4,446 matches
-
următorul pas din mărunta și continuu muribunda ei viață. Era doar un simbol al puterii ei de atracție, o întruchipare a frumuseții fizice bărbătești, iar gândirea nu făcea parte din îndatoririle sale. Era refugiul ei în fața rafalelor singuratice ale bătrâneții. — Vulturul meu nu îmbătrânește niciodată, spunea ea cu mândrie. Uitați-vă la el: are cincizeci și unu de ani îVultur-în-Zbor o mințise asupra vârstei pe care o avusese când se întâlniseră) și nu-i dai nici o zi peste treizeci. Ce minuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
canapea acoperită cu brocart. — Aici nu mai încape nici strop de îndoială, a rostit el tărăgănat. Livia Cramm este un monstru. Vultur-în-Zbor n-a spus nimic. — La Femme-Crampon, a spus Deggle, și a râs ascuțit, în falset. — Ce? — Dragul meu Vultur, abia acum mi-am dat seama. Știi în ghearele cui ai căzut? Se prăpădea de râs la propria-i glumă ininteligibilă. Vultur-în-Zbor i-a cântat în strună: — Continuă. Spune-mi cine este. — Păi, dragule, c’est la Femme-Crampon. Femeia crampon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a reușit să rostească următoarele cuvinte: — Ești bătrână, Livia. O hoașcă bătrână. N-o să mai găsești niciodată pe altcineva. Dintr-odată îacum nu mai vedea nimic, doar negru înaintea ochilor) strânsoarea a slăbit. Vultur-în-Zbor a auzit vocea Liviei spunând: — Da, vulturul meu, pasărea mea în zbor. Da. Când s-a trezit, a găsit-o pe Livia Cramm moartă, cu amândouă mâinile înțepenite ca niște gheare în jurul propriului ei gât. Cana cu apă era răsturnată, iar grămada de pilule considerabil micșorată. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cerul, ciclic precum anotimpurile, nenumit ca sticla. El era Cameleon, copilul lăsat de elfi în locul altuia, totul pentru toți și nimic pentru nimeni. Devenise una cu dușmanii săi și își mâncase prietenii. Era ei toți și nici unul anume. El era vulturul, prințul păsărilor, și mai era și albatrosul. Ea i s-a agățat de gât și a murit, iar marinarul a devenit albatros. Neavând prea multe opțiuni, el a supraviețuit, împingându-și pe roți ambarcațiunea dintr-un țărm într-alt țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-și aducă trupul la stadiul normal, vulnerabil, al trupurilor umane. Să i se permită să îmbătrânească. Al doilea era mesajul pe care Sispy i-l transmisese prin Prepelicar la prima sa apariție: Spune-i fratelui tău Născut-din-Moarte că toți vulturii ajung în cele din urmă la cuib și toți marinarii ajung la țărm. Sispy spusese asta încă dinainte ca Joe-Sue să devină Vultur-în-Zbor și cu ani buni înainte ca el să aibă habar ce înseamnă să navighezi pe mare. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-mi totuși Lokki. Oamenii te-ar putea auzi. — Lokki. Dacă încă mai ești aici după tot acest timp, trebuie să știi ceva despre Sispy. Deggle a ridicat capul. Părea încurcat. — Sispy, s-a gândit el, Sis-piii. Ce-i asta, bătrâne Vultur? Vreo supă? Sună al naibii de cunoscut. — Știi prea bine. Sispy. Sispy, neguțătorul ambulant. Cel cu sticlele, Lokki. Sticluța albastră. Ți-o amintești pe Livia. Vultur-în-Zbor se străduia să sune amenințător dar Deggle a râs fericit. — Mmm, a zis. Desigur, Livia - prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
La locul accidentului piesele unui puzzle mare se împrăștiară la întâmplare de jur împrejur. — Mare drăcovenie! continuă să înjure domnul Jones. Ziua în care mi-am spart ochelarii a fost una neagră pentru umanitate. Vă cer iertare pentru ocări, domnule Vultur, dar disfuncțiunile corporale sunt o permanentă sursă de iritare, nu vi se pare? — Deci vă place să jucați puzzle. — Să joc? Domnule Vultur, eu le construiesc. în toți acești ani solitari ele mi-au fost singurul stimulent. într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care mi-am spart ochelarii a fost una neagră pentru umanitate. Vă cer iertare pentru ocări, domnule Vultur, dar disfuncțiunile corporale sunt o permanentă sursă de iritare, nu vi se pare? — Deci vă place să jucați puzzle. — Să joc? Domnule Vultur, eu le construiesc. în toți acești ani solitari ele mi-au fost singurul stimulent. într-o zi, sper, voi fi destul de bun la astfel de lucruri. Deocamdată abilitatea mea de construcție a lor depășește cu mult talentele mele de reconstrucție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
seama că, probabil, răspunsul lui fusese o minciună. De unde știuse domnul Jones că Prepelicarul era numele unei femei? Și ceva și mai important: de ce negase c-ar fi cunoscut-o? *** Insistă asupra acestui lucru a doua zi dimineața. — Dragă domnule Vultur, spuse Virgil Jones, cred cu tărie că ar trebui să-ți folosești toate forțele în vederea refacerii sănătății. Ai fost extrem de slăbit în urma acelei întâmplări nefericite. Când te vei face bine, ai cuvântul meu că doamna O’Toole și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
răspunsul la această întrebare nu-mi va periclita sănătatea. Foarte bine, oftă domnul Jones, atunci răspunsul e Da; da, sunt aici. într-un fel. Iar de-acum nu voi mai spune nimic. Fă-te bine cât mai repede, dragă domnule Vultur. Vultur-în-Zbor nu mai zise nici el nimic și bău încă un castron de ceai cu rădăcini. Dolores plecase șchiopătând să culeagă fructe și ierburi. Virgil stătea la căpătâiul lui Vultur-în-Zbor, urmărind cu o gelozie prost ascunsă felul în care convalescentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a amintit prima oară pe Nicholas Deggle. Atunci sprâncenele i se ridicaseră mult spre frunte și domnul Jones spusese: — Așa, așa. Când Vultur-în-Zbor a terminat, au rămas un moment într-o liniște respectuoasă, apoi Virgil spusese: — Pe toți sfinții, domnule Vultur, se pare c-ai dus o viață epopeică. Mă tem că nu noi putem să-ți oferim povești care să le egaleze pe ale dumitale. Știi, noi trăim pe de-a-ntregul în microcosmos. Pentru mine starea bătăturilor mele și starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
credea ce spunea. Dolores O’Toole era cea mai încordată dintre ei doi și atunci când Vultur-în-Zbor pomenise de dorința lui de a-și continua căutarea, privirea ei nu fusese una dintre cele mai prietenoase. — Concentrează-te asupra lui aici, domnule Vultur. Iată sfatul pe care ți-l dau, încheie Virgil Jones. Nu-ți face griji în privința lui acolo. Sau a trecutului. Sau a viitorului. Fă-ți griji pentru cină și pentru bătăturile dumitale. Astea sunt lucrurile pe care le poți controla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dumneavoastră, rosti el, în mod normal sunt la mila dumneavoastră. Mâine e foarte bine. Virgil Jones își luă un aer vesel. Hai să-ți sărbătorim însănătoșirea, spuse el. Cred că în seara asta putem tăia un pui. De fapt, domnule Vultur, cum curățatul legumelor și celelalte treburi ne privesc în acest moment pe doamna O’Toole și pe mine, ești amabil s-o faci dumneata? Vultur-în-Zbor nu prea avea cum să refuze. Luă cuțitul care i se întindea și ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pui. Vultur-în-Zbor zări în ochii ei o lumină nouă. Nu știa ce însemna ea dar era nouă. La rândul său, el era preocupat de muntele necunoscut, cu vârful în nori. Virgil Jones încerca să anime conversația. — Ești de acord, domnule Vultur, că lucrurile de care specia umană se teme cel mai mult sunt urzelile propriei minți? — Da și nu, răspunse distant Vultur-în-Zbor. Domnul Jones se încruntă. Știa că ar fi trebuit să găsească un subiect mai puțin serios, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
legături de familie și așa mai departe. Suficient de îndepărtate ca înfățișare pentru a oferi o analogie abstractă sigură, păsările ne sunt destul de asemănătoare pentru a deveni interesante. Gândește-te la ciocârlie. Sau la șoim. Sau la privighetoare. Sau la vultur. Numele sunt mai mult decât niște descrieri. Au devenit simboluri. Mai gândește-te și la abundența de zeitățipăsări din Antichitate. Phoenixul. Pasărea roc. Homa. Garuda. Bennu. Bar Yuchre. Hathilinga, cea cu puterea a șapte elefanți. Kerkes. Grifonul. Norka. Dragonul sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Bar Yuchre. Hathilinga, cea cu puterea a șapte elefanți. Kerkes. Grifonul. Norka. Dragonul sacru. Pheng. Kirni. Orosch. Saëna. Anqa. Și, bineînțeles, stăpânul tuturor, însuși simurgul. Foarte multe. Foarte multe. Nu primi nici un răspuns. Dacă nu mă înșel foarte tare, domnule Vultur, adăugă domnul Jones, Vulturul are o semnificație interesantă în mitologia amerindiană. Mă înșel eu când zic că este simbolul Distrugătorului? Distrugerea provocată de el fiind una groaznică și rapidă. M-a fascinat numele ales de dumneata. — Nu eu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu puterea a șapte elefanți. Kerkes. Grifonul. Norka. Dragonul sacru. Pheng. Kirni. Orosch. Saëna. Anqa. Și, bineînțeles, stăpânul tuturor, însuși simurgul. Foarte multe. Foarte multe. Nu primi nici un răspuns. Dacă nu mă înșel foarte tare, domnule Vultur, adăugă domnul Jones, Vulturul are o semnificație interesantă în mitologia amerindiană. Mă înșel eu când zic că este simbolul Distrugătorului? Distrugerea provocată de el fiind una groaznică și rapidă. M-a fascinat numele ales de dumneata. — Nu eu mi-am ales numele, spuse Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în picioare în aceeași clipă. Dar se terminase. Fusese prea slab ca să provoace stricăciuni. Visase - un coșmar. Stătea pe o stâncă neagră, vopsit în culori de război din cap până-n picioare, strângea în mână un tomahawk, îl agita zadarnic către vulturul care-l ataca neîncetat, lăsându-i cicatrici pe corp și ciugulindu-i carnea, în timp ce în valea de sub el stătea o siluetă fără chip, lungă, neagră, pleșuvă și cu inele cu piatră pe fiecare deget, care râdea și râdea și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am putea exista înăuntrul spațiilor câtorva particule subatomice dintr-un alt univers, unul nebănuit de vast? Vultur-în-Zbor se simți iritat. — Ar putea fi o treabă foarte interesantă, spuse el brusc, dar nu văd legătura cu soarta surorii mele. — Dragul meu Vultur, îi răspunse domnul Jones, eu pur și simplu am încercat în felul ăsta, să-ți deschid ochii. Nu există nici un alt mod prin care ți-aș putea explica așezarea insulei Calf. Gândurile lui Vultur-în-Zbor intrară într-un vârtej amețitor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ta aici dovedește că ești foarte sensibil la existența Dimensiunilor. — Nu-i o insulă chiar atât de mare! strigă Vultur-în-Zbor. Preț de o clipă Virgil Jones nu spuse nimic dar apoi preciză: — Te rog, gândește-te la toate astea, domnule Vultur! înțelegi acum de ce am vrut să așteptăm până te faci bine. O voi găsi, zise Vultur-în-Zbor. — Bate-n lemn, spuse Virgil Jones. Apoi se duse până la un copac și chiar făcu asta. — într-o structură a realității unde orice este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
forțe care ne guvernează devine foarte dificilă. Dat fiind acest șuvoi nesfârșit de posibilități, îmi consider micile slăbiciuni o alinare. Vultur-în-Zbor stătea nemișcat, cu încheieturile albite de încordare, pumnii încleștați și gura strânsă într-o linie subțire-subțire. — Ei, haide, domnule Vultur, spuse Virgil Jones. Te credeam un suflet mai înțelegător. — Azi urc pe munte, îi aruncă Vultur-în-Zbor. Vreau să-i găsesc pe Prepelicar și pe Sispy și să ies din încurcătura asta urâtă. — O, să nu faci așa ceva, zise Virgil Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor se simți iarăși rău. — Ce efect? întrebă obosit. — Grimus. Efectul Grimus. — Ce dracu-i asta? — Ah! zise Virgil. Cred că îți ajunge pentru o singură zi. Doar atât să mai spunem: coastele muntelui Calf sunt pline de monștri, domnule Vultur. N-ai supraviețui în nici un caz fără un ghid. Poate nici măcar așa. Vultur-în-Zbor clătină din cap ca un om extrem de nedumerit și-și îngropă fața în palme. Virgil Jones veni la el și-i puse o mână pe umăr. — îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
poate avea rezultate devastatoare asupra minții. Tăcu. Vultur-în-Zbor îl îndemnă să continue, dar el mai zise doar atât: — Sunt unele lucruri legate de muntele Calf care nu pot fi explicate, ci doar trăite. Sper să nu le trăiești niciodată, domnule Vultur. Am început să țin la dumneata. E mult spirit în ființa dumitale pornită pe căutări, nu-i așa? Vultur-în-Zbor zâmbi nesigur. — Gândește-te la fântâna asta, gesticulă agitat Virgil, vrând să-și ascundă stinghereala. Există dovezi concrete ce arată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ai nevoie de-o fântână, zise Vultur-în-Zbor. Ai izvorul, arătă el înspre râulețul cu apă proaspătă care curgea printre copaci. Virgil Jones pufni. — Era o chestie de făcut, spuse el, chiar dacă e o idee proastă. — Ai o ambiție ciudată, domnule Vultur, zise Virgil Jones. Să îmbătrânești, să mori. Cum se face că un om ca dumneata, atât de tânăr la minte și la trup, poate avea o asemenea ambiție? Vultur-în-Zbor răspunse pe un ton amar, care-l surprinse până și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
încercă să înveselească atmosfera. — întotdeauna m-am gândit că muntele Calf este ca un lingam uriaș, bălăcindu-se într-un yoni care este Marea, adăugă el și se văzu nevoit să-i explice nedumeritului Vultur-în-Zbor: O circumlocuție sanscrită, dragul meu Vultur. O glumă nevinovată. Mă tem că am un simț al umorului oarecum impenetrabil. Apoi tristețea coborî din nou asupra lui și continuă: — Deși de ce anume aș vedea locul ăsta nenorocit ca fiind de-a dreptul falic, n-aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]