5,010 matches
-
Peisajele geografice și peisajele sufletelor umane cu marile înălțimi și adâncile lor prăpăstii m-au ajutat să înțeleg și să aflu cât mai multe despre ceea ce numim viață, viață care ne îngenunchiază și ne supune. Dar suntem lăsați să ne zbatem, să ne facem planuri, și să visăm la fericire. Dac-am ști de la bun început că nimeni nu este scutit de suferință și de eșecuri, ne-am mai chinui atâta? Nimeni nu vine pe lumea asta decât pentru suferință. Târziu
ELOGIUL CĂRŢII de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357707_a_359036]
-
tunel circular, elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...!” Nevoie acerbă de aer, aerul care vivifică
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
tunel circular, elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...! ROMEO TARHON poet, publicist, Ziarul Națiunea Referință
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
lipsit de gloria câmpului de luptă așa că, încercă o eschivă elegantă băgând câteva răgete de genul: - Daa, di ci dai bre, tanti, ci ț’-am făcut!? Îngrozitoarea mătușă îl luă de urechi și îl ridică în aer. Zadarnic se mai zbătea Culae fiindcă bestia-l duse, nemiloasă, prin aer, tocmai în camera din față, aia pentru musafiri, unde mirosea foarte frumos a busuioc. Doar că, lui numai de asta nu-i ardea! Cu mucii în barbă împletiți cu lacrimi aștepta moartea
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
Acasa > Poeme > Antologie > MĂ REPED LA VIAȚĂ Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 493 din 07 mai 2012 Toate Articolele Autorului Veșnic eu mă zbat, veșnic eu asud, doru-i deturnat și poemul nud. Mă reped la viață, viața mă răsfață; mă răstesc la mine și la rău și bine. Aceeași încântare, aceeași frenezie; fără ezitare totu-i bucurie. Poate-i vina mea că iubesc o
MĂ REPED LA VIAŢĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358619_a_359948]
-
este ostilă, ci întru totul alienată, nu inumană, ci „a-umană” [termenul aparține lui Erich Kahler, op. cit. p. 15], ( Părintele Serafim Rose, op. cit., p. 134). Desigur, toate imaginile de până acum au reflectat partea întunecată a „omului nou”, ce se zbate într-o lume a disperării, a dezamăgirii, a „a-umanității”. Privind mai atent, cu îngăduință chiar, observăm și dezvoltarea unui curent optimist și idealist, paralel cu tenebrele „omului nou”, clonat după tiparul nihilist. Varianta optimistă are și ea tiparele ei
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
din noi o donăm în rate la bănci / lingem durerea asfatului ud de lacrimi / taxa mizeriei cu sudoare o plătim / mogulilor care n-au nici un Dumnezeu / aprindem torțe din trupuri strivite / sub greutatea zilei de ieri / azi înfruntăm furtuna ne zbatem în valuri / mâine învățăm mersul pe apă /înghițim disperarea acceptăm nepăsarea / „ potoliți-vă foamea / înmulțiți pâinile și peștii din suflet ” / e singura lege pe ordinul de zi”. Aici se dovedesc și se probează calitatățile de protestatar și tribun ale poetului
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
deznădejdea, gustul amar de neputință te pot face să abandonezi lupta, dacă nu ai avrea drept sprijin umbra crucii și Cuvântul care te apără: “ciutură spartă mi-e credința / se duc secunde în aval / oprește timpul la răscruce / astăzi se zbate și-i grăbit / pe umbre răstignesc o cruce / răpun trecutul” (Răscruce). Poeta și-a propus, să ridice singurătății și tăcerii, “din stânci / un templu până la stele” (Rătăcire). Încercându-și condeiul și în stilul clasic, Mihaela Aionesei a reușit performanțe uluitoare
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
se privește atent și caută să se recunoască: “caut un nume zilei de mâine: copil desculț în lumea de cuvinte / cu inima de mână rătăcesc / spre mâine / o poartă / un zid / morișcă învârtită / de fluturi orbi / las teama să se zbată în ochiul nopții / bat la porți de stele / îmi tac singurătățile / să ascult un țârâit de greieri”. Iată ce frumos se autodefinește: copil desculț în lumea de cuvinte! De fapt, în această mirifică lume, cu toții suntem copii zburdalnici ca iezișorii
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
ALBASTRE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului turma orelor albastre se adună-n nopți de iarnă printre vise și insomnii, frânturi de imagini rămase de ziua, o frunză ce se zbate-n neant, clarul de lună de altădată, ochii tăi, serile copilăriei, anii de școală când stăteam mut la tablă și-l înjuram pe Pitagora, mama când mă mângâia, crângul, dealul și apa, cerul albastru, câmpia verde pe care-mi pierdeam
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]
-
existențe și radiografii a lumii acesteia, a unui întreg ciclu de (con)-viețuire. O trăsătură pregnantă a operei lui George Filip este singurătatea apăsătoare a omului. El, pe de o parte, lumea de cealaltă parte, el în postura de Hamlet, zbătându-se între „a fi’’ ca certitudine și „a nu fi’’ ca posibilitate sau chiar necesitate (?!) a unei ironii triste, amare, exprimată surprinzător printr-un dubiu de netăgăduit: „dacă v-ar avorta planeta desigur aș fi/ singurul neavortat. Iar voi ați
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
nostru Iisus Hristos ne luminează calea, cu binecuvântare și prin ea se împlinește hristic soarta tututor popoarelor, neamurilor și semințiilor pământului. Pentru a salva lumea din mlaștina păcatelor și pentru a răscumpăra omenirea din nedreptatea în care zăcea și se zbătea, izbăvind-o, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a trebuit să împlinească Dragostea Sa absolută în suprema Suferință prin răstignirea cu Trupul Sfânt pe Cruce, gustând moartea ca o ironie amară, „compensatorie” pentru minunile și binefacerile Sale săvârșite în folosul tuturor oamenilor
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
ÎNVIEREA La ceas de seară-ntunecată Cocoșul cântă de trei ori, Căci firea-și leapădă veșmântul Umbrit de grija altor sori. Vântul se vaită prelung, Pădurea verde e în jale, Îngeri pornesc înspre pământ - Cer sângerând pășind agale. Ape se zbat în matca lor Vuind de dor, vuind de jale, Izvoare dulci - cu ape reci - Suspină blând, doinind în cale. Natura toată încremenită-i Pe limba ornicului mut, Căci vine jertfa cea de sânge, Ce dă pământului tumult. Clopote bat fără
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
mal și am fugit la Gică să-l ajut să țină coada peștelui. Unul ținea de rama minciogului și altul ținea de coadă și numai așa am reușit să ridicăm peștele pe malul înalt. Ne uitam la el cum se zbătea și nu ne venea să credem că am prins un asemenea trofeu. Era o frumusețe de crap, mare la corp și cocoșat ca un bivol. Când l-am cântărit, avea opt kilograme. Puteam să plecăm de acum. Aventura noastră fusese
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
făcea curse regulate pe brațele Dunării, cu punct de plecare și sosire Tulcea, spre Sulina, Chilia sau Sfântul Gheorghe (n.aut.) [ii]Juvelnic = unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac (DEX) [iii]Zbat, zbaturi = pală metalică sau din lemn, montată la periferia unei roți, care constituie propulsorul unei nave cu aburi, destinate navigației pe ape interioare cu adâncime mică.(DEX) [iv]Provă, proră = partea din față a unei ambarcațiuni (DEX) [v]Aval = în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
spre ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă, La stâna lor ciobanii țin stelele sub pleoapă Când ugerul luminii e gol pe jumătate Și totuși împăcarea doar pe la colțuri sapă Vulcanul unor gânduri în tâmplă mi se zbate, Se gudură-nserarea spre ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă Pădurile nebune se-ntorc la mine toate Și-n fiecare piatră singurătatea crapă Iar visele trecute în vară-s încrustate. Când printre nori apatici deschisă-i
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
Guido d'Arezzo au ajuns să coexiste vizibil în gama finită a istoriei lumii, atunci avem curajul de a puncta cu larghețe faptul că libertatea de comunicare a sentimentelor umane, astfel zis, delicata interioritate a microcosm-ului ființial, ce se zbate cu putere în infinita superbie a macrocosm-ului divin, iese la lumină ca petalele unui nufăr alb din taina tăcută a nopții pentru a pătrunde în mod organic aproape în rotația fără de capăt a timpului, acolo unde semnificația muzicii în
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
nostru și în produsele lui. Toate felurile de activitate românească, știință, literatură, arta noastră, agricultură, industria și comerțul nostru poarta pecetea neisprăvitului. Activitatea noastră, sub toate înfățișările ei practice și teoretice, în toate ramurile, se găsește în fașe, și se zbate în greutățile nașterii ei. Dacă, spre pildă, în Franța, toate fructele minții și activității franceze poartă pecetea caracterului de isprăvit, al intraductibilului “fini”, “acheve”; la noi, toate roadele muncii noastre se înfățișează sub pecetea neștearsă, fatală a neisprăvitului. A doua
DESTIN SECRET de DONA TUDOR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358782_a_360111]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CONFESIUNE CU INTERMEDIAR FLUTURE Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 665 din 26 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului se zbătea să iasă îi voisem aripile deschise și lunga lui călătorie de-o clipă în pieptul vieții mai fără chin am rupt coconul în care-l credeam captiv n-a mai zburat niciodată tu copil în scutec de lumină poate-ai
CONFESIUNE CU INTERMEDIAR FLUTURE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358814_a_360143]
-
lui este diferit. Indienii din America de nord aveau o vorbă nu te grăbi să judeci un om dacă nu ai umblat cu mocasinii lui. Cine poate cântări durerea, lupta, agonia, plăcerea, repulsia, dorința după înalt și sublim ce se zbate în interiorul unui om ce se luptă, iar uneori cade după un timp de biruința asupra viciului. Cum se poate obține triumful și reabilitarea persoanei respective în astfel de situații? Oare câți bărbați și femei se zbat în situații asemănătoare agonizând
JURNALUL UNUI CALATOR (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358825_a_360154]
-
și sublim ce se zbate în interiorul unui om ce se luptă, iar uneori cade după un timp de biruința asupra viciului. Cum se poate obține triumful și reabilitarea persoanei respective în astfel de situații? Oare câți bărbați și femei se zbat în situații asemănătoare agonizând și căutând să-și așeze picioarele pe o stâncă solidă de unde să nu mai fie învinși de plăcerea de o clipă a păcatului? Dacă am pune într-o balanța pe de o parte această plăcere iar
JURNALUL UNUI CALATOR (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358825_a_360154]
-
ANI! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului TOLBE CU ANI! Tolbe pline cu ani, Scrin cu amintiri. Iubiri incerte! Iubiri concrete, Veșnice prezențe, În ale vieții esențe! *** TRISTEȚEA SĂ FUGĂ Mă zbat în cruntă melancolie, Simt frânturi în trupul trunchiat, Prefer viața inocentă prin poezie, Sufletul nu mi-l vreau feliat! Divinității îi adaug o rugă, Tristețea în veșnicie să fugă! Referință Bibliografică: Tolbe cu ani! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TOLBE CU ANI! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358836_a_360165]
-
o zi de alergătură prin desișuri! Odată bietul câine, încă tânăr și zburdalnic, căzuse prins într-un balț pentru vulpi. Ore în șir umblase să-l găsească. Dăduse de el în cele din urmă, animalul era sfârșit de cât se zbătuse și în jurul trupului sârma de oțel îi tăiase adânc în carne. Pe brațe îl adusese până acasă și îl salvase din ghearele morții. Măi Alfi, măi, șoptise iarăși, mai mult pentru sine, apoi se înălțase în picioare. O fereastră a
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
ce dacă / mă resemnez / în aceeași măsură suntem împreună simpli / cu anemonele noastre / pe o faleză sau pe un deal ... Nu putem spune că în existența sa poetul are tihnă, el este un malaxor în care fără oprire ideile se zbat în mintea lui să-i dea profitul fericirii creației sale, pe care niciodată nu o vede perfectă. El este cel ce mântuiește slova spre o nouă înălțare, o închină duhului, care îi este martor fluxului său de răbufniri, de neajunsuri
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
un om blajin, căruia toți îi spuneau nenea Niculiță. El își lua în brațe nepoții și le cânta. Nenea Niculiță a stat lângă patul de moarte al mamei lui Dumitru Sinu, nora sa, și a văzut-o cât s-a zbătut înainte să-și dea sufletul. Nu vroia să moară! La vremea aceea, bunicul a scris în ceaslovul său: „Dă, Doamne, la toți și la toate/ Cinci minute de liniște înainte de moarte”. „Mama e totul, îmi spune partenerul meu de dialog
NEA MITICĂ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358842_a_360171]