2,768 matches
-
prin aceea că mijloacele de informare de masă nu contenesc să facă public cu nerușinare și pe scară largă tot ce poate stârni invidia în lumea noastră. Și asta începând cu publicitatea, gândită ca o scenografie luxuriantă a fericirii și voluptăților. Anumite anunțuri proslăvesc de-a dreptul produsele, promițând cumpărătorilor că, prin ele, vor reuși să provoace invidia celorlalți. John Berger recunoaște aici resortul publicității, care ar fi chiar acest medium ce le garantează consumatorilor că vor fi glamorous, adică invidiați
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
16. Expresia este oare adecvată? La drept vorbind, publicitatea nu-și propune câtuși de puțin să stimuleze invidia, ea exaltă doar pozitivitatea noutăților, a dorințelor și a plăcerilor. Tot ce e agresiv este eliminat, privilegiindu-se „prospețimea existenței” și a voluptăților ce trebuie savurate fără a te preocupa de ceilalți. „Toată lumea e frumoasă, toată lumea e drăguță”: publicitatea nu funcționează ca o pârghie a sentimentelor răuvoitoare, ci ca un instrument de legitimare și de exacerbare a plăcerilor individualiste. Ea nu focalizează atenția
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ei. Starea de fericire, mai puțin violentă decât cea de plăcere, implică blândețea, pacea, seninătatea, calmul aferent certitudinilor că un eveniment aducător de bucurie urmează să survină sau tocmai a avut loc. Cu ea, trupul cunoaște emoții mai pline de voluptate decât cu plăcerea, generatoare de forțe mai teribile, de energii considerabil sporite. Dar a imagina hedonismul și eudemonismul ca două lumi separate ar fi o eroare. Niciun instrument de măsură fizic sau metafizic nu permite să se califice sau să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cere socoteală pentru ceea ce a suferit din cauza lui. Pe motiv că sufletul frământă trupul, prin intermediul atomilor incandescenți, și-i imprimă pulsiuni, pasiuni, dorințe, care înseamnă tot atâtea răni, dureri și suferințe, carnea ar obține inevitabil reparații, afirmă Democrit. Beția, plăcerile, voluptatea cauzează degradarea psihică și fizică a trupului. Doar o etică voluntaristă ne permite să repunem individul în propriu-i centru, astfel încât să înceteze a mai fi un obiect supus necesităților exterioare. Această etică are drept țintă bucuria. 7 Despre plăcerea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antică n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEATC "MOMENTUL AL TREILEA" Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirenetc "Inventarea plăcerii \: jubilarea lui Aristip din Cirene" VItc "VI" ARISTIP și „voluptatea care gâdilă”tc "ARISTIP și „voluptatea care gâdilă”" 1 Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
filosofie antică n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEATC "MOMENTUL AL TREILEA" Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirenetc "Inventarea plăcerii \: jubilarea lui Aristip din Cirene" VItc "VI" ARISTIP și „voluptatea care gâdilă”tc "ARISTIP și „voluptatea care gâdilă”" 1 Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
voluptatea care gâdilă”" 1 Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai bine de douăzeci de veacuri, un oximoron pentru ansamblul profesiei, care presupune că disciplina obligă la ascetism
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dorințelor nu constituie un mod de a crea plăcere - altfel, Platon și creștinii ar aparține și ei hedonismului! În schimb, a fi disponibil pentru prezent și a-i cere tot atâtea ocazii active de a cunoaște semnele caracteristice ale plăcerii - voluptatea care-ți gâdilă într-un mod agreabil simțurile, ca să vorbim precum Cicero -, iată o posibilă definiție a hedonismului. Pura prezență disponibilă în lume, capacitatea de a resimți voluptăți și bucurii, adeziunea la real sunt tot atâtea moduri de a te
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cere tot atâtea ocazii active de a cunoaște semnele caracteristice ale plăcerii - voluptatea care-ți gâdilă într-un mod agreabil simțurile, ca să vorbim precum Cicero -, iată o posibilă definiție a hedonismului. Pura prezență disponibilă în lume, capacitatea de a resimți voluptăți și bucurii, adeziunea la real sunt tot atâtea moduri de a te vindeca de suferințele psihice, misiuni pe care Aristip le atribuie filosofiei. În talmeș-balmeșul de fragmente cirenaice, câteva permit distingerea fericirii de plăcere: cea de-a doua este punctuală
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
țin de a fi. Compararea anumitor texte permite o mai bună înțelegere a funcționării interioare a gândirii cinice. Sigur, Antistene asimilează plăcerea cu răul suveran, el ne îndeamnă să ne ferim de toate plăcerile, oricare ar fi ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte nevoia de plăcere sexuală, rezolvă problema cu prima femeie pe care o întâlnește acolo - spre marea mulțumire a celor urâte și dizgrațioase, de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
reflecției sale, și este vorba de... plăcere. Pe care el o împarte în sensuri multiple, cărora face apoi să le corespundă termeni cu adevărat potriviți: bucuria, deliciul sau starea de bine - pe care traducerile le exprimă și prin termenii de voluptate, delectare, tot atâtea navigări posibile în apele hedoniste. 3 Neînțelegerea iscată de pe urma unei bune reputații. De fapt, Prodicos se sustrage clasamentelor dezonorante datorită unei neînțelegeri; este vorba despre buna reputație de care se bucură grație unui text antologic realizat de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
numai către plăceri; fericirea ți-o afli lesne, cu mijloace foarte la îndemână; problemele nu au nicio importanță; nimic nu contează în afara satisfacției imediate. Și urmează niște rețete simpliste: caută felurile de mâncare cele mai elaborate, vinurile cele mai fine, voluptățile cele mai senzuale, spectacolele și concertele cele mai încântătoare, parfumurile cele mai îmbătătoare, senzațiile cele mai tari, băieții cei mai excitanți, paturile cele mai potrivite pentru exercițiile presupuse a se desfășura acolo... Fericirea propune să se ocupe dânsa de toate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
îndemna la un fel de secesiune față de lume. El propunea despărțirea de cetate, nu violent, brutal, ostentativ, ci lăsând pur și simplu în urmă viața trivială și agitată, pentru a intra în filosofia Grădinii, unde totul e numai calm și voluptate... Departe, la adăpost de neplăcerile lumii, evitând tulburările, se putea imagina o practică existențială eficace și incandescentă. Epicur inventează mănăstirea și tradiția cenobită. Mai târziu, Philodem pune la punct formele particulare ale unui cler secular epicurian și gândește politica nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
niciodată la arme. Inspirat de filosoful ce-l are ca model pe înțeleptul Epicur, el însuși avizat în ceea ce privește modelul superior oferit de zei, Philodem demonstrează că transcendența nu pare niciodată mai dezirabilă ca atunci când provoacă imanența... XIIItc "XIII" LUCREȚIU și „voluptatea divină”tc "LUCREȚIU și „voluptatea divină”" 1 Huiduieli creștine la adresa filosofului! Titus Lucretius Carus, zis Lucrețiu (cca 99 - cca 55 î.Hr.), târăște după el o proastă reputație - cu atât mai nefondată cu cât nu ne-a rămas nimic despre existența
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
filosoful ce-l are ca model pe înțeleptul Epicur, el însuși avizat în ceea ce privește modelul superior oferit de zei, Philodem demonstrează că transcendența nu pare niciodată mai dezirabilă ca atunci când provoacă imanența... XIIItc "XIII" LUCREȚIU și „voluptatea divină”tc "LUCREȚIU și „voluptatea divină”" 1 Huiduieli creștine la adresa filosofului! Titus Lucretius Carus, zis Lucrețiu (cca 99 - cca 55 î.Hr.), târăște după el o proastă reputație - cu atât mai nefondată cu cât nu ne-a rămas nimic despre existența lui... Nimeni nu pare să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vital al descompunerii declanșat încă din ceasul morții, nimic nu tranșează clar, totul oscilează, toate se duc și vin, împărțindu-și realul într-o logică oarbă și implacabilă. Lucrețiu vorbește despre amanți, desigur, despre dorință și plăcere, evident, abordează chestiunea voluptății, a bucuriei, da, poemul său povestește genealogiile, facerea lumii, progresul omenirii, bineînțeles, citim în el condițiile epifaniei norilor sau a fulgerelor, a vorbirii sau a muzicii, clinamen-ul dovedește vitalitatea, libertatea chiar în sânul necesității, incontestabil; dar el vorbește și despre
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cât și beatitudinea spirituală... Ea ne guvernează permanent, pentru că este numele acelei forțe oarbe acționând asupra epicentrului materiei. Plăcerea ne ghidează, ne conduce, ea se află la cârma vasului. Voința liberă vizibilă în clinamen se îndreaptă într-o singură direcție: voluptatea. Gândirea lui Lucrețiu, rareori prezentată ca atare, presupune un hedonism tragic: nu te sustragi puterii motrice a căutării voluptății, ea atrage totul în direcția sa, dar Marte nu doarme nici el și împiedică plăcerea să dispună de puteri depline. Filosofia
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ne ghidează, ne conduce, ea se află la cârma vasului. Voința liberă vizibilă în clinamen se îndreaptă într-o singură direcție: voluptatea. Gândirea lui Lucrețiu, rareori prezentată ca atare, presupune un hedonism tragic: nu te sustragi puterii motrice a căutării voluptății, ea atrage totul în direcția sa, dar Marte nu doarme nici el și împiedică plăcerea să dispună de puteri depline. Filosofia constă în arta de a o urma pe Venus, de a te inspira de la ea, pentru a stânjeni, atât
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
existenței. Dacă tot trebuie să moară, măcar să fie viu când va trebui să se ducă! Lucrețiu și-a ales tabăra, iar Cicero pe a sa. Despre natura lucrurilor ne îndeamnă clar să preferăm divina plăcere (II, 172) - sau, conform traducerii, voluptatea divină. Dacă moartea ia totul, măcar existența să fie consacrată jubilării. Neantul durează și așa destul, nu e nevoie să-l mai și secretăm în fiecare secundă a vieții cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să preferăm divina plăcere (II, 172) - sau, conform traducerii, voluptatea divină. Dacă moartea ia totul, măcar existența să fie consacrată jubilării. Neantul durează și așa destul, nu e nevoie să-l mai și secretăm în fiecare secundă a vieții cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în această privință. E uimitor așadar că s-a insistat, în ceea ce-l privește pe Lucrețiu, mai ales asupra pretinsului său pesimism, asupra zugrăvirii în culori întunecate a realității, asupra disperării sale
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a se bucura de morții în bătălie sau de brutalitatea sălbatică a înfruntărilor, ci pentru a valoriza metafora: să fii cruțat de negativitate, iată una dintre sursele majore ale pozitivității. Să vezi oroarea, dar să fii scutit de ea - ce voluptate! Evitarea tulburărilor, durerilor, suferinței și fricii îți arată direcția pe care trebuie s-o urmezi pentru a te bucura de tine însuți. Hedonismul nu presupune egoismul, nici măcar bucuria răutăcioasă, ci edificarea sinelui ca o cetate, o fortăreață de necucerit. Lucrețiu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
elibera. 13 Hedonismul tragic. Cum anume? Evitând să creadă că aceste ficțiuni citate anterior definesc plăcerea. Nici particulele nobiliare, nici aurul, nici medaliile, nici funcțiile, nici posedarea unor obiecte nu duc la pacea sufletului și a trupului. Plăcerea reală, adevărata voluptate, satisfacția autentică, jubilarea veritabilă rezidă în această lecție simplă: un trup care nu suferă, un suflet care cunoaște starea plăcută a lipsei de teamă. Nimic altceva. Plăcerile de a bea și a mânca pentru a suprima lipsa - foamea și setea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
simplitate virtuoasă, romană. Moartea îi terorizează pe majoritatea oamenilor? Ea trebuie să-l conducă pe filosof la împăcarea cu sine însuși. Neantul îi paralizează pe cei mai mulți? Înțeleptul știe să se sprijine pe acest vid sideral pentru a bascula într-o voluptate confecționată de el însuși. Negativitatea câștigă până la urmă? Epicurianul cunoaște regulile ce permit, până una alta, generarea plăcerii de a exista. Nu vom mai fi decât niște cadavre? Trupul, câtă vreme dăinuie, să fie atunci măcar utilizat ca o mașină
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atunci măcar utilizat ca o mașină performantă pentru a fabrica fericire, bucurie... Critica uită deseori dimensiunea hedonistă a lui Lucrețiu. Epicurian, desigur, deci trebuie clasat printre filosofii plăcerii, atâta doar că exegeții se lasă greu: zadarnic am căuta analize ale voluptății epicuriene care integrează, de exemplu, considerațiile finale ale poemului asupra evoluției civilizației și în care găsim dovezi că gândirea lui Lucrețiu poate figura cu demnitate pe lista filosofiilor hedoniste. Este cazul ultimelor versuri ale cărții a V-a, unde Lucrețiu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de mâhnire” 83 1) O reparație pentru sofiști. 2) Antiteza lui Socrate. 3) Inventarea psihanalizei. 4) Dușmanul legilor. 5) Hedonismul anarhist. 6) Să terminăm odată cu barbarii! Momentul al treilea - Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirene 99 VI. Aristip și „voluptatea care gâdilă” 101 1) Filosoful cu fustă. 2) Triunghiul subversiv. 3) Parfumat în agora. 4) Ludic, agonic și comic. 5) Proxenet al înțelepciunii? 6) Recuzarea tuturor legăturilor. 7) Fericit cel care, precum Ulise... 8) Bunul-plac al lui Aristip. 9) Plăcerea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]