3,553 matches
-
se confundă cu visele în negru și alb ale gravorului. Ce nu-și va regăsi alinarea decât în "impetuoasele peisaje create de Dumnezeu", și, bineînțeles, în propria artă a fugii în detaliile crude, provocatoare ale realului, considerate de puriștii vremii, vulgare: categorii sociale și profesionale umile, gesturi spontane și goliciuni feminine, amanți îmbrățișându-se fără ocol, scene de sodomie, îndeletniciri casnice, vegetale tomnatice și animale mâncând sau în somn, resturi, figuri în acte fiziologice, bătrâni, spânzurați, profiluri de morți etc. Străbătând
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să respectați următoarele reguli: 1. Fiecare din voi va avea posibilitatea să vorbească, de aceea vă rog să vă ascultați unul pe altul fără a vă întrerupe, așteptând când vă va veni rândul; 2. Fără violență, porecle, insulte sau cuvinte vulgare; 3. Fiecare va spune adevărul. Ești de acord să respectăm aceste reguli? (întrebarea este pusă fiecărei părți după fiecare regulă). Aveți unele întrebări înainte de a începe medierea? După ce ai exersat acest mesaj, roagă colegii să-ți dea un feed-back despre
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
de acord să respectați următoarele reguli: Fiecare din voi va avea posibilitatea să vorbească, de aceea vă rog să vă ascultați unul pe altul fără să vă întrerupeți, așteptând când vă va veni rândul. Fără violență, porecle, insulte sau cuvinte vulgare. Fiecare va spune adevărul. Livia, ești de acord să respecți aceste reguli? Livia: Da. Mediatorul: Ștefan, tu ești de acord să respecți regulile? Ștefan: Sunt de acord. Mediatorul: Pe parcursul medierii fiecare din voi va avea posibilitatea de a relata faptele
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
o muncă grea. Apoi s-a relaxat însă, ca și cum și ar fi spus: „Am lucrat destul.“ S-a relaxat scriind mai departe filozofie.75 Wittgenstein acuza totodată modul cum criticau metafizica membrii Cercului de la Viena, apreciindu-l drept superficial și vulgar. El a reacționat extrem de negativ față de sugestia că toate acele construcții ideatice, care ilustrează epoca de aur a metafizicii, ar fi fost posibile doar deoarece lipseau instrumente de analiză logică și lingvistică ce fac posibilă identificarea propozițiilor cu sens, că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pe care o vedea drept ieftin scientistă. Wittgenstein credea că problemele filozofice sunt confuzii adânci și fascinante, iluzii transcendentale, și deoarece credea că ele trebuie să dispară abia în punctul culminant al viziunii, el nu le dorea eliminate în mod vulgar, la niveluri mai joase și de oameni nepotriviți pentru asta.“76 Practica filozofică a lui Wittgenstein reprezintă, fără îndoială, o ruptură cu tradiția. Este ceea ce se poate spune și despre filozofia lui Russell și a empirismului logic. Este un punct
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
S-ar putea spune, fără greș, că adorația este un primum movens al textului erotic brumarian. Indiferent de retorica și atitudinea dominantă (de la ingenuitatea reală sau jucată la nerușinarea fără perdea, de la misticismul cel mai profund la concupiscența cea mai vulgară), bărbatul este un adorator desăvârșit, neclintit de nicio revelație întoarsă. Baladele și idilele, rondelurile, sonetele și cântecele naive ale lui Brumaru nu devin niciodată madrigaluri răsturnate. Dimpotrivă: ceea ce funcționează, în cazul adoratorului perpetuu deghizat uneori în faun este un fel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reduce la fiziologie. Degradarea muzei, redusă la femeia care pozează sau la femeia de serviciu, se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru artiști și cealaltă destinată publicului, două scări, perdele care ascund amanții neoficiali de cei oficiali ș.a. Existența se aseamănă cu lumea melodramatica, având scenarii și decoruri curtenești și/sau exotice reduse, de la mijlocul secolului al XIX-lea, la clișee vulgare, la o banală bagatelizare. Pariziana este un actor talentat și inspirat, care știe să trăiască și să improvizeze pe scena mondenă. Am putea-o califica drept o actriță formată în tradiția școlii lui Diderot, prin care ea procedează la simularea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femme du monde, dit-il, ému par l'intonation de son nom" [Maupassant, Fort comme la mort, p.97]. Schimbarea timbrului invocă o atitudine sau un sentiment 370. Originea nobilă a lui Sidonie Chèbe este contestată de conținutul, vocea și intonația vulgara: "Et à mesure qu'elle exhale să colère en paroles injustes, să voix devient vulgaire, prend des intonations de faubourg, un accent peuple qui trahit l'ancienne apprentie du magasin Le Mire" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.83
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
poeziei în fața vieții! De altfel, în al doilea volum, Ana Blandiana își va afirma și propriul crez poetic, printr-o definiție proprie atribuită poeziei: "Cred că singura definiție a poeziei, care nu m-a jignit, care nu m-a travestit vulgar, în clovn sau colombină, care m-a liniștit, împăcându-mă cu mine, a fost fraza lui Carl Sandburg Poezia este jurnalul unui animal marin, care trăiește pe uscat și ar vrea să zboare -. [...] Poetul poate să fie entuziasmat de viața
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ce se întâmplă în arena actualității, Elvira Sorohan alege să scrie doar despre cărțile care-i plac. Iar proza apreciată superlativ aici împrumută mereu haina poveștii purtătoare de sens și de înțelepciune și n-are nimic în comun cu realismul vulgar al zilelor noastre. Oriunde deschizi cartea găsești mărturisiri elocvente despre gustul clasic al exegetei, impermeabil la inconsistentele experimente literare ale prezentului. "Iubesc literatura frumoasă, cu idei, adică literatura care va salva lumea și n-o va întoarce la mersul în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
triviale, într-o lume ideală, de vis, unde iubirea e încă posibilă iar sentimentul nu-i vorbă goală. Chiar dacă alunecă în clișeu, o astfel de literatură ("comercială", într-adevăr, și de un artificiu vădit) e de preferat, crede domnia sa, autenticismului vulgar, ce oferă oricărui neavenit iluzia că are de spus ceva important umanității. Mărturisirile nu fac o literatură, fiindcă literatura se întoarce mereu la izvor, adică la poveste și la iubirea cea de la început, care a mișcat întâi sori și stele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
manieră conflictuală) cu cele ale locatarilor 'săi', de soarta cărora se simte responsabilă. Cioran dezvoltă o adevărată fascinație pentru această ființă, care trăiește totul la modul personal, care se atașează, bodogănește și protejează, dar și o ființă a cărei curiozitate vulgară și autoritarism intruziv îl perturbă profund. Mai mult încă, figura portăresei se transformă, la Cioran, în prototipul anti-diaristului : Să ții un jurnal înseamnă să căpeți obiceiuri de portăreasă, să remarci toate fleacurile, să te oprești la ele, să acorzi prea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
limite, dar respinge explicațiile de tip psihologic și cele de tip mecanicist sau bazate pe creșterea consumului dintr-o "constrângere de prestigiu". Baudrillard recunoaște că ideea de bază a consumatorului este aceea de a consuma din ce în ce mai mult355, dar respinge "metafizica vulgară" a consumului, care se întemeiază pe ideea unui subiect real care vede în obiecte sursa satisfacerii trebuințelor sale și nu trece spre nivelul următor, al explicării ideologiei consumului. În aceeași manieră, Baudrillard critică și proiectul unei temperări a consumului, care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teroarea este conotativă, sugerând (acolo unde prima se mulțumește să redea fără menajamente) și urmărind să creeze o atmosferă rarefiată de straniu. Literatura canonică preferă, instinctiv, să cultive teroarea, care este selectivă și elitistă, în detrimentul groazei, ca expresie a senzaționalismului vulgar și a fiorilor de mucava 12. Teroarea macină cu rafinament; ea exploatează falii din psihic cărora le permite, la anumite intervale, să se relaxeze, tempo-ul fiind fixat de circumstanțe. Uneori în cavalcadă, alteori în ralanti, teroarea contribuie la estetizarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
perete și mototolul a pierit în întunericul nopții". Coordonate prin juxtapunere, propozițiile se rostogolesc implacabil, întocmai destinului eroului. Rămas în prostrație, Stavrache își petrece restul nopții împărțit între confortul spiritual al religiei (mai puțin eficient) și cel fizic al alcoolului (vulgar, dar eficace): "Până la ziuă, d. Stavrache s-a plimbat pân odaie de colo până colo; s-a-nchinat întruna rugându-se fierbinte pentru odihna sufletului răposaților și a băut mereu rachiu bun, ca să-și îndepărteze gândurile negre". La o oarecare distanță în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dezechilibrează balanțe și bilanțuri statistice. Numeric, populația rurală a crescut prin migrațiile inverse, dinspre orașe spre sate, unde se face o agricultură ineficientă pe circa jumătate din terenuri. Tradițiile bazate pe viața de comunitate sunt înlocuite cu idei și programe vulgare, importate. "Plusurile demografice" s-au dus o vreme spre "bătrâna Europă". Criza oprește exodul. În competițiile cu "dragonii", ori cu "convergenții" mai recenți, se pierde de asemenea. Formarea bugetului din câștigurile emigranților, ale "căpșunarilor" ori din diferențele de salarii dintre
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și cu noile norme paneuropene. Așa s-a ajuns ca noua europenizare a țării să oscileze între paseismul revenirii la realitățile politice ale deceniilor interbelice și confuzele imitări. După 23 de ani de democrație, realizările par inferioare eforturilor. Idealurile parvenirilor vulgare ale unor inși care s-au trezit peste noapte demnitari, funcționari de stat (deși mulți voiau "statul minimal", "mâna invizibilă în economie" și în celelalte domenii), generează falii în societate. Un stat devorator de resurse este mai periculos decât ravagiile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este o carte mare față de una obișnuită; nu se poate spune cine decide ce este o carte mare sau un canon; cu această privilegiere, cărțile se transformă în scopuri, când ele trebuie să fie doar mijloace; se revine la tonul vulgar evanghelist, care se opune bunului-gust. Observațiilor de mai sus le lipsea ceva, și anume mărturisirile studenților despre satisfacțiile cunoașterii; faptul că eforturile intelectuale de acest fel le sporesc respectul de sine, față de colegi, profesori, înaintași. Pentru toate acestea, autorul regreta
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care ar fi la el acasă în țările multietnice, dar numai până la tradiții. Modernizările întârzie ori sunt foarte distorsionate în imagini kitsch (o variantă a sa rezultă din anvelopările parțiale și culorile distonante ale vechilor blocuri), în comportamente tot mai vulgare și cu ținutele țepoase, neîngrijite, de sub care transpar și unele trăsături delicate ale unor femei, copii și tineri, iar uneori și ale câte unui bătrân care a reușit să nu-și umbrească complet ființa. Bogătași luxoși pe dinafară nu mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din acest punct de vedere, este Et Cetera? The Historian as Chiffonnier, al lui I. Wohlfarth. Autorul identifică, plecând de la activitatea chiffonnier-ului, principiile materialismului istoric în versiunea lui benjaminiană. În primul rând, este vorba de specificarea materialismului în raport cu versiunile sale vulgare (vulgäre). Astfel, materia lismul lui Benjamin nu reprezintă înlocuirea logicii ideale a istoriei cu o logică „reală“, ci, mult mai simplu, el ține de accen tuarea dimensiunii senzoriale, concrete (sensory concreteness) a istoriei. Ca principiu formulat de Wohlfarth, istoricul „seeks
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
yeux, s’est efforcé de passer artificiellement du mode de penseé métaphysique et théologique qui était le sien à un mode de pensée matérialiste qui lui était parfaitement étranger“. Adoptarea unui limbaj marxist, precum și a unei lecturi materialiste în sensul vulgar al termenului asupra istoriei este văzută de Scho lem ca fiind un accident biografic al lui Benjamin, cu grave consecințe asupra operei: o „schizofrenie“ teoretică ce explică inconsistențele unor fragmente sau chiar ale unor scrieri întregi. Strategia de lectură a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
îl analizează cu acribie. "Grupul celor trei Grații efectuează o elegantă figură de balet, Flora acoperită de ghirlande înaintează cu o solemnă impetuozitate și în sfârșit, în latura dreaptă, elementul distonant ilustrând parcă distinguo-ul ficinian între iubirea celestă și cea vulgară, un zefir vânăt singurul chip feminin lipsit de grație din întregul tablou, încercând s-o răpească în virtutea apetitului său lubric"463. Acest grup de trei îi conferă un anumit echilibru compoziției Ceciliei Cuțescu-Storck. Un alt raport armonic se creează relativ la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să provoace, prin urmare, oroare. Femeii îi este foame, și vrea să mănânce. Îi este sete, și vrea să bea. Este în călduri, și vrea să fie futută. Frumos merit! Femeia este naturală, adică abominabilă. De aceea și este întotdeauna vulgară, adică exact opusul unui Dandy". 356 Elisabeth Ingles, op. cit., p. 29. 357 Rodolphe Rapetti, op. cit, p. 256. 358 Ibidem, p. 256. 359 J.-M. Charcot și Paul Richer, Les Démoniaques dans l'Art, Paris, Adrien Delahaye et Émile Lecrosnier
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe deplin sloganul folosit pentru una dintre colecțiile Barbie în anii '90: Noi fetele putem face orice, nu-i așa, Barbie?". Dar, spre deosebire de Barbie, care este iconul femeii superficiale, drăguță, deși imposibilă anatomic, Madonna creează imaginea unei femei ca-meleonice, fundamental vulgare și uneori agresive. Replică a păpușii Barbie, cronologic vorbind, Madonna își propune să dovedească faptul că trupul femeii și sinele ei sunt maleabile, ca și cum ar fi făcute din plastic, putând fi modelate după bunul-plac al oricui. Nu numai aspectul fizic
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]