KorAP: Find »[drukola/base=vină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...771 >

19,273 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

simțeam complet paralizată. Trebuia să fac ceva pe cont propriu. Acum sunt mult mai vie. Parcă îmi pierdusem libertatea. Iar pentru mine asta este același lucru cu a înceta să mai exist. Trebuie să mă vezi, Martin. Eu sunt de vină. Alături de tine n-am fost niciodată eu însămi în totalitate. Situația în care mă aflam nu-mi dădea voie să exist. Minciuna infecta totul. Trebuie să evadez un pic. Înțelegi? — Da, da, da. Nu contează, am spus. — Nu mai spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
mea. După cum știți, în ultima perioadă am trăit într-o stare de mare încordare, cât de mare, nici eu nu mi-am dat seama până ieri. Chiar dumneavoastră ați remarcat mai demult că sunt un om violent. Îmi recunosc această vină și recunosc că mi-am supraestimat, după cum constat acum, capacitatea de autocontrol. A fost o nefericită și nedreaptă întâmplare ca dumneavoastră - care nu aveați nici o vină - să fiți ținta acestei violențe. Când v-am spus aseară că mi-ați făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Chiar dumneavoastră ați remarcat mai demult că sunt un om violent. Îmi recunosc această vină și recunosc că mi-am supraestimat, după cum constat acum, capacitatea de autocontrol. A fost o nefericită și nedreaptă întâmplare ca dumneavoastră - care nu aveați nici o vină - să fiți ținta acestei violențe. Când v-am spus aseară că mi-ați făcut numai rău, am vorbit necontrolat. Acțiunile dumneavoastră, îmi dau seama acum, erau îndreptate spre mine fără răutate și fără nici un interes: ar fi o prostie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
că am frisoane și că-mi clănțăne dinții. Mi-am turnat puțin vin. Deoarece stătuse în bucătărie, la cald, era într-o stare destul de bună. Mi-am amintit de pata roșie de pe covorul lui Palmer. Dar vinul n-avea nici o vină, el nu avea amintiri. Așa și trebuia să fie. În definitiv trăiam primele momente ale unei epoci complet noi. Mi-am spus că voi reuși să supraviețuiesc, am să-mi găsesc preocupări noi, am să le reiau pe cele vechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

corpului titanic“, deschis doar bărbaților, și profită de orice ocazie ca să ne critice. Se pare că gimnastica nu se poate face În fustă sau caftan... Conform fostului coleg al lui Froehlich, bărbații germani sunt singurii responsabili pentru criza actuală. Evident, vina lor constă În faptul că nu mai sunt sută la sută bărbați. — Chiar și femeile germane au Încetat să mai fie femei. Pe de o parte, ca amazoanele, au pretenții să ajungă la cârma țării; pe de alta, cer eliberare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pe un morman de role de film - din păcate, nu doar pe filmul care figura În programul din seara respectivă, ci și peste câteva bobine, proprietate personală a șefului. Dacă n-ar fi fost Else Oloaga, care și-a asumat vina, sunt convins că m-ar fi dat afară. Cu o rapiditate diabolică, lichidul se prelingea pe fâșiile de celuloid. Chiar dacă am folosit o grămadă de hârtie igienică pe post de sugativă, bobina de deasupra s-a blocat În proiector, costându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dur și ascuțit ca un vârf de munte“. O-ul, „moale și flexibil“, amintind de o fântână. Și după asta n-am mai putut să... — Aha, Înțeleg ce vrei să spui. Dora scutură scrumul. Vrei să zici c-a fost vina mea că nu mi-ai spus adevărul. Din nou, gesturile ei au Înghețat În felul acela care o făcea să pară că se retrage În ea. — Nu, nu, m-am grăbit să-i explic. Nu putea să-și imagineze că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

o prăjitură cu mac și un păhărel cu lapte? Vreau să-mi spui adevărul. N-o să te spun tatii, zice ea coborând glasul cu subînțeles, dar trebuie să-mi spui adevărul. Pauză. La fel de plină de subînțeles. — Numai cartofii-pai sunt de vină, sau mai sunt și altele?... Spune-mi, te rog, ce porcării mai bagi în gură, ca să dăm de capăt acestei diaree! Vreau un răspuns fără ocolișuri, Alex. Mănânci, cumva, și hamburgeri? Răspunde-mi, te rog, de-aia ai tras apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să ne naștem evrei. Așa că hai s-avem oleacă de rahmones 1 pentru cei mai puțin norocoși, bine? Nu de alta, dar sunt sătul și mi-e silă de goișe în sus, goișe în jos! Dacă e de rău, de vină-s goimii, dacă-i de bine, e meritul evreilor! Nu pricepeți, dragii mei părinți, din al căror pântec s-ar zice că am răsărit, că o astfel de gândire e un pic barbară? Că, de fapt, nu dați glas decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fost dacă aș fi mers până la capăt și aș fi împroșcat brațul auriu al acelei șikse care dormea lângă mine! Și-apoi, la cină, Morty îmi comandase homar, primul homar din viața mea. Ei bine, homarul o fi fost de vină. Acest tabu odată încălcat cu atâta simplitate și ușurință, latura murdară, dionisiac-sinucigașă a firii mele trebuie să-și fi recăpătat încrederea în sine: învățase, pesemne, lecția, cum că pentru a încălca legea nu trebuie decât... decât să-i dai bătaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-n vileag și condamnă-mă - am comis cel mai cumplit lucru la care v-ar putea duce gândul: m-am înfruptat din ceea ce n-ar fi trebuit! Am pus plăcerea personală mai presus de datoria față de cei dragi! Te rog, vino, întemnițează-mă, ca nu cumva, Doamne ferește, s-o iau razna - și s-o iau de la capăt, să fac ceea ce, de fapt, chiar îmi place! Și i-a făcut mama pe plac? Și-a făcut ea socoteala că două țâțe plus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
susține maică-mea. Nici măcar n-ar trebui să mănânce șarlotă cu ciocolată. Ăhă, de-aia am mâncat-o eu! Și-apoi, Hannah, doctorul ți-a spus categoric că n-ai voie așa ceva, ce mama dracu’; nu e invenția mea. Ce vină am eu că ești grăsană și „greoaie“, iar eu sunt sfrijit și strălucit. Ce vină am eu că-s așa frumușel, de-o oprește lumea pe mama, când mă scoate cu căruciorul la plimbare, ca să-mi admire punimul 1 superb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
am mâncat-o eu! Și-apoi, Hannah, doctorul ți-a spus categoric că n-ai voie așa ceva, ce mama dracu’; nu e invenția mea. Ce vină am eu că ești grăsană și „greoaie“, iar eu sunt sfrijit și strălucit. Ce vină am eu că-s așa frumușel, de-o oprește lumea pe mama, când mă scoate cu căruciorul la plimbare, ca să-mi admire punimul 1 superb - doar o auzi și tu povestind treaba asta, n-am nici o vină că așa a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și strălucit. Ce vină am eu că-s așa frumușel, de-o oprește lumea pe mama, când mă scoate cu căruciorul la plimbare, ca să-mi admire punimul 1 superb - doar o auzi și tu povestind treaba asta, n-am nici o vină că așa a fost să fie, e o chestie de la natură că m-am născut frumos, iar tu, dacă nu urâtă, în orice caz nu suficient de interesantă ca să stârnești admirația lumii. Și tot eu sunt de vină și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
am nici o vină că așa a fost să fie, e o chestie de la natură că m-am născut frumos, iar tu, dacă nu urâtă, în orice caz nu suficient de interesantă ca să stârnești admirația lumii. Și tot eu sunt de vină și că te-ai născut cu patru ani încheiați înainte de venirea mea pe lume? Pare-se că așa a rânduit Dumnezeu lucrurile, Hannah! În cartea cea mare! Adevărul gol-goluț este, însă, că ea nu pare să mă considere vinovat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
interesul. — Sunt destule bunătăți pe lumea asta, Alex, chiar și fără homarii ăia de la care riști să rămâi cu mâinile paralizate pe viață. Uf! Câte nemulțumiri n-am adunat! Câtă ură n-am strâns fără măcar să-mi dau seama! De vină să fie procesul, doctore, sau ceea ce îndeobște numim „materialul“? Nu fac decât să mă plâng toată ziua, am adunat în mine un sictir monumental și-nceput să mă-ntreb dacă nu s-a revărsat paharul. Mă aud cum mă complac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
noastre, părul la vârsta de șaizeci de ani și se fâțâie de colo-colo pe Collins Avenue din Florida, îmbrăcate-n pantaloni pescărești și cu gulere de nurcă la gât - dându-și cu părerea în legătură cu toate subiectele cu putință. Nu e vina lor că au fost dăruite cu un har precum graiul - știi, dacă ar putea vorbi, vacile ar spune niște idioțenii la fel de mari. Da, da, poate că atunci asta ar fi soluția: să ne gândim la ele ca la niște vaci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
În schimbul iubirii? Care iubire? Oare asta leagă toate cuplurile pe care le cunoaștem - pe toți cei care chiar își dau osteneala să se lase legați? Oare nu aduce asta mai degrabă a slăbiciune? Nu înseamnă mai curând comoditate, apatie și vină? Nu-i aici vorba, mai curând, de teamă și uzură și inerție, de lipsă de curaj, de-a dreptul, decât de „iubirea“ la care visează dintotdeauna consilierii matrimoniali, compozitorii și psihoterapeuții? Te rog, hai să nu ne mai căcăm atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
criminal. Or, de fapt, în casa asta noi jucăm o farsă inspirată din Regele Lear, cu mine în rolul Cordeliei! La telefon, ea povestește întruna persoanei de la celălalt capăt al firului, care oricum n-o ascultă, cum cea mai mare vină a ei o constituie faptul că e prea bună. Deoarece, cu siguranță că n-o ascultă nimeni - cu siguranță că nimeni nu stă să dea din cap și să-și noteze în agenda telefonică căcatul ăsta străveziu, absurd, părtinitor, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
n-o ascultă nimeni - cu siguranță că nimeni nu stă să dea din cap și să-și noteze în agenda telefonică căcatul ăsta străveziu, absurd, părtinitor, prin care poa’ să vadă până și un copil de grădiniță. Știi care-i vina mea cea mai mare, Rose? Nu-mi face deloc plăcere să spun așa ceva despre mine, dar sunt prea bună. Exact astea-s cuvintele ei, doctore, înregistrate de ani de zile în creierul meu. Și continuă să mă omoare până azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
azi! Astea-s adevăratele mesajele pe care aceste Rose și Sophii și Goldie și Pearle și le transmit zilnic una alteia! Le dăruiesc altora tot ce am, recunoaște ea cu un oftat, și, drept răsplată, încasez palme peste față - iar vina mea e că, oricâte palme aș lua, nu mă pot opri să fiu bună. Vacs, Sophie, ia încearcă, de ce nu încerci? De ce să nu încercăm cu toții! Pentru că să fii rău, mamă, asta chiar că presupune eforturi serioase: să fii rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
întreg stol de păsărele - un buchet de șikse, o ghirlandă de copile creștine. Sunt atât de căzut în adorație, încât dorința mea e mai presus de erecție. Puțulica mea circumcisă e pur și simplu zgârcită toată de-atâta venerație. De vină o fi groaza. Cum de reușesc să fie atât de superbe, de sănătoase, de blonde? Disprețul meu pentru obiectul credinței lor este mai mult decât neutralizat de sentimentul de adorație pentru înfățișarea lor, pentru felul cum se mișcă și râd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Bubbles într-un târziu. Nu poți să termini? — Ba da, de regulă pot. — Atunci, să nu cumva să-ncerci să te ții. — Nu mă țin. Mă străduiesc, Bubbles... — Număr până la cincizeci și, dacă nu termini până atunci, n-o să fie vina mea. Cincizeci? Norocul meu dacă până la cincizeci n-o să mi-o rupă de tot. Ușurel, băi, îmi vine să răcnesc din toți rărunchii. Mai blând în jurul moțului, te rog! - „unșpe, doișpe, treișpe“ și îmi zic în sinea mea Slavă Domnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
își continuă înălțarea în cămașa lui de noapte rozalie. Nemernicul ăsta neputincios! Credeam că trebuie să le insufle creștinilor milă și omenie. Credeam că le-a spus să le pară rău tocmai de suferințele altora. Ce porcărie! El e de vină dacă orbesc! Da, într-un fel, el îmi pare principalul vinovat de toată această suferință și tulburare. Și, o, Doamne, îmi zic eu în timp ce apa rece îmi șiroiește pe față, cum o să le explic alor mei orbirea mea? Maică-mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
sentiment senzual amestecat cu cele mai pure și mai profunde efluxuride tandrețe pe care le-am avut vreodată! Crede-mă, confluența celor două fluxuri a fost formidabilă! Și la ea! Chiar mi-a și spus-o! Sau crezi că de vină o fi fost culoarea frunzelor, focul ce ardea în sufrageria hanului din Woodstock, doar asta să ne fi înmuiat pe amândoi? Să fi fost chiar tandrețe ceea ce am simțit unul pentru celălalt sau să fi fost aici mâna toamnei pârguind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]