2,162 matches
-
la Șimleu aprobate, cu unele modificari neesențiale, pe data de 12 iunie 1871. Printre cei 17 membrii fondatori ai Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni s-a aflat și preotul Gavril Vaida. Amintim câteva din personalitățile sălăjene marcante, care au fondat reuniunea: Vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu, ulterior canonic de Gherla; Vasiliu Pop, canonic de Gherla; marele om politic și mecen Gheorghe Pop de Băsești; Teodor Pop, protopopul Bredului; luptătorul politic sătmărean Vasile Lucaciu, la vremea respectivă profesor de religie și limba română la
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
Bredului; luptătorul politic sătmărean Vasile Lucaciu, la vremea respectivă profesor de religie și limba română la gimnaziul superior din Satu Mare; Gavril Trif, la vremea respectivă profesor la preparandia din Zalău; Andrei Cosma, la vremea respectivă pretore al plasei Tășnad, etc. Vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu a fost primul președinte al "Reuniunii Învățătorilor Sălăjeni". Pe 1/13 mai 1873 are loc cea de a doua adunare generală anuală a noii "Reuniuni Învățătorești Sălăjene" s-a ținut în Bobota, sub președinția lui Ioan Jarda
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
activitatea lor, sperându-se ca prin această împărțire să se eficientizeze activitatea reuniunii. Cea de-a 32-a adunare generală a "Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni" are loc în Bobota pe 10 august 1902. În funcția de președinte a fost reales vicarul Alimpiu Barboloviciu, vicepreședinte a fost ales Vasile Olteanu, secretar Ioan Hendea, notar George Nichita, casier Nicolae Pop, controlor Daniil Graur senior, iar ca jurist consult a fost ales dr. Coriolan Meseșian. Pe data de 10 iunie 1919, în cadrul unei adunări
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
(n. 6 august 1834, Chilioara — d. 10 decembrie 1914, Bocșa, Sălaj) a fost un protopop greco-catolic și vicar, publicist, presedintele la “Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni și “Astra” din Comitatul Sălaj. Tatăl său, Alexandru (1807-19 ianuarie 1869) născut în comuna Crăciunel de lângă Blaj, era prieten cu Vicarul Silvaniei Isidor Alimpiu (1824-1835). Acesta îi face Vicarului o vizită la Șimleu
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]
-
d. 10 decembrie 1914, Bocșa, Sălaj) a fost un protopop greco-catolic și vicar, publicist, presedintele la “Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni și “Astra” din Comitatul Sălaj. Tatăl său, Alexandru (1807-19 ianuarie 1869) născut în comuna Crăciunel de lângă Blaj, era prieten cu Vicarul Silvaniei Isidor Alimpiu (1824-1835). Acesta îi face Vicarului o vizită la Șimleu Silvaniei în vara lui 1830 și la sfatul lui se căsătorește cu fiica preotului din Prodănești în 1831. În anul următor este hirotonit preot pentru parohia Chilioara unde
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]
-
un protopop greco-catolic și vicar, publicist, presedintele la “Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni și “Astra” din Comitatul Sălaj. Tatăl său, Alexandru (1807-19 ianuarie 1869) născut în comuna Crăciunel de lângă Blaj, era prieten cu Vicarul Silvaniei Isidor Alimpiu (1824-1835). Acesta îi face Vicarului o vizită la Șimleu Silvaniei în vara lui 1830 și la sfatul lui se căsătorește cu fiica preotului din Prodănești în 1831. În anul următor este hirotonit preot pentru parohia Chilioara unde păstorește 38 de ani, un timp fiind și
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]
-
anul 1850 localitatea avea 609 suflete din care 603 erau greco-catolici, 6 reformați, iar ortodocși nici unul. Pr. Alexandru Barboloviciu a avut 4 feciori și 3 fete : Alexandru, mare proprietar în Chilioara, decedat în vârstă de 62 de ani; Alimpiu, viitor Vicar foraneu de Simleu ; Isidor, preot în Vârsolt, decedat în 1872 la numai 30 de ani de viață și 6 de preoție; despre al patrulea fecior nu se știe nimic; despre cele trei fete, Sofia, Ana și Iustina înafara de nume
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]
-
în senatul scolastic din Comitatul Dăbâca. În anul 1861 a fost invitat la Congresul Național al Astrei de la Sibiu, la care însă nu se știe dacă a participat. La 6 septembrie 1873 episcopul de Gherla îl numește pe A. Barbulovici vicar al Silvaniei, paroh al Șimleului, protopop de Crasna și Valcău. La fel ca si Demetriu Coroianu, a fost și el președinte al Departamentului Astrei din Silvania, cele două adunări generale ale Astrei din 1878 și 1908 de la Simleu având loc
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]
-
avea să ducă Memorandul românilor la Viena în 1892. Tot în vremea păstoririi lui Barboloviciu, în 1893, biserica nouă din Simleu a fost pictată și i s-a pus iconostas. Alimpiu Barboloviciu a fost cel mai longeviv în funcția de vicar foraneu al Salajului a fost (1873-1913); i-a urmat în funcție Alexandru Ghetie (1914-1922). A ținut o corespondență continua cu George Bariț și cu alte personalități ale vremii. A colaborat la mai multe publicații: „Sionul Român”, „Amvonul”, „Foaia bisericească, literară
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]
-
Român”, „Amvonul”, „Foaia bisericească, literară și scolastica” etc. Barboloviciu a avut 3 copii : Virgil sub-judecator ; Cornel mașinist; Simion teolog - la Gherla. Soția sa, membră activă în comitetul Reuniunii Femeilor Sălăjene, a decedat la 27 iunie 1896. Pe 19 ianuarie 1914 vicarul Silvaniei se retrage la Bocșa, Sălaj, unde fiul său Simion Barbulovici era preot. Cu această ocazie s-a făcut o ceremonie la casa vicariala din Șimleu Silvaniei, în cinstea lui. O pneumonie l-a răpus în ziua de 10 decembrie
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]
-
Alimpiu Barbulovici, monument istoric clasificat sub codul SJ-IV-m-B-05156. În perioada interbelică Biserică de lemn din Bocșa era derăpănată, acoperișul a cedat, iar turnul stătea să cadă și el. Demersurile pentru ridicarea noii biserici au aparținut preotului paroh Simion Barboloviciu, fiul vicarului Silvaniei Alimpiu Barboloviciu, încă din primii ani dupa Unirea Transilvaniei cu România. Astfel, la data de 29 iulie 1923 a avut loc adunarea credincioșilor din Bocșa, a cărei scop a fost continuarea colectei "pentru a putea edifica cât de curând
Biserica greco-catolică din Bocșa () [Corola-website/Science/323966_a_325295]
-
roșu, de aproximativ 2 metri și se intenționa a fi pusă sub acoperiș până la venirea iernii. Sfințirea pietrei fundamentale a fost făcută de episcopul unit al Oradiei, Valeriu Traian Frențiu asistat de Monseniorul dr. Emil Iuga, prelat papal, Petru Cupcea, vicarul Sălajului, numeroși protopopi și preoți. Printre cei 3.000 participanți se aflau Corneliu Coposu, maiorul Simion Bărnuțiu, urmaș al marelui tribun, senatorul Iulian Domșa, deputatul Emil Lobonțiu, subprefectul I. Lobonțiu, Leontin Ghergariu, Grațian C. Marcus, secretarul Camerei de Comerț din
Biserica greco-catolică din Bocșa () [Corola-website/Science/323966_a_325295]
-
astăzi), fiu al lui Ioan și Clara Maniu. Tatăl său, Ioan Maniu (1833-1895), a crescut în casa unchiului, Simion Bărnuțiu, urmând studiile juridice la Pesta și Viena. În 1865 Ioan Maniu s-a căsătorit cu Clara Maniu, născută Coroianu (fiica vicarului greco-catolic al Silvaniei, Demetriu Coroianu), cu care a avut 9 copii: Scipio (decedat în anii studenției), Cassiu (1867-1943), Elena (1869-1935), Ionel (decedat în adolescență), Iuliu (1873-1953), Cornelia (1876-1956), Sabina (1883-1905), Emilia (decedată la 2 ani) și Iuliana (decedată de mică
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
de care, afară de Români, țin și Armenii, Ungurii și Evreii: 170.883." "Cultul catolic numără în acest județ 32.463 credincioși, mai mult ca în orice alt județ din țară." "Episcopul catolic are sub autoritatea sa, în județul Bacău, doi vicari: unul se chiamă al Trotușului cu reședința în Târgul-Trotușul. De acest vicariat depind 4 parohii: cea din Târgul-Trotușul și cele din satele cu Săcui: Dărmănești, Pustiana și Grozești. Al doilea vicariat este al Bacăului, cu reședința în Bacău. De acest
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
al credinței comune, căpătând tot mai mult rolul de călăuză. Papa Leon I, zis «cel Mare» (440-461)afirma că papa deține nu doar primatul, dar și «suveranitatea» asupra celorlalți episcopi, puteri ce erau încorporate în ministerul său, întrucât el era «vicarul lui Petru». Câteva zeci de ani mai târziu, papa Gelasius I (492-496) a insistat asupra independenței totale a Bisericii în raporturile cu imperiul, care însă trebuie să se supună autorității bisericești în problemele spirituale și, în mod analog, a insistat
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
de credință cu sau fără colaborarea conciliilor; - coordonator vajnic al inițiativelor culturale în Universități (pentru a căror statute era garant). Apogeul acestei ascensiuni a fost atins cu papa Inocențiu al III-lea, sub care a fost introdus - pentru papă - apelativul «vicarul lui Christos». Principiul «monarhiei papale» a găsit o teoretizare solidă în bula "Unam sanctam" (1302) a papei Bonifaciu al VIII-lea, care afirma supremația Bisericii romane asupra întregii omeniri („omnis humana creatura”). Abia atinsă această culme că au și apărut
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
a Bisericii». Pe de o parte lupta dintre rege și principi (în care curtea pontificală a fost amestecată), pe de altă parte taxele excesive pe care Biserica le-a instituit să suplinească pierderea fiscală, au umbrit mult aspectul religios al «vicarului lui Christos». Nici măcar reîntoarcerea papei la Roma n-a putut evita o criză îndelungată, scandalos denunțată de coprezența a doi, uneori chiar a trei papi, care erau aleși în conclave în care electorii acționau în baza unor motivații opuse între
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
statura spirituală a papei, mai ales «dezlegându-l» de lațurile afacerilor pământești. De atunci până în zilele noastre ministerul, slujirea pontificală s-a modelat tot mai mult pe stilul evanghelic. Pe acest fundal trebuie înțeles atât răspândirea crescândă a venerației față de «vicarul lui Christos pe pământ» cât și enunțurile Conciliului Vatican I cu privire la primatul de jurisdicție și la infalibilitatea personală a papei în unele circumstanțe ale exercitării magisteriului său: când învață "ex cathedra" despre credință și morală. Conciliul Vatican II, reamintind aceste
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
a mutat într-o locuință particulară. În septembrie 1790 protestul față de episcopul Bob s-a concretizat într-un memoriu adresat guvernului Transilvaniei, prin care episcopului i-a fost reproșat nepotism și corupție. Principalul autor al plângerii a fost Ioan Para, vicarul Năsăudului, iar Gheorghe Șincai a contribuit la întreținerea unei atmosfere potrivnice episcopului la Blaj. Șincai căzuse în patima alcoolului, motiv pentru care acțiunile sale erau lipsite de tact. În anul 1794 episcopul Bob s-a plâns guvernatorului Gheorghe Bánffy că
Gheorghe Șincai () [Corola-website/Science/298233_a_299562]
-
său, l-a îndemnat să intre în preoție, adăugând că era posibil ca în curând să fie promovat într-o funcție unde ar fi fost necesară preoția. Cedând acestor solicitări, este hirotonit preot la 31 decembrie 1837 de cardinalul Odeschalchi, vicarul Romei, în capela Sfântul Stanislau. Funcția la care se referea cardinalul Sala era aceea de guvernator civil al orașului Benevento aflat sub jurisdicția Sfântului Scaun și situat în centrul Regatului Neapole. Papa Grigore al XVI-lea considera că aici este
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
de Ilie Chidu din Sibiu, a fost reînnoit în 1980 de pictorul Petru Iacobescu din Timișoara, restaurarea frescei s-a făcut în anii 1994-1995. Celălalt lăcaș de cult, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construit între anii 1824-1829, în timpul păstoririi vicarului unit Iovian Nobili, cu sprijinul financiar al episcopului Ioan Bob al Blajului; târnosirea s-a făcut în 1834, iar resfințirea în 1970. Pereții edificiului înscriu planul dreptunghiular, cu absida semicirculară nedecroșată. Nava spațioasă, supraînălțată printr-o clopotniță scundă, cu un
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
fondatorul acestor posturi de radio televiziune. În Voivodina funcționează 40 de parohii românești istorice în care activează 42 de preoți, aflate sub jurisdicția Episcopiei ortodoxe române "Dacia Felix" cu sediul la Vârșeț, condusă de Prea Sfinția Să, Daniil Partoșanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. Drept reacție la faptul că statul sârb și Patriarhia Ortodoxă Sârbă nu au recunoscut fosta Episcopie Română cu sediul la Vârșeț, la care Prea Sfinția Să Episcopul Daniil a fost, mai întâi, administrator pentru românii din Iugoslavia
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
la Vârșeț sub noul nume. Începând cu anul 2006, religia în limba română a fost introdusă în școlile de stat din Voivodina, cu cinci ani mai târziu decât în cazul tuturor celorlalte confesiuni tradiționale din Șerbia. Potrivit lui Moise Ianeș, Părintele Vicar al Vicariatului Ortodox Român vinovată pentru această întârziere a fost Biserică Ortodoxă Română, care a respins din anul 2001 (anul introducerii religiei în școli) să intre în învățământul Șerbiei (de altfel, patriarhia Bisericii Ortodoxe Române s-a remarcat în ultimii
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
Pontificale Gregoriene din Roma. A slujit ca vice-rector al seminarului diecezan din 1937 și până în 1947, totodată predând noțiuni de teologie dogmatică, teologie morală, drept canonic și artă sacră. În anul 1948 a fost numit pro-vicar general și în 1958 vicar general al diocezei sale, înainte de a fi numit episcop de Vittorio Veneto, în anul 1958, de către papa Ioan al-XXIII-lea. Ca episcop, a participat la toate sesiunile Conciliului II Vatican (1962-1965). La data de 15 decembrie 1969 a fost numit patriarh
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
la înțelegerea tainei credinței (simbolul stelei). Întreaga descriere grafică se fundamentează pe simbolurile papale clasice, tiara papală cu cele trei coroane (triregnum) și cele două chei, care simbolizează darul pe care Iisus Hristos i l-a conferit lui Petru, ca vicar al său, de a lega și dezlega atât pe cele pământești, cât și pe cele cerești, în legătura și comuniunea indisolubilă cu Fiul lui Dumnezeu și cu Biserica Universală. La doar 33 de zile după alegere, Papa Ioan Paul I
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]