46,037 matches
-
timpului și a amintirilor la o graniță peste care Jiri Menzel nu a trecut-o laolată cu regizorii noului val care au fugit în străinătate după Primăvara de la Praga în 1968. Alături de Milos Forman, refugiat în America, unde semna filmul Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975) după romanul lui Ken Kessey, ca o regard éloignée asupra regimului concentraționar din propria sa țară, Juraj Herz, Vera Chytilova, Menzel făcea parte din cineaștii noului val (Nova Vlna). Cu doi ani înainte de invadarea
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
sînt chestiuni majore. Acute. Care pun amprenta pe tot ce sîntem și pe tot ce facem. În mod esențial. Care te costă, te consumă, te devorează și, în același timp, te fac să simți aripa îngerului și să crezi. În zbor, în limite, în moarte. Despre asta e vorba în acest spectacol. Despre absurdul pe care îl inventăm și care devine o construcție stranie, ce ne înghite și ne ține captivi. "Am renunțat la metafizică/și am început să mă uit
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
regizor. Momente de non-verbal alternează cu acelea în care verbul este pus pe un tron al definirii mesajului despre creație și creator, despre întunericul vieții. Galgoțiu optează pentru cinicul morbid. Vîntul, valsul, poeticul, luminile FABULOASE făcute de regizor, tăcerile grele, zborul pescărușilor aduc pe scenă ceva din fiorul lui Fellini, din rigoarea lui Vlad Mugur, din neliniștea lui Cehov, din nebunia ludică a lui Mihalkov și din misterul acuzat al lui Tarkovski. Un spectacol dens, plin, mare, greu. Un spectacol Galgoțiu
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
mi-s ochii și de puri./ Cu pieptul larg deschis, arunc spre soare/ Lancia sufletului meu, biruitoare./ Tu, rană roșie și fragedă, murmuri!// Cui să mă dărui blând, cu pasul crud/ În ierburile ude de lumină?/ Sinceritate, unde se termină/ Zborul rotund pe care ți-l aud?" Dacă prezentul (vârsta adolescenței) este privit și savurat din perspectiva viitorului, trecutul este încărcat în imaginar de o voluptate sănătoasă a traiului rural. Ca și Eminescu, tânărul Brumaru are pulsiuni paseiste, iar trecutul este
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
O afacere pe sub mînă. Te sprijineai de masă, puține lucruri acceptau provocările tale un poem, o prietenie, o credință, textul ăsta fonfăit? "Realitatea era alta cu marionetele lui General Motors și Rațiunea pură. Cortizon și Dumnezeul care și-a luat zborul, cu Fanon cel viu, cu Kavafis, Yacine. Totul te-a zăpăcit în sfîrșit. Deșertul ardea, vapoarele duse-n larg, scufundate sub povara cenușii (în vreme ce tu ai dormit într-una), sprijinit de cărți, cu teatrul sub țeastă de aici pînă la
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
rupă ca ploaia curgînd pe pana înmuiată-n cerneală, marginea sunetului ușor împinsă ca viața ta, rătăcind prin oglinda cafenelii, a corzilor, ca oasele bărbatului bătrîn pe cearceaful alb, mat, dar albastru, dar scînteind la încheieturi ca un evantai amerizînd: Zborul are loc curînd. Curînd. Curînd în noapte. Și aștepți în pat, între tifoane, tomografie, perfuzii, ziarul împăturit deasupra laringelui, aștepți țeapăn, greu, anii care înaintează fără nimic în afară de frica unui final prematur dimineața, lumina. La morți "e terminata la pena
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuși. Numai că, în vreme ce Brâncuși desubstanțializează obiectul spre a-i păstra calitatea absolută și a-i afirma esența, suprimînd, în speță, morfologia particulară a păsării pentru a detașa axiomatic ideea de zbor, Max Dumitraș rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior și, printr-o acrobație surprinzătoare a enunțului plastic, remodelează Neantul, face vizibil Golul, conturează Absența. Dacă sculptura lui Brâncuși recuperează esențialul materiei și repune în discuție natura
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
versiunea maramureșană a celebrei formule romanești "Marchiza a ieșit la ora cinci (Marc, Iza a ieșit la cinci - din albie)". Toate aceste mici poeme în proză au delicatețea și fragilitatea efemeridelor, fluturii migrează cu dezinvoltură dintr-un text în altul. Zborul lor este, într-un fel, elementul de coeziune al volumului. Altminteri, aproape fiecare text face trimitere la poezia lui Șerban Foarță. Sunt prezente nu doar holorimele devenite un soi de ex libris al scrisului său, dar și unele motive și
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
mintea simpaticului prozator cinquagenar în momentul în care s-a hotărât să se arunce în gol de la etajul 10 al blocului în care locuia? Care au fost ultimele sale gânduri? A simțit vreo urmă de regret sau disperare în secundele zborului, înainte de impactul nimicitor cu solul? Nu vom ști niciodată. Dumnezeu să-l ierte! ... Și Dumnezeu să mă ierte pentru acest început sumbru de cronică. Dan Stanca nu a murit. Despre sinuciderea sa am aflat din romanul Mut, semnat chiar de
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
o nebunie fantastică, contaminantă, în care realitatea oprimantă este izgonită peste mări și țări. Performanța actorilor este dirijată, este revelată de ritmurile vocilor, instrumentelor, din coexistența lor cu cea a muzicienilor. Momentele de forță, de fragilitate sau de vis, de zbor din "Danaidele" lui Silviu Purcărete sînt declanșate și însoțite de tugile lui Iosif Herțea, din neliniștea și unduirea unui table, din tunete și explozii fel de fel, ca pe tărîmuri magice, de mult uitate. Nu pot să uit viola da
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
spiritul în rotocoale... am vrut să-i strig ceva, apoi mi-am spus că aveam să-i povestesc ce aflasem când ajungeam înapoi. „Acum trebuie să mă întorc înapoi, să scriu povestirea aceasta”, mi-am zis întinzându-mi aripile să zbor. Și m-am întors și m-am apucat de scris imediat. Mai înainte am ajuns aici... Abia cu câteva momente în urmă. Așa că, acum, luați-o de la început și citiți-o din nou. Acest miracol va fi descoperit de fiecare
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
rugăm, dragă omidă, lasă-ne să ne bucurăm și noi de soarele acestei primăveri! Uite ce frumos au înflorit cireșii! Uite ce miresme vin dinspre vișini! Iar caisul, uite ce bucuros este, răspândind în jurul lui petale ca de fluturi în zbor. Pe crengile ninse răsar mici fructe verzui. Trebuie să trăiesc și eu! Asta este legea firii: unul trăiește, altul moare... Asta zic și eu, se aude de pe creanga de sus un glas străin. Când omida a ridicat capul, a încremenit
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
pene și puf moale. L-am văzut de mult timp. Urmăream pasărea care venea cu paie și firișoare de iarbă uscată în cioc, construind cu răbdare și dibăcie. Păsărica avea și pereche și se rânduiau la munca acestui cămin. Urmărind zborul lor zilnic, aproape am pierdut momentul când zarzărul și-a deschis florile, răspândind un parfum amărui în jur. Din acel moment albinele au pus stăpânire pe copac. Zumzăitul lor se auzea de la depărtare. Numai acest lucru m-a făcut să
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
jucăria mortului e poezia pe care o scrie, descentrată, abulică, înclinată nicidecum spre temele majore, ci spre gesturile primare, cele mai la îndemână, ale eului regresiv: "(am stat pe recamier și/ mi-am pus mintea la contribuție/ acum intră în zbor/ pe fereastra deschisă/ gunoaiele aruncate de la etaj/ mă aplec în genunchi și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă - ca să bolborosesc)" (Sic cogito); "(mi-am închis fălcile cu mâna/ și mi-am vârât pe rând vârful limbii/ în toate spărturile
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
și neputință, despre viață și despre moarte, despre complexe și frustrări, despre proiecții fabuloase ce ne bîntuie subconștientul, neliniștindu-l. Perspectiva sa amestecă imaginile pe care le are asupra lui Faust, Faust al său și dincolo de sine, cu propriile melancolii, zboruri și aripi ce-și ascultă, doar, fîlfîitul. Într-o astfel de hală s-a inventat un teatru. S-a construit la propriu, din nimic, din abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
mai are pudori. Faust, spălat, gătit, ajutat să-și deghizeze vîrsta este condus de diavolul androgin în lumea unde totul este permis și se mai poate. Unde perversiunea nu are leac și limite, unde corul plăcerilor exultă în acute, în zboruri lascive, într-un spectacol al cărnii care se dă în o mie de feluri. De jur-împrejur, desenat pe pereți ca un comentariu non-verbal, Infernul. Chinul. Pedeapsa. Cine are, însă, timp de astfel de filosofii?... Mefisto pe tocuri, pervers ca movul-ciclamen
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
și neputință, despre viață și despre moarte, despre complexe și frustrări, despre proiecții fabuloase ce ne bîntuie subconștientul, neliniștindu-l. Perspectiva sa amestecă imaginile pe care le are asupra lui Faust, Faust al său și dincolo de sine, cu propriile melancolii, zboruri și aripi ce-și ascultă, doar, fîlfîitul. Într-o astfel de hală s-a inventat un teatru. S-a construit la propriu, din nimic, din abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
mai are pudori. Faust, spălat, gătit, ajutat să-și deghizeze vîrsta este condus de diavolul androgin în lumea unde totul este permis și se mai poate. Unde perversiunea nu are leac și limite, unde corul plăcerilor exultă în acute, în zboruri lascive, într-un spectacol al cărnii care se dă în o mie de feluri. De jur-împrejur, desenat pe pereți ca un comentariu non-verbal, Infernul. Chinul. Pedeapsa. Cine are, însă, timp de astfel de filosofii?... Mefisto pe tocuri, pervers ca movul-ciclamen
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
un rîu o împărțeam în două,/ o adunăm cu o pădure.// Se prelungea în promontorii/ pămînt de pază, neștiut,/ ademenind din cer cocorii/ porniți spre-un orb și ciclic sud.// îndrăgostit, dăm țărmuri drepte/ și golfuri corectam, afunde,/ popas de zboruri să se-ndrepte de pretutindeni spre oriunde" (O insulă). Limbajul apare șlefuit cu o dexteritate artizanala remarcabilă, care ni-i rememorează pe Ion Pillat și Ștefan Aug. Doinaș. Dar pînă aici se vădește mai curînd o înaltă școală, un academism
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
-și ia în mîini trupul, glasul, ochii, personajul, învață ce este studiul, repetiția și întîmplarea, învață să-și asculte cu o ureche ritmul interior, iar cu cealaltă, pe al celuilalt/ceilalți. Tot astfel învață și spectatorii să-și părăsească propriul zbor, limitele și să se însoțească. Cu propriul eu, cu ceilalți. Ce este, la urma urmelor, povestea? Taina însoțirii. Despre asta dădu știre și mărturisire Alexandru Da-bija.
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
era o imposibilitate, așijderi pe calea aerului. }in minte, amicul meu Stroe Constantin Slătineanu îmi propusese construirea unui balon confecționat, de cel mai simplu model, cu care să survolăm Dunărea, într-o noapte de ceață și vânt către sud. Romanul Zbor spre libertate, de Pia Pillat Edwards (urmat de Scrieri din exil, ediția a II-a, tradus din limba engleză de Mariana Neț, prezentarea și îngrijirea ediției de Monica Pillat, Editura "Vremea", Buc., 2007) narează cazul, probabil unic, al evadării pe
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
abuzau chiar și de nevinovați. O primă tentativă eșuează, cea de-a doua încercare se urzește cu atât mai greu, într-o atmosferă de demoralizare și în manevre unde totul atârna de un fir de păr. Nu mai puțin ceasurile zborului, cu avioane în urmărire, rafale trase - ficțiunea are mereu de învățat de la realitate. Zborul către libertate, cu deci tot atâtea peripeții ocupă numai ultimele pagini ale romanului, cele mai multe torcând firul vieții de zi cu zi a unei societăți agonice sub
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
se urzește cu atât mai greu, într-o atmosferă de demoralizare și în manevre unde totul atârna de un fir de păr. Nu mai puțin ceasurile zborului, cu avioane în urmărire, rafale trase - ficțiunea are mereu de învățat de la realitate. Zborul către libertate, cu deci tot atâtea peripeții ocupă numai ultimele pagini ale romanului, cele mai multe torcând firul vieții de zi cu zi a unei societăți agonice sub lovituri, licărul de speranță al celor ce nu abandonau. Era anume elementul pe care
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
frustrați, ici colo voci baritonale aduc aminte că n-a fost chiar așa de rău, nu se putea să fie chiar așa, comunismul și-a avut și părțile lui bune. Iar acestora le-am duce dorul, astăzi. Tânărului lector romanul Zbor spre libertate i se va părea scris în negru/alb, ignorând împrejurarea că, fie și în sângeroasele zile ale anului 1946 se trăia totuși, nu totul era jaf, viol, moarte. Ca să nu mai vorbim că, în timp, regimul, odată asigurat
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
care pot fi dezvoltate în adevărate drame sau boli profesionale (sastisirea, mizantropia, depresia). Și, totuși, nu renunță. E o dovadă de tărie morală, intelectuală și psihologică. Publicul cititor are nevoie de un asemenea exemplu de optimism, de încredere în literatură. Zborul cărților Alex Ștefănescu nu renunță să citească și să recomande cărți, pentru că iubește literatura română, chiar dacă știe cât pierde din literatura universală, prin limitele fizice ale lecturii. Nu renunță, pentru că iubește scriitorii, chiar dacă unii îl ofensează. Știe ce sacrificiu de
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]