1,981 matches
-
ș-au strâns dijma până în Prut; întrebându-l dar mai înainte de ce nu mergi să dijmuiești ? El cu gura sa au răspuns că mai înainte n-are treabă”, căci nu este stăpânirea sa. Se înțelege din textul reprodus că marele vornic participa direct la adunarea dijmei de pe câmp, ceea ce nu vor mai face boierii de mai târziu. Nu e sigur că lucrurile se petreceau aidoma pretutindeni, dar regula exista din moment ce un mare dregător o practică, iar țăranul o mărturisește. Mai avem
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
până în Siretul cu apă”. Această mărturie hotarnică a fost confirmată și întărită pe data de 15 aprilie 1828 prin anaforaua marilor boieri din Divanul de atunci, adăogându-se și textul privind proveniența moșiei boierești, „zăstri a soției dumisale Ruxandrei, fiica dumisale vornicului Alecu Calimah, și dumnialui, iarăși, le are după soția dumisale, fiica răposatului vornic Gavril Conachi”, moșie care a fost acum „stâlpită cu pietri de giur-împregiur și fără vreo amestecare cu dânșii”, adică cu răzeșii. Se vorbește adesea în lucrări de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
data de 15 aprilie 1828 prin anaforaua marilor boieri din Divanul de atunci, adăogându-se și textul privind proveniența moșiei boierești, „zăstri a soției dumisale Ruxandrei, fiica dumisale vornicului Alecu Calimah, și dumnialui, iarăși, le are după soția dumisale, fiica răposatului vornic Gavril Conachi”, moșie care a fost acum „stâlpită cu pietri de giur-împregiur și fără vreo amestecare cu dânșii”, adică cu răzeșii. Se vorbește adesea în lucrări de referință de sate răzeșești, restrângându-se accepția termenului doar la locuitorii respectivului sat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nu avea cum să „zidească” în 1826 biserica, cu atât mai puțin în 1840, când el nu mai viețuia, decesul său întâmplându-se încă din iunie 1811. Cheltuielile pentru construcția acestei sfinte biserici au fost suportate, într-adevăr, de marele vornic Gavril Conachi, dar în timpul vieții lui și a soției sale, Măriuța. Într-o samă din anul 1794, anul cel mai fast, pare-se, al familiei respective, găsim notate detalii, după obicei, de cheltuielile și eforturile făcute în contul acestei biserici
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
continuare a unor practici ce vin din urmă. Nu cunoaștem textul în întregime, din cărămidă păstrându-se doar o parte, dar suficient pentru a se face dovada științei de carte la data și locul respectiv. Un bun scriitor a fost vornicul de poartă Ionașco Corpaci de la Tămășeni, el fiind, probabil, scriitorul unui act de danie, pe care o face „Rucsanda, fata lui Deli Gheorghie, giupâneasa lui Ionașco ce-au fost logofăt” mănăstirii de la Soveja; în final citim textul: „Eu, Ionașco Corpaci
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de suflet sau de botez, așa cum se obișnuia în epocă, iar logofătul și soția sa să fi contribuit la școlarizarea lui. Știutori de carte trebuie să fi avut la Umbrărești marele logofăt Manolache Costache și urmașul său la moșie, marele vornic Gavril Conachi. Avem în vedere pe acel vătav Darie, pe care îl folosește ca slujbaș și „logofeteasa Manolăcheoaie”, sau pe vătafii Lupu sin Manole (descendenți Corpăcești), Gheorghiță Bute, Ioniță Trușan, Vasile Tonul, Grigoraș Butunoi, nume pe care le întâlnim în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]