10,085 matches
-
rachetă ori a luat cu asalt sălile de gimnastică. Imaginați-vă o mișcare asemănătoare la nivel planetar. Investitorii, donatorii și speculanții s-au grăbit să fie părtași la miracol și astfel, de vreo cincisprezece ani, se poate vorbi de un veritabil boom al operei. Ca prin miracol, a apărut și o generație incredibil de talentată - adolescenții și tinerii care în 1990 își încercau norocul în diversele „școli populare” ale planetei: din Rusia până în Mexic, Spania, Franța, Italia ori Statele Unite (dar și
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
el e că indiferent ce se petrece pe scenă, el tot pe Netrebko o așază în prim-plan!). Deutsche Grammophon, Classics, Decca ori Arthaus Musik sunt case de discuri care, în ultimii ani, au pus la dispoziția iubitorilor de operă veritabile capodopere: excepțional filmate, redate în sisteme audio ultra-sofisticate (de pildă, DTS HD Master sound 7.1), ele îți dau senzația nu că ești în sală, ci direct pe scenă. Astfel încât, pentru mine, „serile la operă” au devenit parte a existenței
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
7.1), ele îți dau senzația nu că ești în sală, ci direct pe scenă. Astfel încât, pentru mine, „serile la operă” au devenit parte a existenței firești. Atent și autoritar ghidat de prietenul meu, latinistul de anvergură Dan Negrescu, o veritabilă enciclopedie ambulantă și în domeniul operei, mi-am construit un mic univers populat cu creațiile geniale ale lui Mozart, Verdi, Puccini, Donizetti, Wagner, Rossini, Bellini, Massenet și atâția alții. Dacă, în spirit borgesian, nu mi-am putut niciodată înainte imagina
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
face că prea puține din poemele scrise astăzi reușesc să treacă dincolo de aceste constrîngeri „rezonabile” sau minimaliste, ajunse aproape un reflex inconștient, îndeobște în lumea literară din Franța; prea puține din poemele scrise astăzi reușesc să transmită experiența unei existențe „veritabile”, cum singur o spuneți, adică extrem de intense, a unei realități „mai adevărate”, a unei realități „mai reale”, trăită cu o inteligență emoțională mai profundă decît de obicei și înțelese cu o rațiune hrănită din alte dimensiuni decît cele comune, dimensiuni
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
umane - actualmente înțelese și practicate de regulă separat, disociativ -, o gîndire, cu alte cuvinte, integrală și integrativă, aptă să ne pună în contact cu întregul care sîntem și cu inteligența globală, universală. Și nu cumva experiența poetică, precum orice experiență veritabilă a ființei noastre, este tocmai apropierea ezitantă, bîjbîită și asimptotică, de miezul cel mai profund al creierului nostru? Această „sfântă a sfintelor” iradiantă și indicibilă din centrul minții noastre, unde se concentrează totalitatea arborescențelor neuronale, deci perceptive și intelective, unde
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
totale - o gîndire dezlimitată, orbitoare, aptă să ne conecteze cu iuțimea fulgerului la întreaga lume însuflețită și la taina vibrantă a universului. În fond, dacă în acest „miez ascuns” rezidă poate sensul ultim, experiența „centrală” de care vorbește dintotdeauna poezia veritabilă, acest adevăr ar trebui să transgreseze cuvintele și să se facă simțit în freamătul senzorial, emoțional și intelectual declanșat de poem: ar trebui să se facă simțit în deschiderea lui sensibilă către spiritual. Pentru că spiritualul, astăzi atît de evitat în
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
volumul își are punctul de pornire (din care crește armonios) într-un grupaj de studii dedicate traductologiei, care privesc traducerea ca „funcție nucleară a limbajului”. Un rol de prim plan îl joacă aici Borges, cel care a schițat direcția unei veritabile „traductosofii”, de unde derivă o viziune a întregii literaturi ca ansamblu al unor voci izvorâte dintr-un abis, acordate până la ștergerea eului propriu, individual, spre a lăsa locul Glasului generic: „voce plurală” neobosită, el reînnoiește la infinit tentativa de a traduce
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
se face vinovată de invitarea președintelui "Asociației 21 Decembrie 1989", Teodor Mărieș, la Adunarea Omagială consacrată Revoluției Române din Decembrie 1989, a apreciat. Fostul șef de stat susține că Teodor Mărieș nu a participat la Revoluția din decembrie 1989. "O veritabilă 'blasfemie' a constituit-o subminarea Adunării omagiale a Parlamentului prin invitarea la luarea de cuvânt a lui Teodor Mărieș - un impostor, care nu se știe prin ce împrejurări a ajuns în funcția de președinte al 'Asociației 21 Decembrie'. Asociația a
Iliescu: Mărieş este un impostor. El nu a fost la Intercontinental pe 21 () [Corola-journal/Journalistic/46538_a_47863]
-
cuvîntul mărgăritar” (un banchet de lumină & glorii). Verbul liric luxos, e menit a răscumpăra renunțările insului claustrat între rafturile încărcate de tomuri (e amintită biblioteca lui Borges), ca într-o mînăstire profană, care uneori i se năzare a fi o veritabilă anticameră a Domnului. Bardul „se strecoară se furișează/ păduche de aur/ între penele Îngerului ascuns/ și adăpostit/ la umbra aripilor Lui!” (relativ la Real). Ajuns la interfața dintre Carte și Real, se dedă unui devergondaj de asociații meșteșugite, în care se
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
se mișcă dezinvolt în zonele scăzute și umed lascive ale după-amiezii, impudică, pofticioasă, însă trece la fel de ușor la dezbateri pe toate temele actualității. Deși femeie, are atitudini masculine, cu mici alunecări misogine (vezi pedepsirea femeilor „păcătoase”). Ici-colo, parantezele sale sunt veritabile lecții în alcov, de filosofie, sociologie, erotologie (Ștefan Gheorghidiu trece fantomatic prin cadru). Are păreri tranșante și incomode și despre scris: „barem ăilalți, ăia de dinainte de Revoluție, au avut și ei acolo, ceva, un obsedant deceniu, voi nici măcar atât n-
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
feudale. Însă nu se limitează numai la asta. El, Ștefan, zidește deopotrivă, de fiecare dată, o vrednică biserică. El îi face dar lui Dumnezeu, nu numai boierimii feudale - și face uneori daruri suprem dezinteresate. La Războieni, care a fost un veritabil Thermopyle al României, unde a pierit floarea aristocrației moldovenești, 20000 de oameni, biserica ridicată acolo este un mausoleu, un imens mormînt. Acestea depășesc calculul cîștigului imediat. Înfrîngere, lucid recunoscută, de către Voievod, răspundere grandios asumată, - toate acestea au fost gîndite dincolo de
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
Dumitrașcu consideră că primarul Craiovei este îmbătat de putere și pozează într-un demiurg, din moment ce compară orașul Craiova cu o fată de 16 ani de care el s-a îndrăgostit. "Este seducția pe care o utilizează paranoicul, deflorarea ca o veritabilă divinitate se adaugă tabloului aceluia care trona în spatele lui în care apare ca și cum ar fi un fel de aureolă", a spus Dumitrașcu. Psihologul consideră că Antonie Solomon are comportamentul unui paranoic și ajunge să pozeze într-un Luceafăr. "În momentul
Cu primarul la psiholog: Antonie Solomon, "divinitatea" care deflorează fata de 16 ani () [Corola-journal/Journalistic/45435_a_46760]
-
un tropot, o vînzoleală de ponei în galop, ciocniturile croselor de crichet... și chiar acum, bătrâne doamne discrete țâșneau în automobilele lor după treburi de taină; iar negustorii nu-și găseau astâmpăr în spatele vitrinelor lor cu imitații și cu diamante veritabile, cu adorabile broșe vechi verzi ca marea, în monturi din secolul al opsprezecelea...” O recunoașteți pe regina modernismului britanic, pe indomptabila feministă, rafinata eseistă Virginia Woolf (1882-1941) în aceste rânduri „victoriene” din primele pagini ale romanului Doamna Dalloway ? Pare că
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
comunism pe care talentul l-ar fi îndreptățit să-l scrie. Vasili Grossman n-a emigrat din Uniunea Sovietică, iar Viață și destin, - interzis de autorități, socotit de Mihail Suslov, politrucul cultural nelipsit din post vreme de patru decenii, o veritabilă „bombă atomică” amenințătoare la adresa „poporului sovietic”, - a văzut lumina tiparului postum, în Franța, în 1984. Meister Eckhart Un volum, al patrulea, al Predicilor germane ale lui Meister Eckhart (1260-1328), în traducere franceză, atrage atenția în librăriile pariziene la începutul acestei
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
unul singur din Shakespeare. Filmele i le știe o lume întreagă și nu numai de cinefili: de la Un tramvai numit dorință din 1951 la Nașul și la Apocalypse now din anii 1970. Iubitele sau, mai bine spus, cuceritele formează o veritabilă legiune de veritabile stele ale cinematografului: Vivien Leigh, Marilyn Monroe, Ava Gardner, Grace Kelly, Ursula Andress, Diana Ross, Joan Collins, Irene Papas și altele. Faptul de a-i fi căzut în brațe ca niște drogate nu le-a împiedicat, pe
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
Shakespeare. Filmele i le știe o lume întreagă și nu numai de cinefili: de la Un tramvai numit dorință din 1951 la Nașul și la Apocalypse now din anii 1970. Iubitele sau, mai bine spus, cuceritele formează o veritabilă legiune de veritabile stele ale cinematografului: Vivien Leigh, Marilyn Monroe, Ava Gardner, Grace Kelly, Ursula Andress, Diana Ross, Joan Collins, Irene Papas și altele. Faptul de a-i fi căzut în brațe ca niște drogate nu le-a împiedicat, pe unele, să-l
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
creșterile, rupturile, tulburările și izbânzile ei. Astfel, vom citi aici două jurnale de călătorie în Italia (mărturisind despre întâlnirea cu importante personalități culturale ale secolului trecut și despre un natural entuziasm turistic), fragmente din „caietul mamei”, Ralița Constantinescu - pagini de veritabilă proză realistă despre o lume rurală deversând de patimi și cruzimi, file de corespondență, contextualizate și comentate succint (scrisori de la Perpessicius, Cioran, Miron Radu Paraschivescu, Al. Călinescu, Dumitru Radu Popa, Emil Brumaru, Dorin Tudoran ș.a., salutări din cărți poștale), dedicații
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
F. românesc și speranțele legate de el, pregătite la revista „Orizont”, am rămas surprins de lipsa de impact public a acestui gen eminamente popular. Tocmai acum, când prin mijloacele puse la dispoziție de internet te-ai fi așteptat la o veritabilă explozie, constați că S. F.-ul românesc continuă să fie o activitate de nișă. Există, dacă nu mă înșel, doar câteva site-uri operaționale, iar revistele pot fi numărate pe degetele de la o mână. Între ele, „Helion”-ul lui Cornel
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
a fi imun la prejudecăți. În aceeași categorie aș plasa și discursul misticoid apocaliptic al bunicii sale rusoaice, Antonia, mereu pregătită să condamne derelicțiunea lumii de azi și mereu în așteptarea marii pedepse divine. Repet, nu despre o latură simbolică veritabilă e vorba în metafora Sodomei, ci despre conjunctura doctrinară în care s-a format Thomas. Nici una dintre aceste continuări virtuale nu oferea, prin ea însăși, o soluție epică de evoluție a romanului. Inventarea uneia cădea, așadar, direct în sarcina lui
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
o neagă mijloacele lui copleșind, chiar contrazicând scopul; iar Noica n-a făcut o viață întreagă decât să caute sensuri, chiar acolo unde nu erau de găsit.” Unul ar trăi sub steaua lucidității necruțătoare, a radicalismului definitiv, celălalt închipuind o veritabilă cartă a amăgirilor. Viitorul văzut de Cioran stă sub steaua Apocalipsei, cel interpretat de Noica sub steaua marilor speranțe. Noica va încerca, la Păltiniș, să reconstituie structura Utopiei, ruinată de regimurile totalitare. Cei care vorbesc despre regimul complementar al celor
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
oficiale ocupate. Ce-i drept, aceste omisiuni trebuie reținute drept curiozități și nu pot fi puse pe seama lipsei de onestitate a esteticianului. Căci, per total, Internaționala mea e mărturia extrem de credibilă și de nuanțată a unuia dintre puținii noștri intelectuali veritabili de stânga. Temperamentul discret și prudent, dar în același timp sincer, ferm și lipsit de emfază - dublat, desigur, de o civilitate profesională desăvârșită - l-au făcut pe Ion Ianoși să parcurgă, fără mari accidente biografice, momentele cele mai dificile ale
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
dezbatere de idei necesară în inflamatele decenii postrevoluționare. Dincolo de prolixitate și de deficiențele de compoziție, Internaționala mea rămâne, de aceea, o probă convingătoare (lecție deloc programatică, întrucât lui Ion Ianoși îi repugnă afirmațiile peremptorii și autoeroizările) că am avut intelectuali veritabili de stânga chiar sub totalitarism și că nu toți angajații statului comunist au muncit asiduu în favoarea aberațiilor lui. Nimic mai mult, dar nici mai puțin de atât.
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
înclinația spre masculinizarea obiectului erotic” (vizibilă, aflăm, chiar și în corespondența intimă a criticului cu soția sa, Alice). Recunosc că pe mine m-a interesat în mod special capitolul „Amintiri de la Junimea”1, în care memorialistul reface istoria cenaclului - o „veritabilă patimă” - pe care l-a condus vreme de aproape 20 de ani și face portrete literare și umane tinerilor - pe atunci - optzeciști, în ordinea în care l-au impresionat prin talentul lor literar. Dar spațiul nu-mi permite să mai
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
N-am spus că există și patru neliterați în carte, fiindcă, oricum, nu i-am luat în calcul). Chiar și așa însă, ne izbim de faptul că generația cu pricina nu are, spre deosebire de aceea care îi va succede în urma unei veritabile campanii de exterminare, o clară conștiință de sine, în pofida eforturilor lui Lovinescu de a o delimita de generația de până la 1916. Și e oarecum normal să nu aibă, câtă vreme trăiește într-o epocă în care genurile literare evoluează haotic
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
carcasă de la care nu mai e nimic de sperat sub unghiul noutății. Iar ipocrizia lumii de azi e că, în ciuda strategiilor de menajare a bătrînilor (eufemismul „vîrstei a treia” și al „seniorilor” cărora li se amenajează cămine bucolice, în realitate veritabile ospicii destinate pacienților aflați în demență galopantă), repudierea lor e evidentă. Nimeni nu vede în vîrstnici o sursă de virtuți, seniorii fiind senio confectus, adică ființe cu puterile sleite. Iar compasiunea e indiciul sigur al lipsei de iluzii de care
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]