3,708 matches
-
smintite, de care, nu aș mai voi să-mi amintesc vreodată. Privind cu mai multă atenție, primul secretar particular, observă,în scrijelitură, o culoare care-l făcu să tresară. Brusc, se aplecă,în genunchi.îi descleștă gura, dinții, de aurul volanului, dete acolo cu unghia, mai scoase un briceag ordinar, și scrijeli, cu el, un pic mai sus, un pic mai jos, un pic mai către dreapta, un pic mai către stânga...rosti, apoi, căzând, lat, peste decedat: AUR! Cuprinzând cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
În frunte și ceilalți după ea, se pare că ea avea de gînd să vorbească În numele tuturor, Cinthia, Cinthia, pe urmă nu mai putu scoate nici o vorbă. „Vino după noi, Juan Lucas“, Îi spuse Susan bărbatului care se afla la volanul celuilalt Mercedes, de tip sport, oprit În spatele Mercedesului lor. Sosise tocmai În clipa cînd plecau și-i deschiseseră poarta cu grilaj de fier ca să parcheze la intrarea principală a palatului. Acum punea din nou motorul În funcțiune și pornea În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Quiñones, descendent al sclavilor pe care i-au avut strămoșii fraților Quiñones, colegii lui de școală și parcă era un titlu de onoare, fiindcă zîmbea Întotdeauna cînd povestea asta. Coboară cineva la colț? și brațul lui Gumersindo se dezlipea de volan și se Întindea spre ușă, dădea la o parte bara de metal, ai răbdare, așteaptă pînă se oprește de tot, deschidea ușa cu mîna lui de om bătrîn, neagră, brăzdată de zbîrcituri ca scoarța de copac, acum poți să cobori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
parte bara de metal, ai răbdare, așteaptă pînă se oprește de tot, deschidea ușa cu mîna lui de om bătrîn, neagră, brăzdată de zbîrcituri ca scoarța de copac, acum poți să cobori, la revedere, Carlitos; Închidea ușa, apuca din nou volanul cu mîna lui uriașă și Julius, așezat În spatele lui, Încerca să cîștige prietenia acestui negru Înalt cu mîini uriașe și părul alb. Dar uite că a răsărit ca din pămînt camioneta. A răsărit o adevărată flotilă, fiindcă mai Întîi Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era imposibil să ajungă fără mașină; ar fi fost un fraier dacă accepta să ia autobuzul din piața Grau, autobuz pentru cei care n-aveau moșii. Bobby a Început să drăcuie, fiindcă anul ăsta era rîndul lui să stea la volan și studiase bine curba din fața casei unde stătea canadiană, voia să intre În viteză, să lase pe asfalt urmele negre ale roților, În sfîrșit, să pună În pericol viața lui Julius, a lui Carlos și a Imeldei. S-a resemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își aminteau emoționați prima Împărtășanie a lui Pipo și Rafaelito și-l năpădiră cu o sumedenie de recomandări pe bietul Julius. Roșcova se apropie tocmai atunci pentru a-i lua pe copii cu autobuzul; Gumersindo Quiñones Îi aștepta așezat la volan, ca să-i mîngîie duios pe creștet cînd treceau prin dreptul lui. Julius simți mîna uriașă și ochii i se umplură de lacrimi: pesemne că așa se simțeau sfinții, Într-o bună zi el va pune mîna pe creștet tuturor copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-și dădea seama de curbele nebunești pe care le lua Bobby, punîndu-le În primejdie viața, atît lui, cît și lui Carlos și Imeldei. Ca În fiecare zi, șoferul Îi spunea fratelui său: e ultima oară cînd te las la volan, dar astăzi Julius nu-l asculta și continua să-și muște buzele, căutînd În zadar gustul sărat al lacrimii ca să poată crede că era adevărat, că mămica lui plîngea. ZÎmbetul larg și alb al lui Gumersindo Quiñones, Înțepenit lîngă poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-și ascundea căscatul cu cele trei degete pe care, cîteva minute mai tîrziu, avea să le introducă În vasul cu apă sfințită. Mercedesul o lua Într-o parte și trebuia să lase căscatul pentru a pune repede mîna pe volan; asta nu Împiedica Însă automobilul să facă mai departe tot felul de balansuri, fiindcă uitase complet să treacă În viteza a treia, niciodată n-o să schimbe viteza, nu se putea hotărî: toată energia și-o concentra uitîndu-se țintă prin parbriz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu lapte, trebuia să stea cît mai aproape, uite-al naibii, parcă i-ar fi silă de bani, azvîrle monedele În dreapta și-n stînga, astea-mi pică drept În palmă, sărut-mîna, părinte. Părintele Aurelio se Îndepărtă demn, În timp ce Susan, la volanul Mercedesului, moțăia și parcă-și amintea vag că trebuie să se Întoarcă acasă, dar nu vedea de ce ar fi trebuit să se grăbească și rămase nemișcată, proptindu-se cu mîinile de volan. Julius, care se topea de dragul ei, Îi scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Părintele Aurelio se Îndepărtă demn, În timp ce Susan, la volanul Mercedesului, moțăia și parcă-și amintea vag că trebuie să se Întoarcă acasă, dar nu vedea de ce ar fi trebuit să se grăbească și rămase nemișcată, proptindu-se cu mîinile de volan. Julius, care se topea de dragul ei, Îi scoase din poșetă cheia de contact și i-o Întinse. „Ah!“ spuse, scoțîndu-și baticul de mătase, scuturîndu-și părul blond pînă simți În nări mirosul de suc de portocale de la micul dejun, cu Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Dumnezeu, cu nesfîrșita lui bunătate, o s-o ajute. Carlos o vede apropiindu-se, o distinge din depărtare; el stă ceasuri Întregi În fața hotelului, Îmbrăcat cu impecabila uniformă de vară cu chipiu cu cozoroc lat și tot dichisul, așezat la volanul Mercedesului, alături de Jaguar, după ce le-a spălat pe amîndouă dis-de-dimineață și devorînd ziarele În așteptarea doamnei, foarte elegantă și Întotdeauna bună ca pîinea caldă, În toate sensurile, după părerea lui și doamna Îl roagă s-o ducă pe o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cam țipătoare pe care și-o punea cînd mergea cu Jaguarul, În drum spre clubul de golf, dar adevărul e că Susan ar fi dorit să se cunune din nou cu el de fiecare dată cînd Îl vedea așezat la volan, cu șapca pusă pe-o ureche și privind-o cum vine, grăbește-te, draga mea, că sîntem așteptați, privind-o prin ochelarii de soare; lentilele aveau o culoare care se potrivea perfect cu fața lui bronzată și-i ascundeau ridurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebuie să coboare și pe deasupra Îl făcu să simtă că el era căpitanul corăbiei și că avea obligația de a face ordine printre pasageri și că Păsărica era o femeie nenorocită, ca să știe. Începuse să se Întunece, cînd Carlos, la volanul Mercedesului, intră pe bulevardul care duce de la Javier Prado la Country Club și o văzu venind. „Uite că sosește Cucoana“, Își spuse și opri automobilul ca ea să se poată urca și să o scutească de această ultimă bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Mercedesului, crezînd că era doamna și că o să le pice bacșișul de sfîrșit de lună. Carlos Înregistră o victorie netă În pitorescul și zilnicul său duel verbal cu personalul hotelului, Îi lăsă pe toți trei cu buzele umflate; așezat la volan, rîdea cu hohote În sinea lui văzîndu-i pe hamali cum primesc pachetul cu cămăși și, nedumeriți, se uitau cum coboară femeia aceea săracă pe care se repeziseră s-o slujească. Seara trecută ei se Întorseseră În mare fugă și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
locului de parcare, În fața casei inundată de lumini: nu mai era nici o mașină, venise cel dintîi: „Juan Lastarria e grăsanul ăla fandosit care vine Întotdeauna primul și pleacă ultimul la toate cocteilurile din Lima“, spuseseră odată și el aflase. Întoarse volanul și era cît pe-aci să calce un băiețandru efeminat pe care l-ar fi călcat bucuros, unul din aceia pe care-i Închiriezi și se pervertesc Într-atîta, Încît uneori, văzîndu-l pe unul ca Lastarria, după ce-l salută cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un automat În fața neprevăzutului, apăsă pe butonul care Închidea fereastra ca să nu audă zgomotul, sperînd astfel să uite situația ridicolă În care intrase. Înainta și mai mult și se frecă din nou de pămînt, iar blonda, care se așezase la volanul unui MG decapotabil, ascultă cum se freacă aripa de marginea colinei și porni din nou motorul luînd-o În sus, prăpădindu-se de rîs și spunîndu-și că pesemne așa erau toți cei care veneau la cocteil și că o să rămînă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care era Închis acum, apoi Își Întorcea ochii spre el, să o aștepte cu ușa de la ascensor deschisă. Susan simți că-i fuge pămîntul de sub picioare, ușa de la ascensor se Închidea În spatele ei, partea asta se terminase. Suedeza aștepta la volanul MG-ului, care oprise În față la Freddy Solo’s Bar. Începuse să se cam sature, biata de ea, stătea de cîteva ore acolo și Juan Lucas nu mai venea odată. La Început Își Întinse picioarele să se odihnească și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
drept Siles Șobolanul, dar care calcă Într-o murdărie de cîine și se Îndepărtă cu coada Între picioare, de rușine. Pe toți suedeza Îi băgă-n mă-sa, ultima Înjurătură pe care-o Învățase și-i plăcea grozav. Rămase la volan, curajoasă foc și foarte sigură de ea, pînă cînd se apropie un individ care spunea că vrea să aibă grijă de mașină. Ăsta era cît pe-aci s-o facă să moară de spaimă, biata suedeză vru să strige după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În beznă. — Electricienii ăștia! blestemă Juan Lucas. — Să-i ia dracu’ cu morții lor cu tot!... Nu mai văd unde mi-e paharul de whisky, se jelui rotofeiul. O oră mai tîrziu, Bobby, În smoking. ieșea pe poarta palatului la volanul Jaguarului, În drum spre casa lui Rosemary, care Încă nu era gata, fiindcă tocmai azi Îi făcuseră o pieptănătură Îngrozitoare la coafor. Ieșind pe poarta palatului, Bobby zărise oprindu-se două taxiuri, dar n-a mai așteptat să vadă cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întoarcă cu Volvo. Era aproape opt dimineața cînd au apărut claxonînd de zor la poarta palatului. Universo, care Întotdeauna stropea florile foarte devreme, le-a deschis imediat poarta și atît Bobby cît și Santiago au fost nevoiți să manevreze volanul cu multă Îndemînare pentru a intra fără să-l calce pe Julius, care le ieșise În față, venind din stîngă călare pe bicicletă. Cu ochii la Julius, nici unul din ei nu s-a uitat În dreapta și de data asta erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sau minionă, vânzătoare sau poetă. Cea mai minunată este cea cu care am putut avea un copil virtual numit „cuplul nostru“, „dra gostea noastră“. Irish cream Nu știu dacă ați avut vreodată ocazia să călă toriți într-o mașină cu volanul pe partea dreaptă și care merge pe stânga drumului, în stil britanic, adică. Eu am avut, și pot să vă spun că e una dintre cele mai stranii experiențe pe care le poți avea. Există boli ale creierului - Oliver Sacks
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
celor două Ioane care mi-au citit cartea cu creionul în mână și care, spre rușinea mea, mi-au găsit destule abateri de la regu lile ortografice, ortoepice, de punctuație și chiar de circulație (în povestea în care se umblă cu volanul pe dreapta)... Last but not least, mulțumesc Editurii Huma nitas pentru cecul în alb cu care mă creditează în continuare.
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
prin ceață, o ceață opacă, încât îți vine să crezi că sărmanul șofer e ca un timoner de vas navigând pe furtună. Pe unde să fi ajuns acum bolidul? “Folești!”, îi vine-n ajutor vocea de stenor a omului de la volan. “Imposibil!”, se aude strigând. “Ba, e foarte posibil, dom’le! Cunosc traseul ăsta mai bine de cum îmi cunosc buzunarele, că, uite, nu știu câți bani am în buzunarul din stânga, dar că am ajuns la Folești știu cu precizie, hă, hă, hă...” Cei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
e, de fapt, o râpă în miniatură, o spărtură în coasta dealului, adâncimea ei e de numai câțiva metri. Pătruns de răspunderea sa, Ion al Vasilicăi Timofte vrea să-și arate priceperea și încearcă să stăpânească cum poate mai bine volanul bobului. Dar, parcă-i un făcut! ,,Bolidul” se-ndreaptă cu maximum de viteză în direcția de nimeni dorită. Ionică face eforturi disperate să-l redreseze dar nici pomeneală de așa ceva! Paul, aflat lângă ,,șoferul” ghinionist, încearcă el să repună bobul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Dacie 1310, Alb 40. Foștii prieteni din copilărie: Ion Dimofte, Gheorghe Gh. Petrea, Constantin Paraschiv și Paul Alexandrescu se pregătesc să facă o călătorie de probă și, poate, și de plăcere, cu autoturismul lui Dimofte. Fălos, proprietarul se așează la volan și, în uruitul motorului, glăsuiește: “Uite, Paule, să nu spui că azi, de ziua ta, nu te-ai plimbat!” “Parcă poți să mai spui ceva?!” i-o-ntoarce sărbătoritul, în glumă. Întreg “echipajul” e gat de plecare. “Gata la urmăăă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]