2,199 matches
-
doi fii, Soțul e bănuitor: Unu’ oare-al cui o fi?! Soția fotbalistului Nevasta lui, prevăzătoare Nu duce-o viață plicticoasă: Când joacă el în deplasare, Ea are “meciuri” grele-acasă!... Pudoare Cum soața lui bătea din plin, La ușă apăru vioi Și o rugă: “Mai stai puțin, Să iau și eu ceva...pe noi!” Eu, soția și timpul liber La noi nu e loc de drame, Orice pasiuni încap: Eu m-apuc de epigrame, Ea, cu mâinile de cap!... Matrimonială Tipul
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
pe jos, ceea ce în timp a acumulat în zonă un strat gros de pungi și gunoaie. Mamaie, nu arunca pe jos. Pune totul înapoi, spun eu, luînd aspectul unui ecologist. Asta grijă să mai am eu, replică îndrăcit. Băbuța, foarte vioaie, avea și ea un băț socotit, care, în plus, avea și un cui în vîrf. Da' este frumos ce faci? Uită-te ce mizerie faci. N-ai decît să faci curat. Eu? Da, dumneata. Păi, cum să spun, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sa. Frînturi, surprinse de ochi ageri și talente minunate, reușesc uneori să ne scufunde într-un soi de visare apăsătoare, pe care doar o toamnă tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de vioaie. Pe drumeagul acela pustiu înainta cu pași măsurați moșul Bulgaru, un om cu părul alb complet, dar foarte verde încă. În mînă avea un băț de alun, cu o gămălie cît oul de gîscă. Gămălia stătea de obicei în palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
găsește argumente, devine iritat și aproape țipă: Hai înapoi să vedem. Dacă am dreptate, mergi din nou la mine și stai pînă dimineața? Dar dacă am eu dreptate? Păi, vom avea de lucru puțin, nu? Tinerii se întorc cu pas vioi și îl văd pe Ionel întins pe pămînt, inert. Este mort, cheamă Salvarea. Cei doi tineri încearcă și ei ce pot, fata plînge. Nu-i mort, Doamne, a deschis ochii. Salvarea vine, însoțită de tărăboiul de rigoare și se trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a izbit în ea și și-a fracturat femurul și clavicula. Același motan, adică înțăncușatul cu țepușa? Da. La biserică ați fost? Da. Cu copiii tăi te-ai împăcat? Cu diavolii aceia? Niciodată! Atunci Satana vă va ucide. Mă îndepărtez vioi și aud strigînd în urma mea: Tu vorbești serios? Da, îi arunc peste umeri. Pagubă mare, dom'le! Primăvara asta mă îndeamnă la lungi plimbări și la meditații. O oră pe zi savurez trezirea la viață a tuturor frumuseților naturii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu și-ar fi amintit așa de precis data, dacă n-ar fi luat o chelfăneală zdravănă cînd a încercat să-l rupă. Deci Ilarion era bătrîn și baba lui era cu doi ani mai bătrînă. Numai că era mai vioaie și făcea cam toate treburile casei. Catincoo, strigă moșul spre babă. Ce vrei? Vino să mă îmbraci. Mă duc să curăț zăpada. Baba vine cuminte, îi ține pantalonii, îi pune ciorapii și toate cele, iar la urmă îi îndeasă cușma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care nevăzînd nimic vă grăbiți să demonstrați. Ei bine, imaginați-vă acum, vă rog, Încercați să vedeți un havuz Într-un scuar dintr-o mică așezare răsăriteană, o calmă oră de seară cu ciorchini de glicină și acolo sub zvîcnirea vioaie a apei o fată goală; Încercați să simțiți răcoarea parfumată a pielii ei, acel trup oval și lunecos sub stropii zglobii ca și cînd zilele de mult s-ar fi Întors cu adevărat, ca și cînd nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
soare. Unde să se așeze? Cu prosopul În mână, Începu un traseu haotic pe peluză; se Împleticea, ca să spunem așa, printre vagine. Își spuse că trebuie să se hotărască odată, când o zări pe catolică discutând cu un brunet Îndesat, vioi, cu părul negru și creț, cu ochi veseli. Îi făcu un vag semn de recunoaștere - pe care ea nu-l remarcă - și se trânti alături. Un tip În trecere Îi strigă brunetului: „Salut, Karim!” Cel astfel numit agită mâna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și câini de talie mică. În urma unei catastrofe ecologice, bărbații au dispărut, ca și cvasitotalitatea speciilor animale. Timpul s-a oprit, clima e blândă și constantă; arborii dau fructe tot anul. Femeile sunt veșnic nubile și proaspete, cățeii sunt veșnic vioi și veseli. Femeile se scaldă și se dezmiardă, cățeii se joacă și se zbenguie pe lângă ele. Sunt de toate culorile și toate rasele: caniși, foxterieri, grifoni bruxelezi, Shi-Tzu, King Charles, Yorkshire, West Highland și harrier beagle. Singurul câine mare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dragă. Rămasă de curând singură, bunica mă sună în fiecare seară să vadă ce am făcut peste zi. Am stat de vorbă cu ea minute întregi fără să îmi dau seama cum a trecut timpul. Și, desi nu este la fel de vioaie că bunica Lenuța, ea deretică toată ziua prin casă și prin curte. Aceste trei persoane constituie pentru mine un întreg fără de care viața nu ar mai fi la fel! Împușcătura Caterina Velișcu Într-o zi frumoasă de primavară, am hotărât
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de soare, clipoceam, pînă cînd bunica, cu glas aspru și vioi, începea a-și aminti. De departe ne înconjurau dealurile de la Tudora și Buda și se deschidea, sub livezi, zarea neștiută a satelor. Toate păreau muiate în clipirea albastră. * ...Mai des se abătea pe la noi moș Savastian. Mi-aduc aminte de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
s-o necăjească pe bunica. - Liță Marghioală, cînd trăia omul dumitale am făcut noi multe fărădelegi împreună. - Veți fi făcut! rămînea neclintită bunica. - Nu le știi dumneta, că nu știe femeia toate ale bărbatului. - Ba să nu crezi, se răsucea vioi bătrîna aducînd în același timp de la cofă o ulcică cu apă pe marginea vetrei; muia în ea lingura de lemn, tepșea mămăliga, lăsa ceaunul să se scoacă șapoi îl avînta către măsuța joasă, pe trei picioare; îndată se ivea, galbenă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
utece. Mai cînta din fluier seara la căminul cultural iar la urmă a încropit o formație de fluierași. A luat și premii la raion.” Glasul lui sonor și îndrăzneț, fruntea teșită, nasul ca o cizmă, botul de cimpanzeu și chipul vioi cu ochi mici, verzi și mobili, îi dădeau lui Fărocoastă un aer vesel. Deși semănau cu el la îndrăzneală, frații lui rămăseseră țărani. Cu vocea cultivată, deosebită de a lor care nazaliza și înghițea vocabulele, Costică avea o mare autoritate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lucruri atât de mărunte o namilă potrivită să sfarme stînci. Împingînd cui după cui pe gît, Urecheru promise instructorului că, după ce-și repară motoreta, o să-l ia la plimbare prin comună. Cu capul aplecat, tovarășul Cucolaș îl asculta binevoitor. Vioaie, verva pornografică a lui Fărocoastă se dovedea de nesecat. M-am mirat văzîndu-l integrat în această societate pe tînărul Tomulescu. Știam că strînge material pentru o delațiune, de aceea mă punea să-i povestesc amănunte din cancelarie. Complicitatea asta mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
președinte de întovărășire. De la asta i s-a tras o burtă uriașă. În această privință îl urmau întocmai cei șase feciori. Mezina însă rămăsese slabă. Spînatic, bădia Nică dovedea o sprinteneală păstrată din vremea cînd arăta ca un țîr. Era vioi și-i plăcea să stîrnească oamenii la rîs. Treburile de președinte însă nu le rezolva curat, așa că, în curînd, se înstări. Deși pîntecul îi creștea mereu, își cumpărase bicicletă. Era ca un butoi în care vechiul bădia Nică se cufundase
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ies cu prietenul sau prietena la o înghețată. Discută despre cum să‑ți petrecu cu folos timpul liber, despre școală, despre cine s‑a încurcat cu cine de la politehnică sau cine s‑a ales doar cu un funcționar chipeș și vioi. Alte subiecte de conversație sunt concertele, teatrul, expozițiile, petrecerile sau discurile. Clica Anna‑Sophie‑Rainer respinge asemenea lucruri. Au depășit faza discurilor și dacă totuși îi mai interesează, atunci doar jazz cool sau rock fierbinte. Sophie e mai puțin vehementă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de lână, e chiar stofă de lână pură, așa scrie pe etichetă. Rainer e întors pe dos că Hans primește un cadou așa frumos, iar el nimic. Dar asta nu‑i decât o toană a Sophiei, care‑i nestatornică și vioaie ca un spiriduș, sigur o să se potolească ea curând, când se va așeza la casa ei. Acum doar se joacă cu Hans, care nu‑și dă seama de asta, fiindcă‑i începător în arta amorului. Sophie îi spune lui Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ce va fi curând părăsită pentru întunericul dintr‑o cameră nesănătoasă - Hans dă zglobiu șuturi în ghemotoacele de hârtie și alte gunoaie, închipuindu‑și că pasează mingea sau că‑și driblează adversarul. Anna încearcă să zburde și ea pe lângă el, vioaie și mlădioasă, arată însă obosită, rigidă și stângace. Lumina nu e mediul propice Annei, așa cum nu e nici natura, ci artificialitatea. Acolo înflorește ea, în schimb aici nu există decât lumină primăvăratică, praf, gaze de eșapament și aer de Viena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-un baston. Ne lasă un circular și îngroșat „bună seara“. Mulți invitați nici nu știu unii de alții. Se recunosc abia pe peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
necunoscutei pentru o convorbire „interesantă și plăcută“, dar crisparea le mobiliza, în fiecare clipă, atenția, îi obliga să-și controleze cuvintele și gesturile. Hariga ar fi încurajat, probabil, cu zâmbetul său inteligent și ermetic, un asemenea bine-venit răgaz. O dispută vioaie și reconfortantă despre iubirea celestă, ivindu-se goală din mare, fără obârșie umană, adică, transcendentă ? „Unii o consideră - așa cum o pictase și Botticelli - superioară dragostei terestre și trecătoare.“ Vocea fierbinte și afumată a doamnei Mărgărit, accente decise și patetice de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scumpă - este pentru ea o afacere la fel de serioasă ca și cea a soțului ei de a face bani, o preocupare cu care nu te joci și nu glumești nici măcar o clipă. Apoi apare pe trotuar o fată drăguță și blîndă, vioaie, simplă și plăcută la Înfățișare, Împodobită de o pată de culoare aprinsă - o eșarfă roșie sau albastră, o pălărie nostimă - cu părul delicat răsfirat În vîntul molcom, cu ochii adînci și limpezi strălucind ca ochii pisicilor, plini de forță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tocmai am vorbit. Cred că-i În cabina șapte, se... După ce transmise informația În această manieră delicată, se Întoarse spre Însoțitorul ei - un marinar voinic și zîmbitor, Îmbrăcat În uniforma Flotei Navale a Statelor Unite - și-l Întrebă cu un umor vioi, dar cam provocator: — Ei, ce spui, flăcăule? Te-ai plictisit? Ei, hai, că nu mai avem mult... Ăștia termină imediat și pe urmă-i rîndul nostru. — Măcar de-ar termina! răspunse marinarul cu o brutalitate glumeață. Că, dacă nu, sparg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi în pijamale crem-vertical care-și smulge clondirul din buzunar și ne aruncă privirea în față: E toamnă și mă vedeți deși vara frunzișul mi-e atât de des încât mi se înăbușă pielea. Nici nu pot ieși prin gard în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în buzunar... potolit, dresat și cumințit de voinicosul Radu! - Unde ai descoperit nărăvașa gaură de vierme și cum ai astâmpărat-o? Îl întrebă bunicul curios, - Nu spun! E o taină ce trebuie s-o păstrez cu sfințenie! Răspunse preocupat, coborând vioi și îmbarcându-se pe triciclu... care era, bineînțeles, tot spațial - Radu, fugi la comandament, adică la masă! Îl auzi pe bunic însă el nu avea nici un chef de ședințe, era obosit! Drum străbătut Vântul rece se stârnise cu furie asupra
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]