională pe câmpia din marginea Blajului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
maghiare «uniune sau moarte» cu o alta plină de semnificație: «soarta națiunii române se va hotărî în București sau în Iași, iar nu la Cluj, nici în Blaj, nici în Buda». Un număr însemnat, poate cel mai numeros, de țărani veniți atunci pe Câmpia Libertății șă-și expună păsurile îl constituiau moții conduși de tinerii Avram Iancu, de fel din Vidra de Sus și Ion Buteanu, care se pricepeau a grăi oamenilor pe care-i conduseseră aici, simplu, întrebuințând expresii și comparații
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
că acolo a existat cândva un păr bătrân, cu fructe dulci și zemoase și două mori. Că în curtea fiecarei mori exista câte o casă cu grajd și șură în care se adăposteau căruțele cu animalele de tracțiune ale gospodarilor veniți să-și macine producția de cereale, care datorită aglomerației erau obligați de multe ori să râmână aci peste noapte. Șirul de care era lung, pentru că la morile Cârțișoarei veneau să-și treacă rezultatele trudei printre pietrele morii, oameni de prin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
43 (patruzeci și trei) de ori, fără a putea fi condamnat. Când a fost adus pentru a patruzeci și patra oară în fața Onoratei Curți, de data aceasta în fața onorabilului judecător Augustus Pavlovici-Bubulak, acesta a avut o presimțire neagră, o presimțirea venită atât din ceea ce se zvonea prin târg, dar și din bogata sa experiență personală: ca să se termine, în sfârșit, cu nemernicul Cremvurșt, întreaga comunitate a contribuit la o chetă pentru satisfacerea onorarului maestrului Ludovic L.. Iar dacă, în precedentele patruzeci
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]