4,259 matches
-
un ochi pe dos, mereu, / haina timpului.” * “ toamna ruginie, / lumină rece, pe drum/ bătătorit” * “mângâierea ta, / crestele munților / în plecăciune” * “depărtările, / inimă călătoare, / clipă fugară.” * bântuit de furtuni, / suflet-poezie,/ fulger în dar.” * “ciocârlie-tril, / dimineață de vară, / muntele-cântec.” * “pârtie de brazi, / verdele suind voios / vârfuri amare.” Ultimul ciclu se intitulează “Poeme de credință” și cuprinde câteva poezii de slavă, mulțumire și recunoștință divinității, pentru darurile primite. Ioana Voicilă Dobre, prin volumul de față își dă măsura talentului și a perseverenței sale, a
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
blue resembling those from my cerulean period when I used to visit the Voroneț Monastery. VERDE „Verde crud, verde crud ... ” cântă un poet ascuns într-o carte așezată lângă un burtăverde care lenevea pe-o pajiște mai verde ca verdeața verdelui înverzit din copacii verzi mâgâiați de-o ploaie de primăvară. GREEN “Raw green, raw green ... ” sung a poet hidden within a book sitting near a Babbitt idling on a green meadow greener than the greenery of the green greened în
CROMATICĂ AUSTRALIANĂ / AUSTRALIAN PALETTE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344741_a_346070]
-
am citit pe-un site, aseară, când navigam pe internet, că apa care e pe țeavă nu vine din ecosistem și pentru ochii tăi, iubito, doar pentru ei, atât, mă tem. să nu-ți speli ochii tăi albaștri din care verdele s-a dus, că toată apa planetară curge acum de jos în sus și ploaie nu ne mai dă sfântul, decât potopuri și blestem și pentru ochii tăi, iubito, doar pentru ei, atât, mă tem. să nu-ți speli ochii
SĂ NU-ŢI SPELI OCHII TĂI DE TOAMNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344769_a_346098]
-
natura ”tronând precum Zeus cu picioarele pe azur”, adică în imaginarul pictorului pe cealaltă parte a bolții cerești, creând acel lapislazuli al albastrului de Voroneț. Deși în lupta cerului cu marea albul se aliază cu albastrul împotriva roșului și a verdelui din picturi, ca în tabloul ”Marină 2”, amintind de iconografia creștină, culorile se transformă în alte semnificații, uneori cosmice, ca într-un teatru sacru. Între cer și apă, substanța primordială înglobând orice creație, atenuează păcatele lumii. Și botezând natura intervine
ELISABETA IOSIF LUCIAN BADEA ”MARINE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344771_a_346100]
-
un teatru sacru. Între cer și apă, substanța primordială înglobând orice creație, atenuează păcatele lumii. Și botezând natura intervine, ca o măsură a timpului. Ea apare între albastrul ceresc și roșul infernului, impregnat pe stâncile mării cu arbori în flăcări, verdele devine aici mediatorul, umanizând peisajul. Sursă de neliniști și de povară artistică, pictura lui Lucian Badea stă sub semnul Tainei - legată întotdeauna de ideea de tezaur. Această taină, mărturisită de pictor, eliberează sufletul de angoase. Fiindcă pictura aceasta,din prima
ELISABETA IOSIF LUCIAN BADEA ”MARINE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344771_a_346100]
-
și al...” / atât a mai apucat să spună și-apoi s-a dus”. Dimensiunea spirituală reiese și din poemul pascal “a treia zi după scripturi”: fulger de primăvară sfâșie cerul / ploi încătușate rup baricade / curg ca o iertare fără sfârșit / verdele din umbră dă pe dinafară / (nu-i loc pentru trufie pe pământ?) / izvoarele se limpezesc / de dorul pasului tihnit / pădurile se întorc la rădăcini / păsări albe / înalță suflete în rugăciuni / stele coboară pe pământ / candele pentru mielul jertfit / rănile găsesc
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
Ați observat vreodată frunza cum își înverzește-nfățișarea? cum se înalță spre lumină, cum o-nvinețește floarea? cum se dedică, în suspine, hrănirii frumuseții pure și, la sfârșit, își dă suflarea, îngălbenindu-se-n pădure? Ați mirosit vreodată frunza și verdelui i-ați dat o șansă? cu mâini de catifea-n natură, ați mângâiat a ei neșansă? i-ați simțit fotosineza, i-ați auzit cântecul molcom ați dat ochilor speranța că-n trupul ei e cord de om? Ați ușurat a
FRUNZA TOAMNEI de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344819_a_346148]
-
în pomi. Pe fondul verde al frunzelor, apar primăvara, pentru scurtă vreme, flori viu colorate - un spectacol pentru ochi, o atracție dulce pentru insecte și un interes vital pentru pom. Curând culoarea dispare, odată cu ofilirea florilor și, pentru câteva săptămâni, verdele preia din nou controlul. Încetul cu încetul, culoarea iese din nou la iveală, de data asta în fructe, pomii oferindu-ni-se acum “plăcuți la vedere și buni la mâncare”. Când roadele au fost culese, culoarea dispare iarăși. Apoi, cu
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
data asta în frunze. Se aprind ruguri prin mai toți pomii - combinații de galben, roșu, portocaliu, ruginiu, bordo, sau argintiu, multe din ele tivite cu nuanțe mai deschise (ori mai închise). Acum frunzele conferă spațialitate coroanei, evadând din monotonia de verde prăfuit al sezonului cald. Pomii par în flăcări, străluminați din interiorul coroanei. Cu greu îți iei ochii de la ei. Păcat că spectacolul nu ține mai multă vreme!... Soarele, la rândul lui, ne oferă cu tot mai multă zgârcenie căldura cu
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
-nmiresmate Ce-al ei nectar și-l pune zălog mierii Și din cuvintele ce se rostesc acum, Spunându-și dorul nerostit, de-o clipă Purtat de-un înger, vis pe o aripă: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Din verdele cel pur al unei frunze Sau din arama ei, copil-metamorfoză, Pătrunsă de culoarea dintr-o roză Din răsăritul sau apusul dintr-o floare Și din neobosite stele călătoare: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Din fada umbră a omului
DIN NOI .. CE MAI RĂMÂNE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344958_a_346287]
-
pare fără început și fără sfârșit, un timp trecător. Lună a culorilor ce alcătuiesc superbe tablouri puse în evidență de lumina caldă, blândă dar puternică a soarelui. Coroanele copacilor au diferite nuanțe. Roșul se amestecă cu galbenul, cu maroul și verdele, cel pe cale de dispariție. Lumina zilei scade văzând cu ochii. Toată bucuria din suflete existentă până acum, trece fără să vrem în acordul unor game minore, privind cum se desprind frunzele din copaci. Vorba poetului: „Proastă mai e toamna!/ Spus
RECITAL DE PIAN LA PATRU MAINI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 23 din 23 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344968_a_346297]
-
rugăciunea a devenit soră cu natura, încolăcindu-se, completându-se, ridicându-se laolaltă spre poarta deschisă a Paradisului. De jur împrejur, falnice și somptuoase, vârfurile munților înțepau cu gingășie, din loc în loc, mantia cerească, ca o cupolă de circ răsturnată. Verdele crud se împletea filigranat în sute de nuanțe comprehensive, iar pământul respira liniștit, primind cu bucurie adevăratul festin ce-l onora. Mireasma brazilor îmi gâdila nările și-mi răscolea plămânii cu prețioasa lor puritate, iar soarele jucâuș îmi zâmbea ștrengărește
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
care puteai sta în picioare, aveai dormitor, cameră pentru haine și un antreu în care mama amenajase bucătăria într-un colțișor și încăpeam cu masa și scaunele atunci când ploua, să ne bucurăm și atunci de priveliște. Cortul e portocaliu cu verde deschis. O combinație veselă. Ne împrietenim cu tinerii dela alte corturi. Aveam în jur de 15 ani. O familie de unguri din Târgu Mureș avea cortul lângă al nostru. Băiatul lor, de vârsta mea sau mai mare cu un an
6 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345818_a_347147]
-
un dor Și-n lacrima de seară te-oi gusta Un bob de rouă va-nflori ușor Când, să-mi atingi nemărginiri, voi vrea... Și-n nedeschise-adâncuri să mă știi Doar tu să mă citești, topind zăpezi Eu, mugure de verde-n care vii Doar sevele tăcerii să îmi vezi... Vom înflori durere albă iară Și azi, mereu ca-n ploile de gând Tu-n brațe cu un cer de primăvară Eu, cu un cer de albe ploi, plângând... Referință Bibliografică
EU, CER DE ALBE PLOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345852_a_347181]
-
în mine, muguri sterpi se-ascund de ploi Florile-și omoară pruncii și rămân copacii goi. Firul ierbii nu-ndrăznește să mai nască-n rădăcini, Amorțit de-atâta iarnă, amputat de-atâtea vini... Norii nu vor să mai plouă peste verde și ne uită Primăverile albastre... și nici cerul nu ascultă Cum mai cerne câte-o umbră dintr-un gând de busuioc, Ce-a uitat să înverzească. Și-am rămas fără noroc... Peste țărmuri de uitare valul lacrimii se-ascunde Într-
UN VIS DE TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345862_a_347191]
-
de întâmplări nu contează formele contează cauzele apoi finalurile tristețea e iluzorie râd și eu cu luna nu mă ascund în nici un halou mă arăt întreagă în umbra blocului care se vrea copac geometria ei are un unghi ascuțit înțeapă verdele mărul a îmbobocit e bătut de minuni alb-roz mă duc să-i fac o fotografie apoi îi mângâi trunchiul știam eu că mă înțelege i-am mai scris un poem l-a citit prin geam bucurie... Referință Bibliografică: măr îmbobocit
MĂR ÎMBOBOCIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345902_a_347231]
-
băiețaș către cer și soare. Puștiul cu pieptul bombat, cu ochii care cuprind de sus prin zmeu întreaga lume, sare și alerga pe malul apelor omului. Un peștișor colorat, stă pictat, la câțiva centimetrii de suprafață. O libelulă de un verde crud, zbârdăne pe deasupra suprafeței de apă lucioasa, din dimensiunile timpului. O petala a unei flori, cade la picioarele creșterii sale. O tânără cu picioare lungi, sculptează în curburi excitante, nisipul, răsfoind o carte. De la ferestra unui bloc, se aud sacadat
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
târârie tomberoane cu gunoi. O greșeală a cetății, în maiou alb, cu coturile sprijinite de balustrata balconului, cu un borbârnac trimite chiștocul țigării, exact pe capota mașinii vecinului de dedesupt. Fumătorul face ghemotoc pachetul gol, și-l aruncă drept unde verdele ierbii iubește cerul. Probabil chiștocul va sta un tip pe tablă mașinii, îngălbenind locul, apoi va fi luat de vânt. Dimineață proprietarul va trage o înjurătură și un oftat. A muncit prea mult pentru banii dați pe mașină. O ciocârlie
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
le mângâie frunțile încă reci dezleg norii au liber să plece unde vor azi stau de vorbă numai cu soarele i-am promis cămașă de in țesută în război partener iau trifoiul fără să-i număr frunzele la masă cu verdele adun culori din cuvinte cu tine stau pe hotarul dintre alb și verde învăț cum să iau leacuri din inimi de cuvinte să trec atentă prin intimitatea celor nerostite încă ascult destăinuirile lor la lumina dorului privim răsăritul în fiecare
INTERVIU CU POETA ANA MARIA GÎBU, ZIARUL NAŢIUNEA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345899_a_347228]
-
devenit în schimb primul președinte ales prin vot popular din SUA - dar al cinsprezecelea conform numărătorii. Despre România și locuitorii ei de altădată http://romaniainterbelica.memoria.ro/index.html Adunate de lelea Safta. O primăvară nebună a explodat. Acoperind cu verde crud toate întâmplările cotidiene. O forfotă generală prevestește apropierea marilor sărbători de primăvară ale creștinătății ortodoxe. Traversăm o perioadă în care are loc o accelerare a conștiinței, o trezire și, totodată, o rafinare a ei. Mai mult ca oricând, în
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+15 !): MITURI FĂRĂ FUNDAMENT de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345953_a_347282]
-
întâlnesc poieni cu dor, stele căzătoare, pomi în floare, grăunți de frig și întuneric, vânt alungând petale, voaluri verzi, anotimpuri, tainele fiecărui răsărit sau liniștea apusurilor. Fără îndoială, culorile favorite ale poetei sunt roșul (trădându-i patima din arderea poetică), verdele (insinuând înflorirea, desprimăvărarea, tinerețea) și albul (puritatea). Indiferent dacă zborul său printre nori o poartă spre aceste stări cromatice, doar gândurile sale - culegându-și sevele din pământul de sub picioare - așteaptă inflorescența verbului a fi, pentru a-l conjuga la toate
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DIO ÎNTRE SECETĂ ȘI IARBA VERDE DE ACASĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1192 din 06 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Dio zărește prin geamul zăbretit de lacrimile binecuvântate ale ploii iarba verde de acasă. Verdele pur al ierbii sulițează aerul senin al dimineții de primăvară, însângerându-l cu amintirile zilelor caniculare din ultimele săptămâni. Cele două peisaje defazate temporal de mintea înfierbântată a lui Dio se suprapun c-o viteză amețitoare. Deși se pare că
DIO ÎNTRE SECETĂ ŞI IARBA VERDE DE ACASĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347759_a_349088]
-
găsesc și pe costumele populare și care, de fapt, sunt culorile predominante în centrul ținutului bucovinean, pornind de la Sadova până la Gura Humorului. În afară de culorile de pământ, în Bucovina sunt specifice și alte culori: roșul de Humor, albastrul de Voroneț și verdele de Sucevița.” Pe de altă parte, culorile au importanță deosebită în tot ceeace presupune respectarea simbolisticii tradiționale. În acest sens, spre exemplu, am reținut că trifoiul este simbolul norocului, spicul de grâu este simbolul prosperității, în timp ce coada de păun este
TEHNICA ÎMPESTRIŢĂRII OUĂLOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347772_a_349101]
-
om pe care-l iubesc de 40 de ani fără unu’. Din 1975, adică din 1900 toamnă, când l-am văzut, pe viu, la Teatrul Dramatic din Galați. Stăteam în rândul întâi și îi sorbeam respirația, luminițele ochilor de un verde intens cu reflexe aurii, ochi care te vrăjeau, te fermecau definitiv și irevocabil, cu mâini cu alonjă subtilă care cercetau aerul, vrând parcă să-l stăpânească. Ce să mai zic de glas? Dumnezeiesc. De o uluitoare vigoare, un ambitus remarcabil
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
-mi ceva în față, am întors capul și am văzut un cerb cu câteva căprioare ce pășteau liniștite între copaci. Tot acel tablou natural mi-a rămas adânc imprimat în memorie, de la cerul senin de vară la culoarea copacilor, apoi verdele viu al ierbii și căprioarele păscând atât de liniștit, deodată însă calul a fornăit, apoi a nechezat iar căprioarele s-au speriat fugind în pădure, iar bunicul s-a întors spre mine zâmbind și mangaiendu-ma pe cap spunându-mi: - Ai
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]