46,761 matches
-
Aștepta o ocazie să facă această invitație și chiar fusese acceptată. Era o seară caldă, plăcută, briza adia ușor iar muzica bună Îi atrăgea pe tineri către ringul de dans. Au servit câte ceva, au ciocnit și câte un pahar de vin, pentru prietenie, spusese Pavel, apoi a invitat-o pe Teia la dans. Silviu și Andreea plecaseră primii spre ring. De câteva ori Teia Îi vedea șușotind și ceva nu-i plăcea. Ei Îi plăceau lucrurile clare, fără ascunzișuri. Nu credea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
amintesc că își petrecea foarte mult timp în atelier. Am fost bună prietenă cu Grigore Popovici, era profesor de desen. Lucra în special flori. Noi îi spuneam Moș Guta, deseori ne adunăm la el în atelier, la un pahar de vin roșu. Pe artistul Boușcă l-am cunoscut foarte bine. A fost profesor la Academia de Arte din Iași, cunoștea mai multe limbi străine. Soțul meu lucra la Arhivele Statului cu sediul în clădirea din curtea Mănăstirii Golia, unde mergeam aproape
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
mai sunt cele strânse, în forme abstracte, cizelate în cristale de vers. În trecerea anilor, am tot adăugat întâmplări! nu mai puteam... aduse la ureche, sa le ascult pulsul, să le eliberez iar de pomi, de vița de vie, de vinul bun pe care nu-l mai pot sorbi, de spicele grâului grele de sămânța mirabilă, să le ascult cântecul de pasăre întrerupt. Mărturisire Ar trebui un duhovnic cu vocea severă și înaltă, să-i spunem ce se mai întâmplă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Noaptea nu mai ți-e teamă că vin din cimitire fetele tinere și alte stafii în chip de mire. Clopotele în biserică bat mai rar, bătrânul nu mai are putere; așteaptă ziua de miere și colacii și răchia tare și vinul; dintre toți a rămas vecinul. S-a deșirat ochiul satului spre soare și spre lună, nimeni nu mai citește în stele, în apa dusă de paus pentru cei plecați prea de vreme. Strada e goală, au plecat nemții și sârbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați, surori și frați fără arme, în cazarmă claustrați. Azi în cimitir sub un imens patrafir s-au adunat viii cu cei morți! Era un miros de colaci și de vin. Era sărbătoarea lor, sub cerul de smochin. Și totuși au trecut de marginea ferestrei: peste poduri peste punți fără să știe ce este dincolo au acceptat fără temeri și speranțe, poate cu înfrigurare, căutând cheia ascunsă sub pământ. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ne cheme cel care rost mai are în ultimul popas. Tristețea-n agonie se strămuta în mine în plină zi cu soare și cu brățări de aur. Era licoarea urii, iubirea suferindă, în chin te îmbăta ca un pahar cu vin, dar ce frumos era să treci peste nisip, să mai poți vedea o lacrimă fierbinte, rămasă fără chip... Și va mai trece o vreme, și va mai trece-un ceas, va râde clipa în minutare de solie oprite aievea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
luna nouă și a umplut câmpia cu rouă. * * * Nu mai știu cine scria că orice carte este o confesiune gravă sau veselă, când amintirile vin de-a valma, amestecate ca un joc de cărți, din părerile de rău, stropite cu vin, ca niște astre, colorate cu petale albastre. Ne-am iubit atunci? Nici nu mai știu... Lumina și ora de care vorbeam au rămas în pustiu. Cât de mult a trecut, de când n-ai mai fost pe-acasă. Nici nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
amintesc că își petrecea foarte mult timp în atelier. Am fost bună prietenă cu Grigore Popovici, era profesor de desen. Lucra în special flori. Noi îi spuneam Moș Guta, deseori ne adunăm la el în atelier, la un pahar de vin roșu. Pe artistul Boușcă l-am cunoscut foarte bine. A fost profesor la Academia de Arte din Iași, cunoștea mai multe limbi străine. Soțul meu lucra la Arhivele Statului cu sediul în clădirea din curtea Mănăstirii Golia, unde mergeam aproape
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
alta, una subiectivă, acordată la propria ei trăire: astfel, lupta unui țânțar cu o viespe capătă proporții cosmice, primul devine o „minunată gazelă cambrată“, în vreme ce viespea se convertește într-un „tigru furios“. De asemenea, stafidele din nord au „gust de vin și miere“, sunt „fecioare caste, cu părul bălai, soprane“, bananele devin livide de teama devorării, iar leul ce împodobește somiera urmărește adormit dansul haotic al muștelor din odaie. Pentru Katherine Mansfield, autoare de jurnal, dar și de proză scurtă, această
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acest accident, au început marele greutăți; bunica nu putea să facă nimic, nici să îndoaie mâna nu putea, i se vedea pielea opărită, roșie, iar sub piele, era apă. Noi învățam la școală, veneam acasă eu cu sora mea, dădeam vinul la teasc, era mult de lucru, bunica se vâra și ea să ne ajute cu ceva, nu-i dădeam voie, dar nu putea să vadă că noi muncim și ea stă. Mereu a fost o femeie harnică și, chiar și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
va fi fost săvârșit numai și numai din dragoste. La acest punct, confruntarea cu sine rămâne deschisă. Deocamdată este sigur de un singur lucru: ar vrea să facă pentru iubita lui ceva deosebit, „pentru totdeauna”. „O expresie tentantă ca un vin vechi” - constată P.H.L., degustător recunoscut cândva în hrubele pline de licorile binecuvântate ale Basarabiei. Contemplându-și eroii, P.H.L. justifică într-o paranteză, din nou, dar altfel, titlul pe care ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tăblița din mînă, se uită la ea pe toate părțile, de parcă ar fi vrut s-o mănînce, apoi tună: Unde-ai găsit tu asta, mă? Eu? Am... Domnule secretar, nu plecăm odată? strigă iar cel cu aparatul la gît. Vin, vin, dom' președinte! Apoi se întoarse iar spre copii: Lasă că-mi spuneți voi, n-aveți grijă! Acum plecați mai repede acasă, că vă rup picioarele, faraonilor, s-aude?! Și Nicanor plecă pufnind furios, lăsînd întreaga echipă suspendată între cer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tu minte la el! Văzînd că nici Vlad, nici Ilinca, nici Virgil și nici chiar Bărzăunul nu mai dau vreun semn de viață, a spus doctorului de la dispensar, lui Pompiliu Stănescu, despre care zic unii că-și face injecții cu vin ca să uite total de existența apei, ei bine, i-a spus despre ce-au descoperit în Peștera Liliecilor! Veți zice, poate: ei, și ce?... Doar tot trebuia să se audă odată și-odată. Păi nu-i așa, frate! Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ales că era atît de stimat și de apreciat de către toți, dar, văzîndu-l într-o situație cu totul aparte în acel moment, s-au apropiat de el cu mare simpatie. Matei ducea în mînă o canistră de 10 litri cu vin negru, după cîte am aflat o "Băbească" excepțională. La vederea canistrei, doctorul Stănescu a fost primul care s-a oprit ca electrocutat și a dus mîna dreaptă la mărul lui Adam, probabil pentru a-i opri unele mișcări involuntare. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru decanul meu, care mi-a telefonat că trece mîine cu mașina pe aici spre Văratec. Așa căă... A desfundat butoiașul nea Lazăr? întrebă doctorul cu nările umflate. Da... dar m-a rugat să nu spun la nimeni, deoarece tot vinul vrea să-l țină pentru nunta nepoatei, răspunse Matei încet, ca să nu-l audă cumva moșul. Ce-i nebun? se sperie Nicanor. Ăsta-i vin de dat la nuntași?... Las' că-i dau eu de la crama asociației, cît îi trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nicanor. Dar să vii repede și să nu spui la nimeni unde ne ducem și ce vrem să facem! Apoi domnul Nicanor fu acela care intră în casa lui Lazăr Brusture și-i spuse să pregătească o altă canistră cu vin pentru a doua zi dimineața, cînd va trece Matei s-o ridice. I-a oferit în schimb cuvîntul de onoare că-i va da la nunta epoatei cît vin va dori, cel puțin la fel de bun. Pînă și doctorul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
copac răsturnat la vreo 50 de metri mai spre dreapta, de unde puteau supraveghea mai bine drumul pe care trebuia să vină Nuțu. Cum acesta întîrzia însă cam mult, după ce-i adresară cîteva cuvinte nu prea frumoase, se hotărîră să guste vinul chiar și fără paharele de plastic comandate la bufet. Și l-au gustat. Formidabil! Extraordinar! Licoare, dom'le! Ăsta vin, nu borșul de la bufet! Acestea au fost primele expresii care s-au rostit imediat după deșurubarea capacului, fiecare participant la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vină Nuțu. Cum acesta întîrzia însă cam mult, după ce-i adresară cîteva cuvinte nu prea frumoase, se hotărîră să guste vinul chiar și fără paharele de plastic comandate la bufet. Și l-au gustat. Formidabil! Extraordinar! Licoare, dom'le! Ăsta vin, nu borșul de la bufet! Acestea au fost primele expresii care s-au rostit imediat după deșurubarea capacului, fiecare participant la expediție îngenunchind în fața canistrei pentru a gusta mai comod. Și, bineînțeles, nu s-au mulțumit numai cu cîte o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cam într-o oră terminară aproape tot, și de mîncat și de băut. În canistră însă tot mai rămase ceva, considerat ca foarte necesar pentru întoarcere. Nu-l uitară pe Nuțu, căruia nu i-au trebuit decît două pahare de vin pentru a-și da seama că nu se mai bîlbîie aproape deloc. Au ascuns canistra și alte cîteva lucruri mai mărunte sub niște crengi, după ce s-au asigurat că nu-i vede nimeni și s-au ridicat hotărîți să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Intrară la prima casă să se spele și să se odihnească o clipă în liniște. Și, după o vreme, își dădură seama că n-au făcut tocmai bine lăsînd în pădure canistra în care rămăsese totuși o cantitate apreciabilă de vin. Doctorul se uită cu înțeles la Nicanor, acesta făcu cu ochiul lui Matei, Matei ridică din umeri și făcu un semn cu capul spre Nuțu. Du-te tu și adă canistra, Nuțule, se rugă de data asta domnul Nicanor, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și cîțiva vînători cu armele și mergem iar acolo, nu? Are dreptate Matei, fu de părere Nicanor. Cred că-i mai înțelept să tăcem din gură. După ce-și uscară bine hainele și se mai cinstiră cu cîteva ulcele cu vin de la moș Lazăr Brusture, plecară spre casele lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Unde se vede că orice om bea doar o singură dată în viață din izvorul vrăjit, dar prea puțini sînt cei ce-și dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cea mai "înțeleaptă", formulată după îndelungul periplu prin civilizațiile lumii, rând pe rând pradă morții, din postuma Memento mori, este Poezia, chiar dacă este numai o picătură de nemurire: Din aghiazima din lacul ce te-nchină nemuririi, E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirii: Dar o picătură numai. Decât altele ce mor Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și el toate. În zadar le scrii în piatră și le crezi eternizate, Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă, virtutea, în curăția picăturilor de rouă, prin dreapta înțelepciune a bărbaților, și se înalță spre Eter care hrănește focul veșnic al astrelor. (Neemeana VIII-a) Privitor la deschiderea metafizică, în poemul Pâine și vin, Hölderlin are o viziune fundamentală: Göttlicher Feuer auch treibt, bei Tag und bei Nacht, Aufzubrechen. So komm ! dass wir das Offene schauen Dass ein Eigenes wir suchen so weit es auch ist. "Focul divin însuși, zi și noapte năzuiește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și imposibil 176 Antidotul 176 Poezie și transposibil 176 De același autor Poeme: Laudă formei, Ed.Tineretului, 1969; Constelația Hyperion, Junimea, 1978; Orfeu și Euridice, Junimea, 1986; Inițieri, Timpul 1999; Înălțarea mai sus de sine, Cugetarea, 2002. Catrenele din Valea Vinului, Cugetarea, 2002. Meditații orfice, Cugetarea, 2003. Vitraliile Bunei Vestiri, Cugetarea, 2004, Învierea preludiilor, Panfilius, 2007. Poezii, Panfilius, 2009, Tratat de uimire, Panfilius, 2010. Cântec infinit, Antologie poetică, Princeps 2011. Pe pagini de eter, Panfilius, 2012. Ecouri din transposibil, Panfilius, 2014
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
umbră, aproape. Atât, sună apăsat glasul lui Musa în întuneric. Sitt îl șterge cu un burete mare și l ajută să-și îmbrace veș mântul alb. Pentru Ahmet, fratele de arme al stăpânului lui e deja o stafie. Cuvintele lui vin din trecut. — Atât. Oare știe că pe ea o cere Tariq? Idris și Tayyib, oamenii lui de încredere, pregătesc deja de drum darurile lui Musa. Printre măslini, se aude plânsul Rimei. E îmbrăcată în văluri aurii și poartă bani de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]