3,591 matches
-
din ce în ce mai mult, aproape arzând, silindu-l să se ridice. Măi, să fie... Se uită iar în jur și descoperi o buturugă ceva mai departe, pe care să se mute. Mai puse odată mâna pe piatră și simți că abia atinsă, vibra ușor și aproape că îl frigea. Nu știa ce să creadă... Luă ranița și se așeză având ochii ațintiți la locul pe care stătuse. Nu mai pățise așa ceva... piatră caldă ... cum și ce putea să o încălzească atât de mult
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CA TINE,NIMENI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ca tine nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va mai face-arcușul să vibreze, ca tine nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va-nvăța vioara să viseze. Ca tine, nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va mai curge fluviu prin cuvinte, ca tine nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va stârni aducerile-aminte. Ca tine nimeni, nimeni, niciodată
CA TINE,NIMENI de AURA POPA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374210_a_375539]
-
din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului E frig afară, gerul crapă piatra Și scârțâie zăpada sub picioare, În limbi de foc e îmbrăcată vatra Ce-mbie la un timp de reflectare. Trosnește lemnul prins de vâlvătaie, Iar inima-mi vibrează în neștire, Când a aprins Isus în ea văpaie, A pus atunci și-un gând de nemurire. Și meditez privind în largul zării, Prin ochiul de fereastră albăstruie, Căci nu aș vrea să dau cumva uitării Cât am făcut și
PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374214_a_375543]
-
pluti în aer, departe de pământ / Într-o poezie cu iz de sulfină``.. (Brumă de rugină). Poemul naturii curge într-un decor al anotimpurilor, iarna, primăvara, vara, toamna o atrag deopotrivă. Splendoarea iernii o fascinează. Nostalgia, încântarea o fac să vibreze într-un spațiu halucinant în care : ``Zăpezile aleargă, iar, năluci / Geru-n zigzag fuge, sclipind stele`` . Senzațiile sunt contradictorii : ``Picură frig din orgile argintii / Sub pas albul plesnește tăcerea (...) ``Arde câmpia inimii mele!`` (Ianuarie gri). O iarnă fantastică în care norul
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
privire``...(Emoții aprinse). Privirea se topește în dor după ``spice de aur``, ``crengi de nuc``, ``dansul ciucurilor`` : Iar citesc ochii mei despre tine, în dor``(Dansul ciucurilor). Motivul apare în ``Salba de doruri ``,``Lumini în simfonie ``,``Umbre de lumină``. Descrierile vibrează în lirism, atrag prin cadrul nocturn, favorabil reveriei, prin imagini vizuale : seara, luciu de mare, alunecare de ape, liniște înnoptată, muzică stinsă. Gândul devine mobil, primește : ``În suflet de dor, un vis, o doină, o primăvară...``(Vise la margini de
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
liniște înnoptată, muzică stinsă. Gândul devine mobil, primește : ``În suflet de dor, un vis, o doină, o primăvară...``(Vise la margini de ape). Epitetele, personificările, metaforele, hiperbolele care punctează substanța lirică formează imagini originale din care am ales câteva :``Fluturi vibrând răsucesc tăcerea``,``Florile strigă``(Sărbătoarea ta). ``Pământul s-a trezit desculț în privire``/``Zilele uscate, crengi peste suflete...( Pământul s-a trezit desculț ), Iar bucuria din vioară plouă...( Ochi arzători), Foșnesc secunde, gernminând întâmplări ``(Simfonie), ``Hergheliile de ploi/ Într-o
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
eul pare împlinit :``O, prima dată am trăit în nemurire``(Reverie de mai) Lia Ruse știe să guste din plin frumusețea vieții, are puterea și imaginația să transforme realitatea în artă, să ne atragă, să descopere esența în miniatural, să vibreze în fața grandiosului, să înțeleagă, să spiritualizeze gândul. Renata ALEXE Pitesti- Romania 12 mai 2016 Cartea a fost lansată de A.C.R. (Asociația Culturală Romană) la 15 decembrie 2016 la Centrul Socio-comunitar 67-67 Cote-des-Neiges, în cadrul Cenaclului Mihai Eninescu din Montreal. Prezentarea
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
în ziare, reviste, pe internet, ori pe unde mai publică talentatul poet Mugurel Pușcaș, o recitesc de mai multe ori pentru ca sufletul meu să se încarce cu frumos și bucurie, să se înfioreze și să se înalțe în trăiri, să vibreze cu cel al autorului, să-l simt aproape de mine, să mă vrăjească și să mă cucerească cu versul său, spunându- mi: iată un adevărat poet cu har și dar de la Dumnezeu. Când scrie poezie, Mugurel Pușcaș își înmoaie pana creației
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
Marinescu, înflăcăratul public, au cântat maestrului sărbătorit „La mulți ani”. Un fluviu de sentimente s-a revărsat în sala de spectacol prefăcută estuar al lui. Înlăcrimat, Florin Piersic a strâns în brațe și la piept „boboceii! În acea singură clipă vibra iubirea toată a lumii. O astfel de clipă aruncă din ea tot ce e accesoriu îmbrățișării. Ea nu trebuie să fie decât o concizie a trăirilor inimii și asta a fost! „Boboceii” de la Bacău și Maria Șalaru au fost primiți
FLORIN PIERSIC. O RAZĂ DE FAIMĂ A BACĂULUI, PURTATĂ DE ZIUA ACTORULUI FLORIN PIERSIC LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374277_a_375606]
-
ce mai amintim doar intuim, De ți-ai și aminti ce nu poți uita, Să-ți amintești că-i dragostea ta! Când ne amintim ce nu putem uita, Mereu repetitind precum e viața, Iubirea să n-o uiți cum ea vibrează, Iar ochii ei cum tot rememorează!! Să uităm totul ce nu-i memorat, Totul ce de viață nu-i menamorat, Ce nu-și amintește ochii de iubită, Și tot ce moare ca într-o clipită... Să uităm de lâncezeala din
DE NE-AM AMINTI CE NU PUTEM UITA .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362233_a_363562]
-
valuri, să zbor cu pescărușii, amanții tăi de veacuri, să-mi lepăd necredința, o scoică, jos, pe maluri? Ori ți-am cântat vreodată un cântec de sirenă, amăgitoare nadă, ascunsă sub corăbii, să mă-ndrăgești când pașii pe țărmul tău vibrează ori când rechinii saltă și-ascut macabre săbii? M-am aruncat în unda-ți, mai caldă ori mai rece, să mă-ntâlnesc cu Zeul care îți este tată, tridentul lui să-mi fie o pavăză umilă, cu-ncredere să umblu
FRUMOASA MEA STĂPÂNĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362249_a_363578]
-
a sevă de primăvară. Ne așezăm pe prima bancă, învăluiți în albăstrimea înserării. Mâna Marianthei tremură ușor în mâna mea, la fel de tremurătoare. Ochii mei se scufundă în diamantele negre, amețitoare, ale ochilor ei... Ea respiră ușor, sacadat, iar trupul îi vibrează ca o coardă atunci când ne trezim înlănțuiți, eu cu brațele în jurul mijlocului ei, ea ținându-mă de după gât. Gurile noastre se apropie, ne strivim unul pe celălalt într-un sărut... Un sărut lung-prelung, greu de spus dacă venea de la Dumnezeu
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > UNIVERS Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Umbra unui gând a trecut prin harul ce vibrează-n miez unde-i cel ce-așteaptă ca din absolut să ofere darul în chip de faptă. Din nemărginiri mii de harfe cântă când de-abia le-ating degete de îngeri în timp ce-n nucleu Spiritul frământă izbânzi și-nfrângeri. Universu-i
UNIVERS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378663_a_379992]
-
faptă. Din nemărginiri mii de harfe cântă când de-abia le-ating degete de îngeri în timp ce-n nucleu Spiritul frământă izbânzi și-nfrângeri. Universu-i punct infinit ca spațiu, un magic cuvânt ce-ntruna creează în nestăvilit și veșnic nesațiu care vibrează. Ai să îi revezi fețele superbe când îți va zâmbi din etern iubirea și-ai s-admiri vrăjit cum iese din verbe Desăvârșirea. Vor veni atunci heruvimi cu scuturi și săbii părând raze ireale în inima ta revărsând din ciuturi
UNIVERS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378663_a_379992]
-
carapacea emoțiilor pătimașe? Cine să bifeze aripile noastre în cosmos? Cine să vină la țărm din marea secată? Cine să ne curețe de solzii tămăduitori? Nu e Cineva să ne rănească, Nu e Cineva să ne supună. Deși murim, untdelemnul vibrează în luntrea extaziată, iar noi înotăm în acest oazis sfânt. Cine să ne aducă focul, în proaspătă joie? Cine ne inspiră, să-I dăm toată sarea din mare? Cine să ne încingă în sacru, dacă nu tăcerea nepregătită a Mântuitorului
CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378815_a_380144]
-
Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! POARTA PRIN CARE TRECEM Prin poarta aceasta vom trece toți Cei pribegi, prin ai noștri părinți, Bunici și frați de ce să stați? În viața asta plină de nevoi. Lumini minuscule vibrând din noi Ne face inima să ne apropie iar de voi, Trăim mereu supuși pământului. Și dacă plânge plănsul Și dacă râde râsul, Și dacă cerul s-ar topi din noi Și dacă lacrimile toate ar vindeca cuvântul din noi
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
înmuiată în călimara inimii, spre a rămâne în sertarele sufletului care le soarbe cu privirea, am avut revelația unui popas pe câmpul sentimentelor mele, identificându-mă în trăiri conceptuale ce duc la nașterea poeziei. Emoțiile cu care au fost scrise, vibrează în lectura trăirilor și simțirilor transpuse în pagină, stilistic și plastic printr-o ploaie de metafore în anotimpul inspirației poetice. Muzicalitatea versurilor și noblețea sentimentelor oferite cititorului în tematică diversificată, ... Citește mai mult „Suflet la ofertă"-„grămezi de suflet" plăpând
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
înmuiată în călimara inimii, spre a rămâne în sertarele sufletului care le soarbe cu privirea, am avut revelația unui popas pe câmpul sentimentelor mele, identificându-mă în trăiri conceptuale ce duc la nașterea poeziei.Emoțiile cu care au fost scrise, vibrează în lectura trăirilor și simțirilor transpuse în pagină, stilistic și plastic printr-o ploaie de metafore în anotimpul inspirației poetice.Muzicalitatea versurilor și noblețea sentimentelor oferite cititorului în tematică diversificată, ... X. ÎN NOPȚI DE SÂNZÂIENE, de Angelina Nădejde, publicat în
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
plecat român sărmane să-i fii slugă orișicui,... XII. E-APROAPE, NICICÂND PREA DEPARTE, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014. Prietene, -n visuri când fac câte-un salt, Strâng slove ce-așteaptă o carte, Vibrez din adâncuri, privind spre înalt. . . E-aproape . . .și-atât de departe!. Prietene, timpul ce trece ușor, Mereu înțelesuri împarte, Eu caut esența cuvântului Dor, E-aproape. . .și-atât de departe!. Prietene, sigur cândva amândoi, Vom ști ce acum ne desparte
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
răbdător, De pace pe veci, tu ai parte. Încredete-n UNUL ATOTȘTIUTOR, E-APROAPE, NICICÂND PREA DEPARTE! . . . = Dragomirna - Bucovina - România = ... Citește mai mult E-APROAPE, NICICÂND PREA DEPARTEPrietene, -n visuri când fac câte-un salt,Strâng slove ce-așteaptă o carte,Vibrez din adâncuri, privind spre înalt. . .E-aproape . . .și-atât de departe!. . .Prietene, timpul ce trece ușor,Mereu înțelesuri împarte,Eu caut esența cuvântului Dor,E-aproape. . .și-atât de departe!. . .Prietene, sigur cândva amândoi,Vom ști ce acum ne desparte
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
să-ți sărut mâna. Dar am plecat foarte grăbit, În zbor, cu gândul călător Și la ureche ți-am șoptit Cât te iubesc, cât mi-e de dor ! Eu știu că tu m-ai auzit Și știu că inima-ți vibrează Cum ani de-a rândul ne-ai păzit Și ai dormit, cu mintea trează. Ca ieri toți cinci, copii eram Iar tu munceai ca furnicuța . Noi ne jucam, nu ne gândeam, Dacă n-a obosit măicuța. Cum ne hrăneai, doar
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
manifestații îndrăznesc să se arate fără de nici o jenă înlăuntrul unei partide guvernamentale, precum sânt azi liberalii, și-ntr-un organ al guvernului, cum e, "Romînul". Dar în sfârșit acestea se mai pot scuza ca o oscilație de partid constituțional, care vibrează, ce-i drept, într-o amplitudine prea de tot depărtată, deci s-ar putea aștepta în liniște până ce, din lupta celor două curenturi, cel monarhic și dinastic va câștiga o precumpănire necontestată și va influința astfel asupra generației viitoare încît
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
omul eminescian, în eternitatea universului? * Tușele în care poetul-sculptor "lucrează" imaginarul muntelui sunt adevărate reverii ale pietrei: termenul de "stâncime" creat în acest cutremur al formelor ("Munte jumătate-n lume jumătate-n infinit", Memento mori) e însuflețitor: "turmele de stânce" vibrează sub privirea lui Zamolx, care la un semn "striga stâncelor să cadă" sau mișcă codrii și râurile. Piatra este temeiul toposului dacic: "Nu mi-i ști spune ce mai face țara / Ce Dacia se numea regatul meu? / Mai stă-nrădăcinată
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cu amicul H. s-au așezat, de fiecare dată, în reconfortantă franchețe. Fie ele artistice, literare, mundane. Anul trecut, după ce forțele neocomuniste reveniseră pe val, am simțit nevoia să-i spun ce gîndeam în chestiune, știind că în fibra lui vibra un iliescian nostalgic, marcat încă de unica, neuitata strîngere de mînă a fostului aparatcic de Iași. Cu atît mai mult simțeam această nevoie. Cu riscul de a nu ne mai putea revedea în obișnuiții noștri parametri. Făceam amîndoi pași printre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a făcut mai de mult aceste mărturisiri crude despre Timișoara, fostul geal ceaușist mărturisește, sotto voce, că n-a vrut să... deranjeze, țara fiind concentrată pe aderările euroatlantice, dacă deci extragi numai și această gingășie cazonă, atunci coarda samariteană îți vibrează pînă la duioșie. Pledînd, de fapt, și ea, în favoarea aceleiași... normalități. Poți însă reveni, de ce nu, și chiar întreba: bine, dar ce fel de normalitate? E, ca să fim lucizi, cea decurgînd din tragedia postbelică a României, plătind cu vîrf și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]