4,713 matches
-
Elvin, Geo Bogza, București, 1955; Georgescu, Încercări, II, 207-220; Petroveanu, Pagini, 11-15; Ivașcu, Confruntări, I, 443-454; Regman, Confluențe, 208-242; Piru, Panorama, 316-319; Protopopescu, Volumul, 108-160; Vlad, Convergențe, 276-286; Sasu, Progresii, 119-123; Tudor, Pretexte, 132-137; George, Sfârșitul, I, 343-346; Ieronim Șerbu, Vitrina cu amintiri, București, 1973, 230-236; Ungheanu, Pădurea, 257-266; Ungheanu, Arhipelag, 59-67, 412-414; Ciobanu, Incursiuni, 131-138; Cristea, Domeniul, 155-163; Pop, Transcieri, 216-225; Balotă, Universul, 99-114; Regman, Colocvial, 61-68; Geo Bogza interpretat de..., îngr. și pref. Antoaneta Tănăsescu, București, 1976; Cristea, Arcadia
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
Chișinău. Colaborează la „Literatura și arta”, „Dacia literară”, „Cronica”, „România Literară”, „Poesis”, „Vatra”, „Tribuna”, „Septentrion literar”, la care e și redactor, ș.a. În 2000 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Volumele Cântece de drum (1982), Revenire (1990), Vitrina manechinelor (1992), Cetatea de Sus (1994), Dincolo de vârstă (1996), Poem bucovinean (1998), Cronograme în piatră (2003) conțin o poezie expresionistă, cu atitudini postmoderniste. Mesajul ei aparține unui glas ce îndrăznește să se exprime într-un imperiu al tăcerii: „Și se
BOSTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285825_a_287154]
-
elaborate în colaborare cu soția sa, Lora Bostan, au în vedere valorizarea tradiției și a prezentului literaturii române din Bucovina. SCRIERI: Cântece de drum, Ujgorod, 1982; Corelații tipologice și contacte folclorice, Chișinău, 1985; M. Eminescu, Cernăuți, 1989; Revenire, Ujgorod, 1990; Vitrina manechinelor, Chișinău, 1992; Cetatea de Sus, Cernăuți, 1994; Literatura română din Bucovina (în colaborare cu Lora Bostan), Cernăuți, 1995; Dincolo de vârstă, cu o Tabletă de poet din Țara de Sus de Eugen Simion, Timișoara, 1996; Poem bucovinean, Cernăuți, 1998; Poezia
BOSTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285825_a_287154]
-
incendiat al lui Ierusalim Unicornus, pref. Alexandru Paleologu, postfață Mihail Constantineanu, București, 1999; Monolog nocturn despre Suverana Slobozenie a Singurătății, îngr. Mariana Macri, pref. Andrei Pleșu, București, 2001. Repere bibliografice: Șasa Pană, Născut în ‘02, București, 1973, 362; Ieronim Șerbu, Vitrina cu amintiri, București, 1973, 205-211; Ungureanu, Imediata, II, 109-125; N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, 1991, 111-115, 146-147, passim; Alexandru George, Notă la o „evocare”, RL, 1994, 28; Mihail Constantineanu, Marcel Avramescu și împăcarea contradicțiilor, RL, 1994, 28; Mihail Constantineanu, „Nu
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
și Lefty mergeau pe linia Gratiot spre Greektown. Acum totul i se părea limpede. Și zi, nu se face mătase În Detroit? Își Întreba ea trimfătoare soțul absent. Ce să spun, multe mai știi tu! Tramvaiul prinse viteză. Trecu pe lângă vitrinele magazinelor de pe Mack Avenue, dintre care destul de multe erau Închise, cu geamurile vopsite În alb. Desdemona Își lipi capul de geam și acum, că era singură, avu să-i mai spună și altceva lui Lefty. Dacă polițiștii ăia de pe insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mea. Se șoca făcând diverse descoperiri. ― În palmă, Îl informă ea pe soțul ei, mavros sunt albi ca și noi. Sau: ― Mavros n-au cicatrici, doar cucuie. Sau: ― Știi cum se bărbieresc bărbații mavro? Cu un praf! Am văzut prin vitrina unei frizerii. Trecând pe străzile din Groapa Neagră, Desdemona era oripilată de modul În care trăiau oamenii. ― Nimeni nu mătură. Stă gunoiul pe prispă și nu-l mătură nimeni. Îngrozitor. Dar la templu lucrurile erau altfel. Bărbații munceau din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un bar-restaurant, așezat În mijlocul unei zone comerciale prospere. În copilăria mea magazinele de alături mai erau Încă acolo. Mi le amintesc vag: magazinul opticianului A.A. Laurie, cu firmă luminoasă, de neon, În formă de ochelari; Haine de la New York, În vitrina căruia am văzut primele manechine dezbrăcate dansând un tango ucigaș. Și mare era Carne Calitatea Întâi, Pește Proaspăt de la Hagermoser și Frizeria Artă și Precizie. Pe colț era localul nostru, o clădire Îngustă, cu un singur nivel, cu un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grozave ouă!“ Când a ars o biserică greco-ortodoxă din Flint, Milton s-a dus cu mașina și a recuperat unul dintre vitraliile rămase intacte. L-a atârnat pe perete, deasupra banchetelor. Conserve cu ulei de măsline Athena stăteau aliniate În vitrină, alături de un bust al lui Donizetti. Era un soi de ghiveci: lămpi bătrânești alături de reproduceri din El Greco sau o statuetă cu Afrodita, la gâtul căreia atârnau niște coarne de taur. Deasupra filtrului de cafea, un grup de figurine defilau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
drumul Înapoi. Până la adânci bătrâneți, o să observi mereu lumina roșie din geamul de la etaj sau paharul de șampanie pe ușa care nu se deschide până la miezul nopții. Trecuseră deja ani de zile cu mașina pe lângă farmacia Rubsamen, bunicul meu observase vitrina neschimbată: cu centuri herniare, coliere cervicale și cârje. Văzuse chipurile disperate, cu o speranță nebună În ochi, ale femeilor și bărbaților de culoare care intrau și ieșeau fără să cumpere nimic. Bunicul meu recunoștea acea disperare și știa că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care se concentrau cât puteau de tare ca să rostească „prestidigitație“ literă cu literă. Asta se petrecea pe vremuri În cartierul ăsta. Concursuri de scriere! Acum, copiii de zece ani alergau pe străzi cu cărămizi În mâini. Aruncau cu ele În vitrinele magazinelor, râzând, sărind și crezând că-i un fel de joacă, un fel de sărbătoare. Ochii lui Milton Îi părăsiră pe copiii care dansau și văzură coloana de fum drept În fața lui, blocând strada. Au fost câteva secunde când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o notificare la toți administratorii francizelor sale, rugându-i să pună poza mea În fiecare local Hercules. Cu mult Înainte ca trupul meu gol să apară În cărțile de medicină, chipul meu a apărut pe panouri de afișaj și În vitrine prin toată țara. Și poliția din San Francisco a primit o fotografie, dar acum erau puține șanse să mai fiu recunoscut după ea. Ca un bandit În toată regula, Îmi schimbasem deja Înfățișarea. Iar natura Îmi perfecționa masca zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la subsol pentru că acolo școala comunică cu tunelul de aprovizionare. Ăsta e automat. Orice ar fi, sistemul ia pachetele dintr-o magazie și le aduce la subsol, unde oamenii le preiau și le pun în lifturi, iar din lifturi, în vitrinele cantinei. Dar nu e cam mic tunelul? Adică... cum o să încăpem noi? Tunelul a fost făcut pentru ca utilajele mari să poată circula fără să fie nevoite să înfrunte aglomerația de la suprafață. Nouă ni se va părea imens. Ăsta e drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Așa fac toți. — Adevărat... Din obișnuință... — Nu crezi că mai curînd din afecțiune? Maigret dădu din umeri și porniră curînd pe drumul de Întoarcere. De data asta, o luară prin orășelul vechi, oprindu-se În fața obiectelor uneori emoționante etalate În vitrinele negustorilor de antichități. Știau că, la masă, ceilalți clienți ai hotelului se uitau mereu la ei, dar se obișnuiseră, nu avuseseră Încotro. Maigret se străduia să mănînce așa cum Îi recomandase doctorul Rian. Să nu Înghită nimic Înainte de a fi mestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
-ți strângi coapsele, suprimându-ți resentimentele față de îndrăzneala lor. Apoi cobori la colțul cu Kilburn High Road, la mică distanță de biroul tău. În fiecare dimineață când mergi pe aici, imediat ce treci pe lângă magazinul de pantofi unde sunt expuși în vitrină pantofi mai degrabă urâți, nările tale încep să freamăte. Sigur veți fi de acord că nu există nimic pe lumea asta care să se compare cu mirosul de șuncă prăjită. Alături de mărar, levănțica proaspătă și Chanel nr. 5, e unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mele vieți, și-mi pot permite să fiu un pic extravagantă. Aș putea să fac și niște cumpărături, pentru că este abia 5.45, iar magazinele vor fi deschise pentru încă puțină vreme și mă tentează cu fermecătoarele lor exponate din vitrine. Dar mai întâi la librăria Waterstone, unde e întuneric, răcoare și liniște, și unde pot respira aerul reverenței iar senzația de calm pune stăpânire pe mine. Cărțile pot fi ele tratația mea deosebită, dar abia dacă-mi cumpăr mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
numai ca să accentueze cât de prost mi s-ar potrivi - în seara asta nu-mi mai pasă și oricum, o fată are dreptul să viseze, nu-i așa? Ben Williams cutreieră cealaltă parte a străzii. Și el se uită în vitrinele magazinelor, admirând cămășile și costumele, dorindu-și să fi avut ceva mai mulți bani ca să și le și permită, dar nu cu atâta ardoare ca Jemima, pentru că până la urmă el e bărbat, iar bărbații nu împărtășesc entuziasmul feminin în privința hainelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu mi se facă rău de la stomac la gândul unui om ciudat pe nume Jeff, care are mână liberă asupra părului meu frumos. În cele din urmă, ne oprim în fața unui salon de coafură din Hampstead. Când mă uit prin vitrinele mari de sticlă, îmi dau seama că roiește de activitate, că angajații și clienții sunt la fel de frumoși, și că nu e un salon obișnuit de coafură. Se vede până și prin vitrină că e scump. Oglinzile în fața cărora se gătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de coafură din Hampstead. Când mă uit prin vitrinele mari de sticlă, îmi dau seama că roiește de activitate, că angajații și clienții sunt la fel de frumoși, și că nu e un salon obișnuit de coafură. Se vede până și prin vitrină că e scump. Oglinzile în fața cărora se gătesc clienții sunt plasate pe fiecare perete, iar între ele, două mese vechi și rotunde susțin niște vaze chinezești, pline de crini albi imenși. Mai sunt acolo și niște canapele imense de pluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
parte de așa ceva. Eu sunt cea care zboară la o clasă superioară! Apoi am două ore de pierdut prin aeroport, așa că îmi cumpăr cărți de la o librărie din aeroport, mă dau cu parfum din duty free și mă uit la vitrinele magazinelor de bijuterii, alegând ce mi-aș cumpăra eu dacă aș avea bani. Petrec mult prea mult timp uitându-mă cu dor la Silk Cut, dar nu - nu mai fumez. Nici măcar când sunt atât de emoționată, că m-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bun, pentru că partida în sine a fost cam modestă - cel puțin pentru el. Sigur, a făcut tot ce trebuia, dar din punctul lui de vedere, ar fi putut la fel de bine să și-o fi tras și cu un manechin din vitrină. Da, a reușit s-o facă, dar nu, el nu s-a simțit bine. Poate cel mai important a fost momentul când Ben și-a amintit de ce nu are parte de sex fără nici o obligație cu femei anonime: pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-te, grăbește-te, haide, haide, se gândește el, cât timp casiera e ocupată în spatele tejghelei. Ben o privește nerăbdător, după care se uită înapoi la blondă, care s-a oprit chiar la ușă, să se uite la o carte din vitrină. Soarta trebuie să fie de vină, se gândește el. Dintre toate librărie din Los Angeles, să fie tocmai în asta. Și mai bine zis: a ajuns într-o librărie! Deci îi plac cărțile! Ar putea fi și deșteaptă, și frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
scria. De acolo putea să vadă acoperișurile și hornurile și toate dealurile Parisului. Din apartament nu se vedea decât casa omului care vindea lemne și cărbune. Mai vindea și vin, un vin prost. Capul de cal aurit din fața măcelăriei, În vitrina căreia atârnau carcasele aurii și roșcate, și cooperativa vopsită-n verde de unde-și cumpărau vinul - un vin bun și ieftin. În rest nu se vedeau decât zidurile tencuite și ferestrele vecinilor. Vecini care, În nopțile În care cineva zăcea beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hotel Își ridicară privirile spre ei. Nimeni nu le adresă vreun cuvânt sau vreun semn, În afară de cerșetorul orașului, bătrân și slab, cu o barbă Întărită de salivă, care-și ridică pălăria când trecură pe lângă el. Peduzzi se opri În fața unei vitrine pline cu sticle și-și scoase sticla goală de grappa din buzunarul interior al vechii sale haine militare. — Să luăm ceva de băut, vin de Marsala pentru signora, orice, ceva de băut. Gesticula cu sticla-n mână. Era o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
intrară. Se așezară la tejghea. — Ce să fie? Întrebă George. — Nu știu, spuse unul dintre ei. Al, tu ce vrei să mănânci? Nu știu, răspunse Al. Nu-ș’ ce vreau să mănânc. Afară Începea să se-ntunce. Un felinar se aprinse În fața vitrinei. Cei doi bărbați așezați la tejghea citeau meniul. Nick Adams Îi privea din celălalt capăt al barului. Vorbea cu George când intraseră. — Mie dă-mi un file de porc cu sos de mere și piure, zise primul. — Nu e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări prin vitrină cum traversară, trecând pe sub felinar. Cu pardesiurile alea strâmte și cu pălăriile tari păreau un cuplu de cabaret. Trecând prin ușa batantă, George se-ntoarse În bucătărie și-i dezlegă pe Nick și pe bucătar. — Eu nu mai am chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]