3,681 matches
-
Creatorul abia dacă mai este un "eu" anonim, conștiința fără subiect, sau - cum spune Merleau-Ponty - purificată cu totul de subiectivitate sau de ego, o "conștiință fără locuitor"2. Uzurpată, întâmpinată de o "prezență insesizabilă" care i se substituie, ea se vestește drept altceva negator, un non-eu care vine de departe, dar nu din trecut, ci dintr-un imemorial al sinelui, urcă din "rădăcina lucrurilor, bătrână": "atunci se naște cel cu totul altcineva, vine de altundeva, de altcândva", "cel ce se anunță
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a rostirii: ca substrat al ființei, ca lăsare-să-fie a străfundului în pura sa putință de a fi. Oare nu - (și) de data aceasta - tocmai în gura lui zumzuie toate albinele lumii? În gura care spune lumea pe numele ei necunoscut, vestește veșnica prefacere și pune în vedere rodul imaginii? Levitația vederii (Leonid Dimov) Rondelul lumânărilor de Leonid Dimov 23 pare la prima vedere un joc gratuit al reflectării. Lumânările suprapuse își comunică una alteia lumina, configurând un spațiu moale, irizat discret
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
coautor al atîtor produse mediatice, nu poate fi înșelat de presa de estradă. Receptorul de media este cel care-i poate persifla și ignora pe veleitari și impostori, cel care ne salvează iluziile și credința în cuvînt, după cum tot acesta vestește izbînda și mîntuirea noastră prin cuvîntul viu, dușmanul de moarte al prostiei deghizate și stilisticii de lemn. Dar cînd banalitățile presei vor depăși destinul prozaic al scrierii caduce (aceea care se naște și moare aici și acum, la puțin timp
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
dobândeau pe Melantho, Polydora și pe celelalte fete din casă, pe toate, mai curând decât să obțină mâna stăpânei” (Diogene Laerțiu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C. Balmuș, Editura Academiei, București, 1963, II, 79, p. 179). Acest cirenaic, vestit datorită libertinajului îngrozitor, dar care studiase cu Socrate, considera că orice alt studiu nu era decât o pregătire pentru filosofie. Diogene Laerțiu (op. cit., II, 80) redă o parabolă la fel de semnificativă care îi era atribuită lui Ariston: „O vorbă la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
existau peste tot, iar câteva erau celebre. În Italia de Nord a existat Școala din Milano 20, pe care a întemeiat-o, se pare, Ennodius 21 și la care a predat multă vreme gramaticul Deuterius 22. A existat o școală vestită la Ravenna, capitala politică a Italiei, unde studiau dreptul tineri nobili precum Aratos 23 și Parthenius (nepotul împăratului Avitus)24. La Roma, capitala istorică, continuau să se adune mereu, constituind cercuri și asociații elitare. Existau două tabere: cercul lui Faustus
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era vandală. Dar s-a vorbit despre o „renaștere vandală” la sfârșitul secolului al V-lea sub regii Gunthamund și Thrasamund. Aceștia au renunțat parțial la persecuțiile religioase și au relegalizat obiceiurile de viață și cultură romane. Școlile din Cartagina, vestite în 439, când Genseric a ocupat marele oraș, închise o vreme, au fost redeschise. Gramaticul Telicianus a relatat cu entuziasm momentul în care regele Gunthamund a poruncit ca ele să-și reia activitatea, „readucând în Africa literele fugare”. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Constantinopol ridicată de Iustinian al II‑lea în 537 d.Cr., a fost sufletul creștinătății orientale până când turcii au transformat‑o în moschee, după cucerirea orașului în anul 1453. Simbolurile păgâne preluate de creștini și transformate sunt numeroase: ast‑ fel, anotimpurile vestesc învierea, o corabie vestește belșugul și, dincolo de ea, Biserica. Experiența limbajului simbolic arată că dincolo de imagine și cuvinte, ea poartă cu sine dorința omului de a‑l atinge pe Dumnezeu și să compenseze distanța prin contemplație: Mâinile care pipăie un
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
al II‑lea în 537 d.Cr., a fost sufletul creștinătății orientale până când turcii au transformat‑o în moschee, după cucerirea orașului în anul 1453. Simbolurile păgâne preluate de creștini și transformate sunt numeroase: ast‑ fel, anotimpurile vestesc învierea, o corabie vestește belșugul și, dincolo de ea, Biserica. Experiența limbajului simbolic arată că dincolo de imagine și cuvinte, ea poartă cu sine dorința omului de a‑l atinge pe Dumnezeu și să compenseze distanța prin contemplație: Mâinile care pipăie un chip a cărui voce
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
se aștepta ca gura condamnatului să se deschidă și să scoată un strigăt îngrozitor de izbăvire, întocmai ca cei dintîi credincioși care, în clipa morții silnice, vedeau pe Hristos. (...) Cu privirea lucitoare, cu fața albă și luminată, părea că vrea să vestească oamenilor o izbîndă mare. (...) Brațul spînzurătoarei pîrîi (...) În ochi lucirea stranie, arzătoare pîlpîia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
le ocolească. Gîndul ei risca să se lovească de ele vrînd să le pătrundă. Atunci, chemă în ajutor perceptibilitatea. E un instrument simplu care slujește să străbați o idee ponderoasă lesne, ca pe un corp transparent." Dimensiunea hermeneutică a vederii vestește o "cucerire" vie, de care naratorul sau personajul privitor se pot bucura, o dată depășită neutralitatea "obiectuală", opacitatea "blocurilor grele". Pentru lumea romanului, casele, în general spațiul locuirii, precum și culisele acestora, exterioare sau interioare, joacă rolul unor mărturii tăcute, palpabile, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
reprezintă una din subunitățile care formează unitatea etnografică relativ complexă a Ținutului Iașilor. Aici se întâlnesc o serie de sate vestite ca Mădârjac (pentru obiceiurile de iarna grupate în "Urșii de la Mădârjac"), Tansa (pentru an important centru de ceramică). Țibana (vestită în trecut pentru cei mai buni rotari din județ), Scheia (pentru cioplitorii în piatră), Voinești (pentru cusături de interior), Schitul Stavnic (pentru continuitatea deosebită a prelucrării ceramicii) ș.a. Elementele principale de structură, croitura și materialele costumelor din zonă erau tipic
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
și impozite speciale: „...consumație asupra produselor petroliere, alcool, vânzarea spirtului și produselor spirtoase, făinei, cimentului, acidului carbonic (din care se 240 . „Cimitirul Eternitatea din acest oraș a fost invadat de refugiați și militari” Hușul și zonele limitrofe orașu i erau vestite și în acele timpuri pentru hărnicia fabrica apa gazoasă sau sifonul, n.n.), zahărului și glucozei, bumbacului, fierului, uleiurilor vegetale, boia de ardei, apa minerală, oțet, etc.”. Acest „etc.” ne sugerează faptul că, practic, se aplicaseră taxe și impozite asupra tuturor
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
noastre își pun pecetea pe bucuriile noastre, dar nu și invers. De aici, tenta de melancolie a întregii noastre vieți. Vestirea unei bucurii se poate face cu prețul vieții. Philippides, solul lui Miltiades, după ce aleargă patruzeci și doi de kilometri, vestește victoria de la Maraton (400 î.e.n.) și moare. De aceea, cel mai bun crainic al bucuriei este tăcerea. Toate felurile de măsurători au conchis că bucuria, ca și durerea, au profunzimi necercetate în care puțini, doar cei cu adevărat mari, au
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ei de metafizică insurgentă: „Sunt pentru noapte lampă subțire / și cu fitilul sângelui scurt / lâng-un perete ard în neștire / suflă peste mine clopotul surd. Tânjesc departe și nu am casă / piatra-nflorește dinspre genunchi / în locul pleoapei vreau o mireasă, / mamă, vestește ceasul la unchi. // În pivniți vinul albit pe frunte / leagănă lumea pentru-un argint, / îmi caut trupul de peste munte - / voalul miresei l-o fi orbind. // Dar pune, mamă, jar în mireasă / plângi de pe-acuma căci am să cânt, / șadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
dimensiunea. Fără îndoială, globalizarea a impu s l imite serioase ambiției și puterii statelor, deoarece le determină să intr e î n competiție unele cu altele, iar investitorii pot acum să le compare, înainte de a decide unde să-și in vestească liber capitalul financiar de care ace ști a dispun. Dar acest lucru nu înseamnă că statele și guvernele au încetat să joa ce un rol important. Putem afirma că naționalismul nu dispăruse niciodată. Gl obalizarea nu a estompat identitățile naționale
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
crearea sau îmbunătăț ire a calității și eficienței în elaborarea politicilor interne. Actuala criză financiară reprezintă o provocare ma joră pentru FMI, din moment ce instituția nu se află în poziția fin anciară de a putea acorda împrumuturi Statelor Unite sau altor țări vesti ce afectate de criză (cu po sibila excepție a Islandei). Resursele financia re totale ale FMI, din august 2008, erau de 352 miliarde dolari, din care 257 mi liarde dolari reprezentau resurse utilizabile . Suma cea mai mare pe care FMI
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
naratorială, aceea - pe o axă a comunicării autor - cititor, printr-un asemenea „intermediar” (naratorul) - instanță, ea însăși ficționalizată, ca „voce” intratextuală, care ne „vorbește”, nouă, cititorilor, din text. Sunt și mici secvențe de „monolog interior” al eroinei. De pildă: „Se vestise în tot satul că baba Maranda are ascuns la ea pe cel cu nume urât. Dacă-l spui și n-apuci a-ți face cruce cu limba, îți ia graiul. Ce demon va fi fiind, cine putea ști?”, gândul nerostit
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
dansează și cântă învăluind cu razele lui tot pământul. Sub strălucirea caldă a soarelui plapuma de zăpadă începe să se topească. Iar pârâiașele eliberate de haina de gheață șerpuiesc cristaline sărind din piatră în piatră, ducând într-un vesel clipocit, vestea: ”E primăvară, e primăvară.” De sub ultimele petice de zăpadă, apare cu clopoțelul său alb, gingaș, un alt sol al primăverii - ghiocelul care se pare că vestește-n toată țara, ca un semn de exclamare ”Vine, vine primăvara! ” Din covorul de
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
de gheață șerpuiesc cristaline sărind din piatră în piatră, ducând într-un vesel clipocit, vestea: ”E primăvară, e primăvară.” De sub ultimele petice de zăpadă, apare cu clopoțelul său alb, gingaș, un alt sol al primăverii - ghiocelul care se pare că vestește-n toată țara, ca un semn de exclamare ”Vine, vine primăvara! ” Din covorul de frunze uscate răsar grațioasele viorele, cu rochițele lor albe, coada cocoșului, găinușele, înveșmântate în galben, păștița și gălbenușa iar în roșu - purpuriu, mierea ursului. Ciupercuțele își
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
cununiță de soare. Primăvara trăiește din plin, peste tot e veselie și cântec. Copacii înfloresc și miresme răspândesc peste întreg pământul. Oaspeții sosesc și pe boltă se rotesc, căutând cuibul îndrăgit, ce-n toamnă l-au părăsit. Ivirea păsărilor călătoare vestesc anotimpul în care întreaga natură se trezește la viață. Iar urarea ”Bine-ai sosit!” adresată cocostârcului precum și exclamația ” Ah! Iată primăvara cu pieptu-i de verdeață!” arată bucuria noastră a tuturor pentru venirea primăverii. In aer ciocârlia cântă, pe casă rândunele
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
nu m-am simțit exclus din comunitatea liturgică, nici din cea a iubirii. Nu mi-a fost teamă de cei ce pot ucide trupul, dar după aceia nu mai pot face nimic (Luca, capitolul 12, versetele 4 și 5); am vestit tuturor, de la anchetator și până la cel din urmă condamnat, în extrem de rarele întâlniri cu ultimii, mesajul adevărului creștin: am cerut cu tărie să mi se adreseze toți cu Părinte și de multe ori am reușit; am făcut rugăciuni și slujbe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
21 martie 1919, el dicta un testament sfâșietor și luminos totodată: „După o muncă de 50 de ani, depusă În folosul țării și al neamului meu, mor absolut sărac, dar fericit că am apucat zilele mari pe care le-a vestit gândul meu, prin pana mea“. Nu se poate descrie ușor o asemenea existență. Din proximitatea ei și cu deplină Întemeiere, N. Iorga o sugera astfel, În registru istoriografic, punând accent pe latura cea PRELEGERI ACADEMICE 53 mai semnificativă a operei
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
va fi de partea Ta, și totuși, despre dreptate vreau să grăiesc cu Tine: Pentru ce calea necredincioșilor este cu izbândă și pentru ce toți călcătorii de lege sunt în fericire?"p. Însă Ieremia este și profetul speranței. Dumnezeu îl vestește că exilul în Babilon va lua sfârșit și că într-o zi își va readuce poporul în țara pe care o dăruise strămoșilor luiq. În sine, suferința rămâne o enigmă indescifrabilă, omul trebuie să se supună lui Dumnezeu: "Gol am
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ll TB, Shabat, 74a. mm În ebraică: pikuah nefesh. nn Moise Maimonide, Mishne Tora, Yesodei ha-Tora 5, 2. oo Vezi, de exemplu, Isa. 43: 11-12: "Eu, Eu sunt Domnul și nu este izbăvitor afară de Mine! Eu sunt cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit și Cel ce am prezis și nu sunt strain la voi. Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul". pp Părinte apostolic, episcop de Smirna, unde a murit ca martir. qq Asara harugei malkhut, literal "cele zece victime
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
secolul IV). 13 Cf. Martin Nilsson, Greek Folk Rdigion, p. 79; W. K. K. Guthrie, The Greeks and their Gods, p. 86, n. l. 90. Oracole și purificare Abia născut, Apollon strigă: "Să mi se dea lira și arcul încovoiat; voi vesti oamenilor voința inflexibilă a lui Zeus" (Imn homeric, 132). În Eumenidele lui Eschil, el asigură Furiile că "niciodată n-a dat vreun oracol pentru un bărbat, o femeie, ori o cetate, care să nu fi fost din ordinul lui Zeus
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]