2,178 matches
-
câțiva oameni. Erau puțini, slujitori de rând. Dintre curteni era numai unul, pe care stăpânul Îl numea maestru de vânătoare. „Acum descălecăm“, a spus domnul Bertold, „lăsăm oamenii și caii să se odihnească și apoi ne Îndreptăm grabnic spre castel. Zăbovim doar cât să bem o cupă de vin. Mâine ne așteaptă o zi grea!“ Dar cel pe care Îl numea Siegebert a răspuns: „Nobile stăpân, ce-ar fi dacă am aprinde un foc mic și-am pune În frigare o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cerească, silindu-mă la un gest necugetat! Hotărâră deci să plece Împreună spre Staufen, Însoțiți de slujitorii lor. Mai mult, sihastrul trimise după ajutor În satele vecine și, aflând că sfântul lor Îi cheamă În ajutorul ducelui Conrad, oamenii nu zăboviră. Fiecare luă ce-i fu la Îndemână, și porniră șiruri, șiruri, cu ghioage, cu coase și securi, cu tot ce putea fi folosit ca armă, spre fortăreața de pe Stouff. Vestea se răspândi cu iuțeala fulgerului, astfel că la fiecare răspântie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mereu preocupat să nu pierd vreun obiectiv turistic, am oprit la Rezervația de zimbri - adevărat parc zoologic, de dimensiuni impresionante. Evident, mănăstirea Neamț și muzeul îmi erau cunoscute, dar altfel mi s-au părut, odată ajuns acolo prin forțe proprii. Zăbovii și la casa lui Sadoveanu. Tot în amintirea scriitorului, am oprit din nou la hanul de la Braniște, să mănânc ceva. Nu am multe detalii despre aventurile de pe drum, că nu le- am notat la timpul potrivit, de aceea voi relata
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
care părea fără sfârșit (asta era perspectiva de pe bicicletă...) ne-a remorcat un căruțaș. Odată ajunși în oraș, am coborât beneficiind de o vale mare, pe lângă un parc impresionant prin mărimea arborilor (așa mi s-a părut, neândrăznind să zăbovesc cu privirea mai mult de o fracțiune de secundă în altă parte decît în față, la aprox. 50, poate 60 km pe oră). Alternanța deal-vale ne obosise, abia așteptam să mă odihnesc, numai că surpriză, hotelul era plin. Cred că
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
care sunt încântat), îmi arată viteza, memorează viteza maximă și medie, distanța parcursă de la plecare, distanța totală, arată ora și temperatura. Poetul își face simțită prezența fizică încă de la poarta curții-parc, printr-un bust alături de fostul său conac. Nu zăbovesc acolo, muzeul fiindu-mi cunoscut. Lunca Siretului ramâne în stânga drumului. Dezamăgire: între copaci, când eram elev mai existau cei doi frați dintr-o tulpină, pomeniți în Hora Unirii. Mă- ntreb pe cine-or fi deranjat, fiindcă au fost tăiați
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din Ardeal, Banat, Maramureș și Bucovina, săvârșind „cu elan și curaj în memorabilele zile din toamna anului 1918.” „Eudoxiu Hurmuzachi este un precursor al unirii tuturor românilor, ceea ce ne face să-i slăvim tot mai mult memoria.” * Prof. Ioan Zugravu zăbovește a ne informa că există la Cernăuți și un muzeu bisericesc al Mitropoliei Bucovinei. Că după Unirea cea Mare din 1918 conducerea acestui muzeu a avut-o consilierul eparhial preotul Dimitrie Dan, scriitor, istoric al Bucovinei și un frecvent om
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de după moarte și în searbădele noastre eternități”3. Când scrie aceste rânduri, G.M. Cantacuzino i se adresează Marthei Bibescu, dintre primii călători spre Persia, la 1905, într-o caravană automobilistică, traversând prin Galați, Ismail, Odessa, Sevastopol și Yalta, pentru a zăbovi la Enzehi, Raht, Teheran și mai ales Isfahan 4. Ea recompune, într-o carte premiată de Academia franceză, imaginea aproape fantastică a unei Persii a amuletelor și talismanelor, a rozariilor care citesc în nervurile străvezii ale întâmplatului neîmplinit încă, Persie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o recentă reconsiderare a istoriei cercetărilor scandinave cu privire la Asia Centrală, vezi Mirja Juntunen și Birgit N. Schlyter (eds.), Return to the Silk Routes Current Scandinavian Research on Central Asia, Kegan Paul International, Londra - New York, 1999. În jurul unor asemenea nume se poate zăbovi cu profit pentru mai buna înțelegere a acelui ultim capitol din biografia lui Cantemir, expediția sa către Asia Centrală, condusă doar până în Caucaz, Derbent, sud-estul Mării Caspice, despre care nu cunoaștem deocamdată nimic mai mult decât manuscrisul tipărit de Tocilescu: Collectanea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să-i nemulțumească și chiar să-i indigneze. Pe de altă parte, nici turismul În România nu trebuie descurajat. Dacă străinii Îl vor pe Dracula, Îl vor avea! Le stau la dispoziție trasee pitorești — cu castele pe unde o fi zăbovit Vlad țepeș, dar cu siguranță nu contele Dracula — și o Întreagă industrie de suveniruri kitsch marcate cu imaginea voievodului. Cine știe, s-ar putea ca Într-o bună zi românii Înșiși să-l uite pe Vlad țepeș și să ajungă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
astăzi un loc specific bucureștean. Dintre localurile cândva cu nume simbolice, mai supraviețuiește doar „Capșa“ (cofetărie și restaurant), frecventată de elita bucureșteană și, de la un moment dat, În special de scriitori și artiști. Bucureșteanului Îi plăcea să iasă și să zăbovească la un pahar sau În fața unei cafele și, mai ales, la o discuție prelungită, „punând țara la cale“. Era un oraș animat și vesel. Și cât se poate de cosmopolit. Localurile cele mai cunoscute purtau variate nume europene, precum Hugues
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nou În 1940, Însă ca aliați, ceea ce nu-i Împiedică să bombardeze orașul În zilele de după 23 august 1944. În lunile precedente fusese bombardat de americani și de britanici. Rușii Își fac intrarea Învingători la 30 august 1944 și vor zăbovi În România până În 1958... Nici epidemiile nu au ocolit Bucureștiul. Ciuma a apărut mai târziu decât În Occident, dar s-a și prelungit mai mult, făcând ravagii Îndeosebi În secolul al XVIII-lea și la Începutul secolului al XIX-lea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ai fumat-o, ca pe urmă să alergi prin casa asta cu un pistol în mână. O tristețe disperată trecu peste fața ei înainte de a stinge luminile. Ai dat-o în bară cu aerele tale de Jack Torrance. Am mai zăbovit o clipă pe marginea patului, apoi m-am ridicat și am privit-o în penumbra camerei. Se întorsese cu spatele la mine, pe partea ei de pat, dar o auzeam cum plânge liniștit. Am ieșit foarte încet din dormitor și am închis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
străbătu ca un spasm. A trebuit să mă forțez să înghit în sec înainte de a-l ridica. Am deschis plicul. Era un manuscris. Avea titlul Numere Minus. Numele „Clayton“ era mâzgălit în colțul primei pagini. Nu știu exact cât am zăbovit acolo, dar subit am simțit nevoia să vorbesc cu Kimball. Când m-am repezit la fereastră, am văzut stopurile roșii ale mașinii lui Kimball rulând pe College Drive iar la distanță, dincolo de vale, reflectoarele unui helicopter militar pieptănau coama pădurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acceptării. Era acum afară, privindu-mă prin geam pentru ultima oară. Se uita la povestirea asta cu afecțiune. Mi-am dat seama că fiul meu îmi lăsase un desen: un peisaj lunar. Era atât de detaliat încât a trebuit să zăbovesc îndelung asupra lui, minunându-mă de răbdarea de care fiul meu fusese capabil ca să poată desena anume acest peisaj lunar. De unde această determinare ardentă, neostoită? Am văzut atunci că era scris un cuvânt pe desen și l-am atins cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
peisajul lunar. Într-o barcă de pescuit care ne-a dus dincolo de valurile Pacificului l-am eliberat odihnei veșnice. Fulgii de cenușă se ridicară în aerul sărat și vântul le împinse înapoi, căzând în trecut și ningând peste fețele care zăboveau acolo, îmbrăcând totul cu o peliculă fină, apoi fulgii de cenușă se aprinseră într-o prismă dând naștere unor matrice și forme reflectându-i pe bărbații și pe femeile care îi creaseră pe el, pe mine și pe Robby. Plutiră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unanimitate, fără nici o abținere, s-a hotărât să se aducă la cunoștință muzeografului E.D. - Suceava descoperirea obiectului, ca să se știe: și totodată să ne dea adresa păgubașului... Obiectul va fi pus la păstrare În bune condițiuni. Zilele treceau și răspunsul zăbovea - motivat. Ne-am dat cu părerea că distinșii oaspeți ieșeni vor repeta investigațiile pe urmele lui I. Creangă și Gh. Trăsnea - fost angajat ca dascăl de către băneasa Anastasia Cichirdik - În 1854, pe seama bisericii Începute a se zidi În 1852 - pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
tov. A. Ciornei În zonă și dorește să mă vadă, să-mi fie anunțată din timp ziua respectivă, de către secretarul cu propaganda al comunei - să fiu acasă. Căci uneori mai ies În sat, trec pe la cimitir, pe la magazin și mai zăbovesc (...). Cu mulțumiri și deosebită considerație, M. Niculăiasa </citation> <citation author=”NICULĂIASA Mihai” loc=”(Lămășeni)” data =”17 oct. 1990”> Stimate d-le Eugen Dimitriu, Iată-ne trecuți de jumătatea toamnei secetoase din acest an cu mai puține bucurii pentru cei singuratici
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
alte căi de aflare a vieții muzicale din trecutul orașului. Îmi propun a veni la 27 iunie (duminică) În caz că termin sesiunea examenului de stat. Vă rog să-mi comunicați dacă pot găsi eventual o cameră la hotel În caz că trebuie să zăbovesc mai mult de o zi. Cu cele mai bune sentimente George Pascu Str. N. Gane 12 ap. 3, et. I </citation> <citation author=”PASCU George” loc=”Iași” data =”(nedatată, aprox. 1986)”> Stimate Domnule Dimitriu, Referitor la materialele necesare publicării unui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
oamenii din zonă decât Catedrala Sacré-Coeur, acaparată mai ales de turiști. Afișele mari de la intrarea în capelă ne spun că am nimerit în zilele Festivalului Montmartre en Europe (9-23 iunie), cu participarea unor artiști plastici din 14 țări ale Europei. Zăbovim mai mult în Place de Tertre - un loc celebru, inima colinei Montmartre, cu multă verdeață și nenumărați pictori: vezi aici enorme expoziții sub cerul liber. Cu siguranță, nu este un profesionalism extrem de ridicat, dar cu asemenea tablouri se fac bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
această zicere ironică a unui țăran bătrân în care condensez întreaga mea filosofie asupra istoriei (dacă formularea nu sună cam prea emfatic)? Dar câte ocolișuri complicate în mod inutil pentru a se ajunge aici! Vânzătorii de cruciulițe, medalioane și mătănii zăbovesc până târziu pe esplanada centrală, pentru că oricum n-au altceva de făcut: tinerii de aici nu au unde munci și nici nu pot pleca în altă parte. Numărul pelerinilor și al turiștilor este de zece ori mai mic decât înainte de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe o fugă de ocară, și nu și-a tras sufletul până ce drumul, ce-l străbătuse de mai multe săptămâni când venise, nu l-a izbăvit în trei zile, și s-a întors din nou la Dunăre, însă n-a zăbovit până ce n-a atins Constantinopolul”. Grigore Ureche, folosind știri mai vechi, scria că „după poticala lui Ștefan vodă, ce au perdut războiul, de sârgu au strânsu oastea ce au putut degrabă și s-au dus după turci și i-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Pentru a deveni flăcău de însurat, el trebuie să treacă de proba confruntării infernale cu samovila. Referirile precise la vârsta inițiatică sunt rare, cel mai adesea momentul fiind perceput prin filtrul psihologic, care nu îl mai lasă pe erou să zăbovească în lumea domestică. Atunci când apar însă, sugestiile se învârt în zona adolescenței, după cum puteam intui: „ Făcând[u-se] băiatu acesta la cinșpe-șaișpe ani de zile, să pomenește împăratu într-o bună seară cu lumină asupra castelului foarte tare, foarte luminoasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apelor eterne este instaurată, cu imperfectul situării ostrovului, implică raportul modificabil dintre amorf și creație. Insula a fost ridicată în timpuri mitice în centrul apelor veșnice ale neantului, dar ea ține doar de timpul sacru în care omul nu poate zăbovi în afara contextului ritual. Apele germinatoare sunt, creația trebuie regăsită și reiterată. Ipostaza autohtonă a lui axis mundi nu lipsește din nici un tablou apocaliptic: „Vine marea cât de mare,/ Malin, malin verde!/ Da de mare țărmuri n-are./ Dar în undă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și noi pentru "plânsul din senin" și totul reintra În normal. Retrăind iernile copilăriei, nu mă voi opri asupra Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei, cu tot farmecul lor, urmând să le dau o atenție mai mare În perioada adolescenței. Voi zăbovi Însă puțin asupra țesutului, principala Îndeletnicire a Mamei și a majorității femeilor acelor vremuri, În prima parte a anului și uneori vara. Mama era considerată una dintre cele mai pricepute femei În țesutul covoarelor țărănești. Camera din față, unde se
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Ciurea” “Onorată asistență, stimați colegi În pragul trecerii a 30 de ani de la plecarea În lumea umbrelor a celui care a făcut primii pași În morfopatologia veterinară românească modernă, Profesorul meu: Prof. Viorel Ciurea, vă rog să-mi permiteți să zăbovesc câteva clipe asupra operei lui, Îndreptar fundamental al activității noastre. Elev al savantului de renume mondial Paul Riegler, profesorul Viorel Ciurea s-a dăruit inițial histologiei, fiind mâna dreaptă a celui mai didact profesor din Alma mater al acelor vremuri
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]