5,438 matches
-
Acasă > Literatura > Beletristica > ÎMI EȘTI Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului ÎMI EȘTI Ești un înger apărut De prin vremurile-apuse, A mea taină ești, în care, Îmi zac dorurile duse. Îmi ești umbră din divin Ce plutești peste-a mea cale, Patimă mea din suspin Cursă-n zbucium și în jale. Tu, stăpânul meu pe veci Ce-ai rodit prin a mea ființă, Dara ta pe unde treci
ÎMI ESTI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373600_a_374929]
-
care taie cerul cu linii aurii deschizând porțile veșniciei fulgii rămân ca un semn pe podeaua temniței un foșnet ca un ultim gând pământesc apoi liniștea se plimbă prin toate odăile minții căutând întrebarea spânzurată de torțile uitării În pubele zac condamnații la moarte pe ei se plimbă viermele ce nu moare căzuți pe maldăre de gunoaie imploră milă Hadesului cerul și-a închis porțile ... Citește mai mult adevărata libertate vine cântândca o pasăre fără nume caretaie cerul cu linii auriideschizând
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
adevărata libertate vine cântândca o pasăre fără nume caretaie cerul cu linii auriideschizând porțile veșnicieifulgii rămân ca un semn pe podeaua temnițeiun foșnet ca un ultim gând pământescapoi liniștea se plimbă prin toate odăile mințiicăutând întrebarea spânzurată detorțile uităriiîn pubele zac condamnații la moartepe ei se plimbă viermele ce nu moarecăzuți pe maldăre de gunoaieimploră milă Hadesuluicerul și-a închis porțile... XXXI. COM-POEZIE, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017. S-au deschis noi fabrici de
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
că se bucură de ceea ce făcuse. Îi citeam într-un fel absurd, gândurile. M-am reîntors să admir în tăcere simfonia mării. În larg, cineva îmbrăcase crupele mării, într-un vârtej. Nu era niciun nor, nici măcar o briză. În fața mea, zăcea răstignită ca-ntr-o icoană, o scoică. Am luat-o și am dus-o, involuntar, la ureche. Curgea marea prin sângele ei. Simțeam în urletul ei, durerea cu care-și strângea copii la piept, suferința și uneori nepriceperea în fața morții
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
și furtună Noaptea-i gândirea lungă spre zori Sfetnic cu-aripi de poți și vrei să zbori! Plouă cu doruri agățate pe frunze Vântul pictează pe lungile pânze Păienjenișul țesut pare de diamant O boare răcoroasă-i-n zorii care zac. Referință Bibliografică: TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2334, Anul VII, 22 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371457_a_372786]
-
România 7.Ion Nălbitoru - președintele juriului, scriitor și redactor șef „Memoria slovelor”, România X MARELE PREMIU “MEMORIA SLOVELOR“: MARIANA BENDOU (Onești/Bacău) Citat din proza premiată, intitulată „Războiul de țesut”: „Țolici de coade colorate, covoare de lână țesute iarna trecută zăceau, așezate palii , palii, peste lada cu zestre, plină cu cerșafuri frumos brodate tot de mânuța ei... De la o vreme mânuța asta a cam început să-i tremure... iar la bucătărie mai scapă lucruri pe jos... Lâna covoarelor era de la oile
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
îi deranjează somnul, și-așa destul de chinuit, din post. - Ce s-a întâmplat? m-a intrebat printre căscaturi. - Am lovit pe cineva.... M-a privit cu un fel de milă amestecata cu o cumplită sila. - Să mergem la locul faptei ! Zăcea întins cu fața în jos, într-o baltă imensă de sânge.Polițistul s-a apleacat, i-a pus mâna la jugulara și- a dat extrem de negativ, din cap: - Nu mai avem ce face pentru el ! Curmasem așadar o viață .... Dar
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
și făcu doar o glumă regală: - Băă, i-o fi pus-o lu’ mă-ta vreun împărat și nu am aflat eu până acum. Dar hai, să lăsăm introducerile și să trecem la fapte! Se duse în spatele fotoliului pe care zăcea Ludovic, îl ridică pe picioarele din spate, apoi îl răsturnă pe o parte. Ludovic se trezi pe podea dând disperat din mâini și picioare, mai ceva ca o țestoasă aflată cu pe spate, încercând în zadar să se ridice de
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
nimic de la pomul său, deodată, ca o minune, văzu că toate ramurile se umplură de muguri de fructe de smochine. Răsăriră multe-multe! Ce minune! Era atât de bucuros... Dar bucuria lui era scurtă. Boala îl învingea, pe zi ce trecea. Zăcu așa vreo câteva săptămâni, prin casă, hrănindu-se cu te miri ce. Când și când, mai reușea să iasă în fața casei, uitându-se în lungul drumului să vadă dacă nu venea un grup de oameni, iar Hannah, cea cu chip
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
ți-a fost lăsată toată atunci în apropiere de Gaza, spuse Baraba cu ironie în glas. -Și ție Baraba! îi replică Hasim. Uiți că Iisus din Nazaret te-a scăpat prin moartea sa, de lemn și de cuie? Tovarășii tăi zac acum fără suflare la groapa de gunoi din Gej Hinnom, acoperiți cu var. Baraba primi remarca în plin pentru că se enervă dintr-o dată îngustându-și privirea. Nu se ridică totuși de la masă cum ar fi dorit, fiindcă oamenii lui Hasim
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
el cu răutate și a scos ligheanul afară, după ce, din cadrul ușii, a avertizat-o să nu treacă pragul fără aprobarea lui. Rămasă singură, Iuliana căuta înfrigurată un cuțit ori altă unealtă pentru a-si împlini gândul ce-i venise cât zăcuse în pat. Nu a găsit nimic care să-i fie de folos. În cutia mesei erau doar câteva linguri de lemn. Nimic metalic în toată încăperea. Nici rucsacul ei, în care avea speranța împlinirii celui de al doilea plan, nu
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
de ea, cadă de fontă și WC cu bazinul pe partea din spatele scaunului. Ciment pe jos și două rânduri de faianță la chiuvetă. Câteva suluri de hârtie igienică ieftină erau aliniate pe un stativ din lemn de lângă chiuveta pe care zăceau ustensile de bărbierit și un săpun. - Treci și te spală. Ai zece minute la dispoziție. Când a revenit în cameră, bărbatul i-a arătat masa pe care se găseau ceva merinde și a îndemnat-o să mănânce. El era deja
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎMI ESTE-AMAR TIMPUL ACUM Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Gustav Klimt chiar dacă-n mine zac și-ascult alte și alte povestiri pe scurt sau lung nu le alung mă scald în ele chiar sperând să îndulcesc acele file în care mă visam strângând rodul iubirii și-al tăcerii firelor albe de istorii în care prinsă
ÎMI ESTE-AMAR TIMPUL ACUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375066_a_376395]
-
programatică, ci și o profundă meditație pe eterna temă a dramaticei existențe umane, incertă precum statuile de ceară. Poeta restabilește, cu mijloacele artei cuvântului, relația suflet-iubire-minte-vis-soartă-gând..., operând cu metafore-simbol. Imaginile artistice folosite sunt expresive („suflete de ceară”, „inima vacantă”, „vise.../ zăcând debusolate”, „lumina zâmbind“), incitante și optimiste: „Prin faldurile sorții rămânem cascadorii” mereu salvatori. Simbolul „suflete de ceară“ străbate - direct sau indirect - întregul volum. Poeta este în căutarea drumului spre sine („sufletu-mi ars“, „potecă de-ascet“), dorindu-se „înger de
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
-n al minții interstițiu.// Pe aura de gheață - refugiu în cădere,/ Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,/ Candide rămășițe stocate în arginturi/ Își țes nevolnicia în clipele severe.// Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă/ De vise-n carantină, zăcând debusolate,/ Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,/ O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.// Rescrie răsăritul letargice memorii,/ Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,/ Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,/ Prin faldurile sorții rămânem cascadorii...” ( Când suflete
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
mea pocăință ! Văd umbre ciudate mergând pe perete Mă-ntreb dacă sunt cumva ale noastre ?! În mine acum sunt numai regrete De nu pot să văd nimci zările-albastre. În mine acum ai ucis o iubire Pe maluri de timp eu zac tremurând. Ca și pescăruș cu aripa ruptă. Adus de un val spre țărm fremătând. Tot caut mereu să-mi aflu vreo vină La ce s-a-ntâmplat acum între noi. Ca rău să-l stârpesc chiar din rădăcină Să pot
RĂTĂCIND PRIN VISE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373940_a_375269]
-
fâneața Câmpiilor proaspăt cosite.” În zorii ce tocmai mijeau Din negura nopții, călare, Un tânăr, cu ochi ce-i sclipeau, În crângul de sălcii dispare. O vede păscând lângă lac Cum rumegă poamă cu poamă; În rouri, pe coadă cum zac Culorile-i tulburi din coamă. „Trecuturi din mine te sapă Și limba-ți prea rece și udă Îmi spumegă liniști și-ndoapă Din rana deschisă și crudă.” „Pe mine m-auzi dimineața, Când roua îmi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
Impact > Relatare > MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (Partea I) În Umileni nu puține case au fost părăsite. Ele stau, mai degrabă zac, pe marginea străzilor cu un aer stingher, ca și cum nu ar pricepe că rostul existenței lor pe această lume s-a încheiat odată cu plecarea stăpânilor. A adevăraților stăpâni. Câteva au fost reocupate de niște oameni care n-au înțeles să le
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
cetatea din ape. Împărțea hrana celor slabi și mici, rămânând flămând Dar tocmai pentru bunătatea lui mare lupii l-au osândit. Obosit de lupte, singur, în noaptea cu lună adormind Lupii l-au atacat din umbră, lăsându-l în sânge zăcând. Lupul Alb neclintit nu s-a apărat, a oftat ca un semn din cer, I-a iertat mirat, reînviind din mit, trimișii zeilor nu pier. De atunci hălăduiește singur printre destinul dușman, Își așteaptă lupii albi, adevărații frați regăsiți peste
BALADA MARELUI LUP ALB de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374107_a_375436]
-
-n iad...? CHIAR NICIUN ANOTIMP NU M-A CITÌT chiar niciun anotimp nu m-a citìt deși eu scris-am despre toate - de ce s-umbrești lumina filei fade când nu urmează voluptuos foșnìt? silabe am cât cerul constelàții dar astrològii zac - agònic - în pubèle de-aceea-s scrum sfìntele revelàții de-aceea-n loc de prinți - vin bube rele... sunt dumnezeul făr' de credincioși am catedrale mii - pe post de hale și slova se topește-n somnul moale pescarii de adânc sunt iar codòși... ...o
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
cât ai putut. Ce-ar fi dacă aceasta ar invers ?! Să văd atunci dacă te-ar fi durut. Regret doar timpul nostru ce-a trecut Și visul meu ce-acuma-l simt că moare. Ce-a fost cândva curat, neprihănit Zăcând, pe jos, acuma la răcoare. Din tot ce-am construit ca edificiu Au mai rămas doar ziduri în ruine. Dar n-am uitat să facem un supliciu Fără regrete și fără rușine. Menirea mea era să ... te iubesc ! Crezând că
INVERSIE PROBABILĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375386_a_376715]
-
rămas doar ziduri în ruine. Dar n-am uitat să facem un supliciu Fără regrete și fără rușine. Regret doar timpul nostru ce-a trecut Și visul meu ce-acuma-l simt că moare. Ce-a fost cândva curat, neprihănit Zăcând, pe jos, acuma la răcoare. Eu ți-am cântat cândva iubirea-n vers Tu m-ai ironizat cât ai putut. Ce-ar fi dacă aceasta ar invers ?! Să văd atunci dacă te-ar fi durut. Brăila, iunie 2016 Referință Bibliografică
INVERSIE PROBABILĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375386_a_376715]
-
ar constata-o și personal și-ar fi și câte o pală de aer pentru mine, mai ales că mai toți despre care scriu vor să constate aceasta pe gratis, iar gratis editurile nu lucrează... ce bine-ar fi dacă, zăcând în manuscris, o carte și-ar înbunătăți culoarea și gustul, ca vinul!). Într-o zi ca aceasta, în care sunt sărbătoriți artiștii, timpul face repaus, privește și-și revizuiește actele; se bucură în sinea lui de timp, pentru că artiștii sunt
ALEXANDRU ARŞINEL. VULTURUL TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375529_a_376858]
-
abis . Ascuns în mine cu o bucată de amintire Te-am transformat în depărtarea cenușie , Abandonat în herghelia orelor ... Să-mi mai simți respirația privirii. Să-ți zbucium umbrele ce te ard Într-un alb transparent de clipe , În care zac așteptările noastre Prin foșnetele amintirei trezite... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Ascuns în mine / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ASCUNS IN MINE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375577_a_376906]
-
privea nudul pictat. El, artistul, o văzuse într-o duminică-n parc, și ideea îi surâse invitând-o la conac. Frumușica, încântată, acceptă imediat și porniră împreună, mai târziu, pe înserat. Fără multă tevatură, se-nvoiră și-n curând, haine zăceau pe podele, partida prefigurând. Însă el, fără vreo grabă, o roagă să se lungească, să-l privească surâzând, încercând să-l cucerească. Zi de zi se rezăzură, întâlniri lungi, voluptoase, ce încet se transformară în partide amoroase. Când a terminat
TABLOUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375620_a_376949]