2,160 matches
-
executanți și auditori, toată lumea avea ochii în lacrimi, și cred că nimeni, cu emoția în gît, nu a putut dejuna ca de obicei la ieșirea de la acest concert de neuitat*. Viena continua să-și justifice reputația de pepinieră de subrete vioaie pentru operete de renume: Oscar Strauss cu Waltzer traum și Lehar cu Văduva veselă abia scrisă, erau cei care, la sosirea mea, dețineau marele succes, iar orchestrele de prin restaurante și din cîrciumi reproduceau ariile sub castanii din Venedig in
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
era un artizan neobosit al bunei înțelegeri dintre cele două patrii, iar saloanele sale, pe unde treceau vedetele lumii literare, artistice și științifice, erau întotdeauna deschise strădaniilor legate de această apropiere. Îndată după sfîrșitul convalescenței, domnul Barrère, regăsindu-și energia vioaie de altădată, veni să combată acțiunea domnului Bülow. Acesta din urmă, alături de eforturile diplomatice desfășurate pe lîngă guvern, pe terenul cesiunilor teritoriale, se străduia să "lucreze" opinia publică italiană. Pentru a propăvădui neutralitatea, avea sprijinul partidului socialist condus de triumviratul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
locul de întîlnire a tuturor somităților din lumea întreagă, conducători de armate și de state, adunați pentru greaua sarcină de a stabili pacea. În fruntea guvernului francez se afla Clémenceau, Tigrul, pe cale să părăsească puterea definitiv, aproape octogenar, dar încă vioi și combativ, făcînd față negociatorilor țărilor aliate, deja adversare în multe probleme arzătoare. A primit noua delegație română la Conferința de pace care urma celei conduse de domnul I. Brătianu la Ministerul de Război de pe strada St. Dominique. Noua delegație
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ca să fi lăsat lucrări temeinice de filologie. Vasile Burlă (1840-1905) se orientase în limba sanscrită și devenise notoriu prin polemica cu Cihac asupra cuvântului "rață". Gh. Panu (1848-1910) s-a pregătit pentru istorie, a făcut gazetărie și a lăsat niște vioaie Portrete și tipuri parlamentare. Opera istorică a lui A. D. Xenopol (1847-1920) e serioasă, ridicată pe o solidă documentație, dar nu depășește cercul didactic, din cauza absenței darurilor literare (portretistică, interpretare fină a faptelor). E universal cunoscută teoria sa a istoriei în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mii de cărți. Ele contribuie mai bine la configurarea artistului care a vrut să extragă dintr-însele savoarea estetică. ă...î Nota personală a acestei lucrări e analiza intuitivă și oarecum gustativă a unui senzual foarte impresionabil, a unui benedictin vioi, malițios și onctuos, foarte dotat să-și agrementeze rezultatele investigației sale cu savori lexicale deosebite. Arta criticului e în fond aceea de insidioasă comunicare a plăcerii, indiferent de obiectul care a provocat-o, chiar dacă citatele, foarte numeroase, nu corespund în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bun și mai durabil, dacă sunt doborâți de-abia În Februarie sau mai târziu chiar, atunci nu durează și sunt distruși În curând de mici viețuitoare. În perioada Înviorătoare domnește În Întreaga natură o mare activitate, animalele sunt sprintene și vioaie, iar progeniturile lor dobândesc viață În acest timp. Plantele se ivesc și cresc În chip remarcabil. Perioada de activitate este timpul creșterii și al nașterii. În perioada de activitate, florile au cu totul un alt miros, decât În perioada de
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
îmbrăcat în haine de sărbătoare, a dansat și a cîntat în memoria decedatului. După săvîrșirea chinului(mor ții), au fost aduse sfintele pirostrii ale cetății cum este datina străbună(veche) pen-tru a fi înălțat întreg la ceruri. Eu am fost vioi și am alergat să-i duc cele necesare cinstitului somn de veci. Am ieșit și plin de sfială am aprins lampa Salvatorului sau Mîntuitorului(IOI). Mulțimea adunată s-a îmbrăcat frumos și a dansat cîntînd ca un șuvoi. Preoții șoptind
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pîine sfințită. Era o groapă, unde ca niște cai puternici, cu picioarele au făcut mocirlă și au murdărit cu ea pînza. Pe acești răi cu mintea în pîclă i-am descîntat cu apă neîncepută și i-am uns să stea vioi și sila să nu-i mai țină. Voi striga: privește aceste măciuci care s-au murdărit iar acum se rușinează și plîng în hohote. Acești tineri geți, prin cetate vor umbla numai în zdrențe. Sfîntul a spus că aceste măciuci
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
s-a căsătorit s-a îmbolnăvit și a trebuit să renunțe la atelierul de tricotat. Vărul Gheorghe, al doilea fiu al mamei Ileana, a fost dus să învețe meserie la o turnătorie din Ploiești, la un patron. Deși era băiat vioi, frumos și mai voinic decât mine, după un an, l-au adus acasă slab, bolnav și plin de păduchi. Bietul băiat a fost tuns pe cap „două zeruri” și se vedeau păduchii înfipți în pielea capului la rădăcina părului. A
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
n-a trecut de 70 kilograme în greutate. Era absolvent a cinci clase primare. Fiind primul născut, în copilărie a trebuit să poarte grija fraților mai mici, în deosebi vara, când bunicii mergeau la muncile câmpului. A fost un copil vioi, neastâmpărat, a făcut multe pozne. .într-o duminică de vară, pe când avea 8-9 ani, s-a dus cu alți copii la scăldat, și după se s-au jucat în apa răcoritoare, au pornit să caute ouă de păsărele în cuiburile
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a reconstitui decorurile și viața antică. Colaborările de la „Universul copiilor”, adunate în Povestirile lui Moș Vremelungă (1937), sunt, cele mai multe, un fel de pilde, care ilustrează idei morale, învățături utile, sau mici scenarii pentru exemplificarea unor mituri și credințe, în texte vioaie, concise. Romanul Urmărind idealul (1921) este o formă revizuită a versiunii din „Literatură și artă română” (Mina Frunză, 1906), scrisă sub impresia evenimentelor din Rusia anului 1905. Un student bucureștean și o studentă din Basarabia, aflați în vacanță, au lungi
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
cărțile pe care le-a citit. Cei care l-au ascultat în această „Academie de sub pământ” - cum îi spune Petre Pandrea, alt personaj al rezistenței intelectuale românești - mărturisesc că avea un dar remarcabil de povestitor și analist. Are o minte vioaie, deschide paranteze, știe să folosească termeni colorați, luați din cărți sau din limbajul străzii (fapt ce se observă și în scrierile sale), în fine, are din ce în ce mai mult vocație de duhovnic. Îi încurajează pe cei slabi și îi ajută pe cei
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
de autor exersat, figuri de oameni politici, funcționari, gazetari, actori de provincie, poeți famelici, „cărturărese” de mahala, chiriași și proprietari. În mare măsură e lumea momentelor lui I. L. Caragiale (eroii au chiar aceleași nume: Mitică, Mache, Lache), dar în afara replicii vioaie, sugerând efecte comice sau contribuind la obținerea unui instantaneu hazliu, T. nu urmărește, decât rareori, o semnificație mai adâncă. Funcționarul mărunt, cu preocupări derizorii conturat de T., ca în Căderea guvernului, Tuns și frezat ș.a., va popula mai târziu universul
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
acestei pledoarii. El a aruncat asupra lumii o privire de o clarviziune desăvârșită. A văzut ființe cărora numai un colb ușor le întuneca ochii minții și altele care aveau ochii acoperiți de un colb gros. A văzut ființe cu mintea vioaie și altele cu mintea îngustă. În cele din urmă a hotărât să ia asupră-și sarcina de a răspândi în lume remediul suferinței descoperit de el din milă pentru acele făpturi. Textele mahayaniste precizează că după ce a început propovăduirea doctrinei
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
la fericirea ei!... (același joc de amândouă părțile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.) Ionescu, Popescu, Toți: (foarte mișcați) Bravo! Cațavencu: (ștergându-se repede la ochi și remițându-se dodată; cu tonul brusc, vioi și lătrător) Fraților, mi s-a făcut o imputare și sunt mândru de aceasta!... O primesc! Mă onorez a zice că o merit!... (foarte volubil.) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultra-progresist... că
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lăutar pe care l-am cunoscut încă din casa părintească era Marinică. Foarte vestit pe vremuri, când l-am văzut pentru întâia oară era aproape retras din activitate. Era un bătrân cu barba albă, foarte mic de statură, dar încă vioi. S-a încercat să-mi dea câteva lecțiuni de vioară. Deși instrumentul îmi plăcea mult, n aveam aptitudini. Lăutarii epocii erau: Angheluș, celebru muscalagiu 267, Pădureanu bă trânul 268, Ionică Dinicu 269, tatăl lui Grigoraș Dinicu, Ochi Albi 144 bucureștii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1960, după ce-a stat doi ani la Socola. Iată, au trecut de-atunci 23 de ani!” Apoi, privind dramatic cerul, adaugă: „Doamne, cît am mai trăit! De-acuma mă poți lua oricînd!” La 71 de ani, e încă dreaptă, vioaie, curată (i-am sărutat întotdeauna mîna cu plăcere), cu simțul de observație la fel de ascuțit, ca de cînd o știu, și gura rea, necruțătoare cu cine trebuie. Pe mine mă laudă, căci din cei peste 50 de inși pe care i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de beat (care-i reproșa tovarășului său de pahar, cu arătătorul dus la buze): „Pssst! Spui niște prostii originale!...” Am stat cam o oră la coadă la pîine. În spatele meu se afla un țigan orășenizat: fața smeadă, suptă, ochi negri, vioi, chică creață, ieșită la spate de sub căciula cu urechi suflecate, roase, a căror culoare trecea de la gri la roșietic. Cum se înainta foarte lent, mi-a debitat o mulțime de lucruri: despre „curcanii lui Plăcintă”, „ceva mai mici decît struții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că mîncăm pește oceanic, au sărit să aplaude. Apoi cînd, mai la vale, a zis, zîmbind larg din fastuoasa-i barbă, că „la pescuit (de femei) trebuie să ai undița tare”, satisfăcute că au înțeles „mesajul”, au aplaudat și mai vioi. Ce e supărător în asta?, m-ar putea întreba cineva. Evident, nu „succesul” lui Cs., scriitor care, după mine, în ciuda numărului de cărți publicate, nu și-a găsit încă genul potrivit cu calitățile sale. Supărător e faptul că aceste „pseudopoeme”, asortate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru că aici trăiesc mai mulți oaspeți din străinătate, deci scrisorile sunt mai multe. Ziua Începe În jurul orei zece. * Micuța mașină galbenă, parcată chiar În fața casei, sub fereastra mea. „Schreib mal wieder”2, scrie pe portieră. Domnul amabil și pedant iese, vioi, dar fără grabă, din mașină. Ar putea fi orice: profesor, inginer, Steuerberater, violoncelist, orice. Scoate teancul de plicuri, Își aranjează geanta pe umăr. Se mai uită o dată În mașină, dacă n-a uitat ceva. Închide portiera. A intrat În curte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
naivității, cu lacrimi, Îmbrățișări, râsete, prăbușiri? * Străin, aici? Străin sau Înstrăinat oriunde, până la urmă. Mi-am regăsit obișnuințele. Le port cu mine, oriunde. Partir, c’est rester en même temps... Tocmai a ieșit pe poartă. Niciodată nu Închide poarta. Iese vioi, cum a intrat. Nu face niciodată gestul minim de a Împinge, ușor, cu umărul, poarta În urma sa. Ciudată neglijență la un om atât de corect și atent. L-am urmărit În toate zilele, Încordat să verific dacă nu cumva mă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gestul minim de a Împinge, ușor, cu umărul, poarta În urma sa. Ciudată neglijență la un om atât de corect și atent. L-am urmărit În toate zilele, Încordat să verific dacă nu cumva mă Înșel. Nu, nu mă Înșelam. Deschidea vioi poarta, intra În curte, străbătea fără grabă aleea pavată, intra În clădire, ieșea. Poarta rămânea, invariabil, În urma sa, larg deschisă. Mă Întreb cine este acest domn, dacă misiunea cu care l-a Învestit hazardul nu se servește de o prea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
granițe, apoi Dr. Victor Biriș, apoi Boian cu Horia Sima și acum Horia Sima cu Petrașcu. Era un om sigur, dar foarte prudent în tot ce făcea sau vorbea, ceea ce nu era rău, un om mărunțel, brunet și cu ochii vioi luminați de o inteligență nativă, care te impresiona prin întrebări sau răspunsuri scurte și foarte lămuritoare. Știa absolut tot ce se întâmplase în România, auzise de eliberarea legionarulor din lagăre, i-au povestit și ei câte ceva, dar fără a lungi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
zise Pitic. Nu oricine poate! Am încuviințat fără nici un comentariu. — Ce să mai vorbim de urechi! Le smulge pur și simplu. Iar am dat din cap. Până acum trei ani a fost luptător profesionist. Și încă unul de elită. Tânăr, vioi, priceput... Dar l-a găsit naiba să se rănească la genunchi, or așa ceva nu se permite unui profesionist. El trebuie să se miște repede. Bărbatul cel solid mă privea fix, așa că iar am încuviințat. — Doamne, ce l-am mai căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dau, zise Colonelul luând ghetele. Colonelul s-a întors spre seară și m-a anunțat că-i înmânase ghetele Umbrei, personal. — E îngrijorată din pricina ta, spuse bătrânul. — Cum arată? — Frigul și-a cam pus amprenta pe ea, dar e încă vioaie. M-am îmbolnăvit cu zece zile în urmă. În fine, aseară am reușit să cobor dealul și să ajung la bibliotecă. Când am deschis ușa, aerul mi s-a părut și mai neprimitor decât înainte. Nu era nici un suflet prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]