6,587 matches
-
iarba de măr, Mai pune un cântec pe foaia de plată Și floarea albastră ascunde-i-o-n păr. Domnește-mă, Doamne, c-un alt cer de stele, Domnește-mă, Doamne, cu iarba din miei, Aruncă pe masă din oasele mele Și cruță vioara din sufletul ei. Domnește-mă, Doamne, cu trei sau cu nouă, Domnește-mă, Doamne, c-un alt adevăr, Dar lasă-mă singur în boaba de rouă, Alături de fată și floarea de măr. MI TE DU Mi te du, stricată fată
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
o doamnă Care vine cu pași mici, Se apleacă ici și colo Ca să stingă licurici. Dezinvoltă, parfumată, Îmbrăcată elegant, Culege din iarba crudă Lacrimile - diamant. Mângâie din ochi câmpia Și se-așază între flori Și împarte păsărilor Naiuri, cobze și viori. Dimineața e o doamnă Cu trupul în zări născut Și, când pleacă-n voal de ceață, Lasă-n urmă un sărut! Referință Bibliografică: DIMINEAȚA E O DOAMNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1552, Anul V, 01 aprilie
DIMINEAŢA E O DOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367544_a_368873]
-
chiar primăvara. SOSIREA Totuși primăvara ne-a vestit sosirea, E din nou frumoasă, veselă și bună, Inimile cântă, cântă-ntreagă firea, Unii pentru soare, alții pentru lună. Bucuria urcă tot mai sus cu cântul, E un cântec totul, harfă și vioară, Sărbătoare este pe întreg pământul, Că s-a-ntors, cuminte, buna primăvară. ESTE PRIMĂVARĂ Timpul s-a oprit o clipă, Este iar ca la-nceput, Iar se-nalță o aripă, Un suspin și un sărut. Brațe-albastre-ntinde marea, Este primăvară iar, Seara-și
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
T R I C Ă (Din ciclul „NUNTĂ-N GRĂDINARI”) Mitică și Costică (li se-mpleticește limba-n gură, se îmbrățișează, se sărută la despărțire, își fac promisiuni). Muzica se aude din ce în ce mai încet (o melodie de alean cu plâns de vioară și acorduri cristaline de țambal). M: - Costică, băiatule, fii atent!... când m-o vedea a mea, iar mă pupă... ha-ha! Nici nu știi ce i-am dus altăieri seară? C: - Ce i-ai dus, Țambal? Hâc!... Pardon, îmi cer scuze
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
avea încredere de sine. Pentru școlari, studierea unui instrument sau cântatul cu vocea presupune dezvoltarea sentimentelor de mulțumire și încredere în sine, stimulând în același timp acțiuni complexe de coordonare a mișcărilor și concentrare susținută. Cântatul la pian, chitară sau vioară, contribuie la utilizarea unor zone din creier care nu sunt folosite în mod normal, în activitățile zilnice. Se știe că o persoană educată e întâi o persoană disciplinată. Aici intervine, de asemenea, importanța muzicii în viața copilului deoarece studiul unui
NU TRĂI FĂRĂ A RĂSPUNDE CHEMĂRII DIN SUFLETUL TĂU! de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367623_a_368952]
-
om lega de veșnicie Fântâni secate, și-or găsi izvorul, Iar ciutele rănite prin poiene, În iarba verde-și vindece piciorul. Nu va mai fi târziu, sau prea devreme, Nici lacrimi încrustate în mărgele Doar un arcuș și-o inimă - vioară Vibrând de parcă ar fi întâia oară! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Am să rămân / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1349, Anul IV, 10 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AM SĂ RĂMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367653_a_368982]
-
strada capătă, pe mijlocul ei cu mese acoperite-n alb, capătă diverse culori, în funcție de starea vremii și de păturile restaurantelor. Un mozaic ce-nveselește seara, ce dă un alt farmec Corso-ului brașovean. ...Era o seară de vară, și-o vioară cânta, parcă de una singură, de pe mica terasă a unui magazin închis. Pășim în acordurile vioristului târziu și absent, mergem încet și mai departe, interpretându-ne rolurile scrise de un Shakespeare personal, fără ca măcar să-i cunoaștem textul, și observăm sub
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
suficient." Timp de aproape 4 decenii, Take Ionescu a fost o mândrie a Parlamentului român, într-o vreme când tribuna parlamentară era ilustrată printr-o pleiadă de oratori de mâna întâi. În Guvernul lui Lascăr Catargiu, Take Ionescu este prima vioară a Guvernului. Această “fiară a cuvântului”, cum îi plăcea lui Delavrancea să-l caracterizeze, domina Parlamentul, baroul și întrunirile publice. Mulțimea, entuziasmată, îl poreclește “gură-de-aur”. Succesul și ascensiunea fulgerătoare ale lui Take Ionescu au deranjat pe mulți, ca P. Carp
TAKE IONESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366939_a_368268]
-
juisezi, ea râde și se gândește la apoliner, la andrebreton și la orânduiri sociale, nemuritoare, de beton. Pardon! Se gândește la vii, ba și la podgorii, și la șiruri de cimitire, ori chiar la maternități și la laptele praf, Materna. Viorile tac, două rațe, mac, mac, apoi două revolvere pac-pac, filmul de la televizor, prost, senzațional, înfiorător, însă totul s-a cam terminat, ești la pat, ești obosit și mulțumit, ești prostit, viața s-a cam consumat, clipa ta te-a cam
CHESTIA CU PAC, MAC ŞI TAC! (DICTEU) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366981_a_368310]
-
jucând set după set, o-amețește-ncet, încet. Dar ea nu e nici a lui, e a nimănui. E a vântului și, poate, ea de fapt nici Nu-i!... Dă-te jos din pat, uită ce e de uitat, pac-pac, mac- mac... Viorile cântă, pe când tac. A crăpat un drac ! Care nu sunt eu... Simplu, e-un dicteu...! ---------------------------- Roni CĂCIULARU Petah Tikva, Israel 21 noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Roni CĂCIULARU - CHESTIA CU PAC, MAC ȘI TAC! (DICTEU) / Roni Căciularu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CHESTIA CU PAC, MAC ŞI TAC! (DICTEU) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366981_a_368310]
-
macii Iubirea mea iar face pe nebună Stârnindu-mi iar trăirilor furtună , Iubito, astăzi dăruie-mi obrajii! Dă-mi gâtul tău subțire și umerii cei albi Dă-mi pântecul ce-ascunde o comoară Dă-mi sânii calzi și-a inimii vioară În marea-mi de iubire primește să te scalzi. În fânul moale ți-oi face azi o vraja Descântec vechi al veșnicei iubiri Te-oi îmbracă într-a iubirii coaja Să-mi fii tu veșnic miez în veșnicii. Primește-mă
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
miez ți-e buza Cu tine clipele mereu prea iute fug Alături când te simt m-aprind că și un rug Nu-mi pasă că o toamnă își leapădă iar frunză. Pe trup cât sunt arcuș și tu-mi rămâi vioară Doar gândul că te-aș pierde mă-nfioară. **** Din tinerețea ta aș face o licoare Gustând din ea tot tânăr să rămân, Și ție să iți fiu și prieten și stăpân In viata asta-n toate trecătoare. Din buzele de mine
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
primă mărime, care spune multe despre cei care o folosesc. De pildă, că cel mai avantajos, în Valea Hranei, este să fii animal. Se vede după zoonime de câtă simpatie se bucură ele aici: pe vaci le cheamă Viola și Vioara, pe o bivoliță - Borișca, pe un bivolaș - Iambor. De un colorit cuceritor este și onomastica specifică zonei Văii Hranei, unde, pentru precizie, se face risipă de cuvinte: nume fixând apartenența familială, nu o dată într-o cascadă a generațiilor (Lenuța li
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
de lacrimi și de ciudă” că turta făcută din nouă linguri de făină, în care pusese și nouă linguri de sare... „nu a fost prea dulce”; Veselie; Vramniță construită prin suduire; Verjelul, horă unică în an, ocazie prinsă ori ratată; Vioara speriată de țăranul uriaș Gheorghe „plângea o melodie învălmășită”; Vaida și fiul lui cu nume-titlu: Simionu li Vaida; „Vara aceea am încălecat capra Cârnei, vaca ei, cum ziceam noi în bătaie de joc”; „vreo zece ani de agoniseală, pe șantierele
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
învălmășită”; Vaida și fiul lui cu nume-titlu: Simionu li Vaida; „Vara aceea am încălecat capra Cârnei, vaca ei, cum ziceam noi în bătaie de joc”; „vreo zece ani de agoniseală, pe șantierele de la oraș” pentru un clopot de suflet; „Vaca Vioara care mă fugărea pe pășune când o pășunam dimpreună cu ceilalți copii de seama mea, în vacanța de vară”; „Vor sărbători în curând, călare pe un butoi autohton, cu horincă de prună curată”; Vara, fata lui badea Văsălie dormea pe
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
Mozart - compozitor vienez de o mare originalitate, cu o operă vastă și diversificată; dintre cele 26 cvartete de coarde a fost ales String Quartet No.23 în F Major, K.590, Andante, executată de instrumentiști ai Orchestrei simfonice din Durham ( vioară I și II, violă și violoncel); - Continuous Replay, coregrafia Arnie Zane - 1977, revizuită în 1991 de către Bill T. Jones, pe muzica lui John Oswald, compozitor canadian contemporan; - D-Man in the Waters sub deviza lui Jenny Holzer: „In a dream
2011 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367075_a_368404]
-
a dream you saw a way to survive and were full of joy”, coregrafia Bill T. Jones executat pe muzica compozitorului german Felix Mendelssohn-Bartholdy, reprezentant de frunte al romantismului - Octet for Strings in E-flat major, Op.20, de către patru viori, două viole și două violoncele, cu instrumentiști din aceeași Orchestră simfonică din Durham. Costumele întregului spectacol au fost realizate de Liz Prince. Despre Bill T. Jones aflăm că este Director artistic, coregraf, un artist complex, talentat, dansator, director de teatru
2011 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367075_a_368404]
-
în viață țării. Opera lui, este recunoscută pe plan mondial fiind considerat unul din primii mari creatori ai artei moderne. La vârsta de 17 ani începe să se manifeste înclinația lui spre artă, când, băiat de prăvălie fiind, construiește o vioară din scândurile unei lădițe de portocale. Urmează Școală de meserii din Craiova (1894-1898), apoi, pleacă la Viena unde lucrează la un atelier de tâmplărie, iar după un an revine în țară și se înscrie ca student al Școlii Naționale de
ANIVERSAREA NASTERII LUI CONSTANTIN BRANCUSI de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367168_a_368497]
-
Am făcut muzică, dans și pictură... de când mă știu. Am crescut cu pasiunea muzicii moștenită de la părinți care aveau o colecție valoroasă de LP-uri aduse cu greu din România la Toronto... atunci când au emigrat. Am cântat în copilărie la vioară și la pian, dar nu am început să compun decât de puțină vreme. Ascult tot felul de muzică, de la rock, la rap, la muzica folclorică și sunt receptivă la genuri noi de muzică. George ROCA: Știu că sunt mai multe
INTERVIU CU DJ SIMINA GRIGORIU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367207_a_368536]
-
ceva pe pieptul sarafanului de elevă. Erau lacrimi mari, care cădeau neoprite, deși nu-mi propusesem să plâng sau să mă pierd. Domnul acesta, cu privire de veveriță (era pe atunci institutor), s-a ridicat, cu naturalețe, și-a luat vioara de pe dulap și a cântat câteva acorduri. Am început să cântăm amândoi, pe două voci. Melodia era deosebită și vocile noastre se completau, neputând opri însă lacrimile mele, de fericire acum. "La cine, la Jăbel, nu te-or învățat, când
BLÂNDELE TĂCERI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367244_a_368573]
-
A pune-n palma visurilor mele. Doar adieri de vânt în fapt de seară Ce-aduc miresme crude-n fân cosit, În ochi lumină, 'n suflet primăvară Un câmp de flori de suflet nesfârșit. Din cântec lin, pe strune de vioară Să torc spre tine-n taină tandre șoapte De Sus să curgă dintr-o călimară Praful iubirii peste noi în noapte... Și lacrimi - bobi de rouă de pe flori S-adun pe buze-n dimineți senine Să mă-nfășor în mantii
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
că până acum ai învățat despre ea numai cuvinte fără acoperire. Dar de ce este așa? Îți răspunde tot poeta: „Veștile monopolizează presa/ manipulează, trebuie să citești printre rânduri,/ să descifrezi viața celebrităților,/ să te ascunzi după deget,/ să-ți acordezi vioara mereu/să nu distonezi” (Cortinele brocate) Departe de imaginea poetului aflat în turnul de fildeș, o invenție răutăcioasă a unora care nu înțeleg poezia și nici condiția poetului adevărat, Bianca Marcovici dovedește în multe din versurile sale un caracter puternic
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
Sfânt legământ ce rostul le arată. Își schimbă-n picuri, ceara, efemerul, Penumbrele-n iatac sporesc misterul.” (din lumânări...) „Ce taină mă îmbie-acolo unde Lumina se conjugă cu fiorii, Arhaic prag pe care să-l inunde Vibrația măiastră a viorii? Noi contopim milenii în secunde...” (ce taină mă îmbie?) Să fac o pauză lungă, ceva îmi șoptește din mine. Să mă depărtez, să nu stric armonia versului, aud altă șoaptă. Să închei lăsându-i Annei darul trimis dintre veacuri. Să
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
cosita,câțiva stropi furăm din nori... Bucuria umplea zarea,fluturii-mi furau săruturi, Calea o luai spre casă,sărutând și maci și fluturi. O bătrână stă în poarta,unde paste o mioara, Iar în timp ce-i dăm binețe,sfredelind că o vioară, Simfonii de amintiri începură lin să cânte, Amintiri cu-a mea bunica începură să m-alinte, Mi-amintii de chipul ei,cum și ea ne aștepta, Scrutând zarea cu tristețe,când în poarta mereu stă... Visător privea bătrână și câtă
UN BUCHET DE AMINTIRI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368598_a_369927]
-
uliu flămând cuibărit în viscere/ se roteau întrebările peste ultimul i sacadat” ( Imposibila uitare, p 51). Reușește cu vădită aplecare să deslușească rosturi „pariez doar pe alb/ știu gustul zăpezii dinspre nord vine frigul/ e târziu pentru fluier caval sau vioară/ și totuși tresar răzbit de-un colind și lerui să umple pustiul/ lerui liniștii false din fratele om cum lerui Luminii/ în zilele mele” (Poveste de iarnă, p. 36) și să dezlege noduri „răsfir/ cu privirea/ nisipul sticlos/ cinabrul din
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]