2,254 matches
-
aprilie 1975”> Dragă Costică, Mă străduiesc de cîteva zile să-ți scriu, dar nu găsesc tonul cel mai potrivit, care să știu că ți ar putea face bine în aceste zile. Vestea că părinții tăi nu mai sunt m-a zguduit. Fiind alături de tine în aceste momente de durere, îți strîng mîna cu toată dragostea de prieten și de frate. Tăria n-o găsim decît în noi înșine și în cei care ne sunt foarte, foarte apropiați sufletește. Mihai Drăgan P.S.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și nu găsesc pe nimeni! Merg în vecini la casa fratelui meu, găsesc copiii jucându-se, intru în casă, mă las pe pat și frânt de oboseală adorm imediat, un somn ca de plumb. După aproximativ o oră mă simt zguduit din somnul meu greu, deschid ochii, zăresc pe sora mea mai mare lângă mine și momentan nu-mi dau seama de situația reală. Copiii îi spuseseră că „A venit nenea Alixandru”. Deși mă vedea, nu-i venea să creadă că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte : o crispație vio- lentă a degetelor se produse urmată de un vaiet surd... La vederea acestui fenomen, Zibal tresări... prin ochii lui scă- părase o inspirație excentrică. Începu să râză cu un hohot care zgudui bolta gangului și intră repede în dughiană.” Termenii în care este pusă în scenă tortura sunt cei ai unui experiment științific care centrează câmpul de obser- vație. Caracterul științific, experimental al acțiunii este surprins nu numai în limbajul naratorului, ci
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am prea băgat în seamă, reluându-ne stilul de viață anterior. Credeam că familia se completase dar când fata cea mare avea 21 de ani și băiatul în jur de 11 ani, a apărut fata cea mică. Acest lucru a zguduit din temelii întreaga familie. Fata cea mare în loc să se ocupe de propria viață a fost brusc pusă în situația de a-și crește sora ca pe propriul copil. Poate că mulți vecini bârfeau că a făcut ea copilul, băieții o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în final Vlad Țepeș a triumfat biruindu-i pe turci și s-au aprins luminile, lângă mine mai rămăsese rectorul și în sală câteva persoane. Explicația dispariției spectatorilor aveam s-o aflu chiar de la general la mijlocul proiecției, Valparaiso a fost zguduit de un puternic cutremur, pe care eu, ca bun patriot aflat în compania bravului voievod, nu l-am simțit, spectatorii însă da. Puteam și eu să mor "la datorie" ca Plinius cel Bătrân observând erupția Vezuviului și m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
colo, condeiul meu." Ștefan cel Mare a fost omul providențial pentru Moldova, pentru veacul său, pentru istoria noastră și chiar pentru Europa Timpului său. A fost un erou, o personalitate fantastică; el, alături de Mihai Viteazul cele două uriașe personalități au zguduit istoria noastră națională, cu ecouri în istoria universală chiar. A fost o personalitate atât de puternică, încât a mobilizat nu numai toată suflarea Moldovei lui întru împlinirea idealurilor sale; dar și peste veacuri, a însuflețit ca un portdrapel în luptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întorc cântând cântarea la prohodul morților. De undeva, de departe, clopotul schitului prinde a bate în dungă. Încet-încet, peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite, fulguiește ușor... Se lasă înserarea... 2 Strălucită izbândă! Pușcile bubuie pe metereze de se zguduie cetatea. Trăiască binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn a toată Țara Moldovei, Învingătorul de la Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de "Mare și prim sfetnic de taină" și, ridicându-se bătrânește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am putut", cu atât mai mult împreună, cu toții, uniți... Ne-am aflat noi mai firoscoși și-am ridicat steagul. Am știrbit iataganul turcesc. Am dovedit că "se poate"! O salvă bubuie pe metereze... Șendrea se dezlănțuie: Vestea strălucitei izbânzi va zgudui Europa! Numele tău, Nebiruitul, va străbate mări și țări! Vor... vor... Hooo! Șendreo! Te-ai întrecut din "împărtășanie"! râde Ștefan. Dar Șendrea-i pornit, puțintel afumat, strigă: Lumea... lumea va afla, că la Porțile Răsăritului, s-a ridicat un Mare Apărător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el nu acum, ci în urmă cu 37 de ani). Mă conving însă repede că bănuiala mea nu are temei: plânge de-adevăratelea, așa plânge ea. Și tot așa plâng și eu: cu lacrimi puține, cu fața schimonosită și corpul zguduit de un cutremur lăuntric. Așa am plâns-o chiar pe ea, după 26 de ani, când a murit. * Astăzi, 12 august 1990, se împlinesc 35 de ani de la moartea fratelui mai mare al mamei (eu sunt cronicarul familiei, eu țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
puțin de el. De fapt, aproape deloc. A rămas pentru mine aproape o abstracțiune. Cât de puțină milă am cheltuit pentru propriul meu copil, pentru singurul meu fiu, născut mort. O singură dată, la mult timp după aceea, am fost zguduit de o violentă criză de vinovăție, am simțit o insuportabilă remușcare, o stare vecină cu teroarea, de parcă eu însumi l-aș fi ucis, ceea ce într-un fel putea fi adevărat. Era târziu, ne culcasem deja și nu știu cum am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
toată arta sa, nu mai este el ”, scria Ibrăileanu atunci (Opere, I, București, 1974, p. 207). Această „artă” a lui Eminescu, efect al scrupulului artizanal de extremă strictețe la care-și supunea, potențând-o la maximum, inspirația genuină, i-a zguduit pe contemporani, în primul rând pe cei din cercul Junimii, și a însemnat un moment hotărâtor al spiritului românesc. Înainte de a se fi despuiat și estimat întregul Nachlass eminescian, fragmentele, nu totdeauna fericit alese, ce începuseră a se tipări, fără
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în care erau implicați: rudele, prietenii, vecinii și cei de care habar nu aveam. Prietenii lui Nichita veneau la mine prevenindu-mă de pericolul de a fi „sinucisă”, idee convenind tradiției sinucigașe din familia mea. Cinismul cunoscuților colegi m-a zguduit cel mai mult. Jucam o partidă de șah cu miza vieții. Scrisorile mele, foarte scurte, dar cu un desen simbolic, nu ajungeau toate la destinatar. Dosarul meu (pe care vreau să-l citesc într-o zi) trebuie să fie nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a patra săgeată, băiatul spuse unchiului: «Ești mort de frică, vino lângă mine, altfel Dragonul se va rostogoli peste tine». Unchiul alergă către el. Atunci băiatul luă ultima săgeată, care pătrunse inima dragonului, cu un urlet enorm, făcând să se zguduie munții, corpul lui alunecă de-a lungul a patru prăpastii, oprindu-se într-un canion. Imediat, nori de furtună se adunară deasupra munților, fulgere scânteiau, tunete bubuiau și ploaia începu să cadă. Când furtuna se potoli, ei puteau să vadă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a-l răsturna pe dictator. Soluția de a-l răsturna a eșuat, și atunci s-a ales războiul - fără ca nimeni să-și aducă aminte că războiul nu rezolvă conflictele, ci numai rănește adânc întreaga umanitate -, în scopul de a-l zgudui și a-l pune pe spiralele conștiinței înalte. Creierul meu parcă s-a detașat într-o curbă a lui Arhimede, un labirint ciudat în care gândurile venind din altă parte se plimbă neliniștite. Am citit cartea lui Johan Huizinga despre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la gară plină de vânătăi și sânge, iubitul a apărut scuzându-se de comportarea „prietenilor”, fata l-a pălmuit, cerând ajutorul cuiva de la gară, care a înțeles imediat ce s-a întâmplat, ajutând-o să ajungă la Roma. Andrei a fost zguduit de ce s-a întâmplat fetei compatrioților noștri și i-a sunat imediat. Nu știu dacă a fost bine sau rău ce a făcut Andrei, pentru că fata a vrut să-i protejeze pe părinți, dar ce a urmat a fost excelent
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Aici, în Vest, e rușinos să ai o mamă bătrână. Acum, toți românii știu despre asta, și prietena noastră frumoasă e furioasă pe Andrei... dar și pe mine! Trăim în lumi paralele, dar micile întâmplări iau proporții exagerate și ne zguduie sensibilitatea și speranța de a avea bune relații de prietenie și respect. Acum este recunoscut în toată lumea eșecul comunismului! Nimeni nu mai crede în nimic. Toate idealurile sunt la pământ! Dar cei cu ochii deschiși nu vor trăi niciodată fără
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la suprafață (în bunul sens al cuvântului), ca o mângâiere ușoară care nu numai că face să vibreze pielea, dar care atinge în același timp nervul principal, cel care singur poate da frisoane, făcând să vibreze ființa noastră, opacitatea noastră, zguduindu-ne în profunzime! Cred că noi trebuie să ne zguduim cât mai des pentru a nu sucomba în acea toropeală pasivă pe care o purtăm în noi și care se adâncește prin eșecuri cotidiene. Știu: vei găsi că scrisorile mele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ușoară care nu numai că face să vibreze pielea, dar care atinge în același timp nervul principal, cel care singur poate da frisoane, făcând să vibreze ființa noastră, opacitatea noastră, zguduindu-ne în profunzime! Cred că noi trebuie să ne zguduim cât mai des pentru a nu sucomba în acea toropeală pasivă pe care o purtăm în noi și care se adâncește prin eșecuri cotidiene. Știu: vei găsi că scrisorile mele adesea sunt foarte negre, disperate și pesimiste, dar nu pot
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vadă pe soție într-o lumină proaspătă, albă? Când trăiești cu cineva ani de zile, devii orb, crezi că acea persoană a împietrit, în timp ce tu te miști ca o cometă, pe toată întinderea crugului ceresc. Această falsă împietrire trebuie, vai, zguduită din când în când, chiar și prin revolte, pentru ca ochii celui orb să-și recapete vederea. Altfel moare iubirea între cei doi, silindu-i să supraviețuiască unui cadavru. A plouat toată noaptea. Am visat din nou că eram cu Nichita
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
întâlnind oameni și peisaje care m-au recunoscut, umplându-mă parcă de acea nostalgie tarkovskiană, care va ieși în realitate în viitoarele mele texte, spontan, liber, fără chingile acute ale prezentului. Întâlnirea cu poetul și menestrelul Augustin Frățilă m-a zguduit. Augustin mi-a povestit despre Nichita, el a trăit în camera noastră de la madame Lidia Unanian, a trăit în aerul acelui timp teribil, plin de paroxism, dar și de înalte, neașteptate revelații, scriindu-și poemele și excepționalele lui cântece de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a căsătorit și divorțat de multe ori - soților li se făcea frică de ea și de unghiile ei de demon. Ne-am înveselit - fiecare duce în piept o istorie în care se împletesc armonios divinul cu demonicul pentru a-i zgudui inerția și a pune pe picioare mișcarea vieții. Octombrie Un coșmar din care m-am trezit îngrozită - consecințele zilei de ieri, când m-am îmbuibat cu tot felul de istorii „negre” despre a trăi în exil cu noi fugi în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care-l orbește, încât dă ordin imediat ca iubitul să fie pus în țeapă și să i se scoată pielea de pe el ca pe o cămașă murdară. Servitorii și călăul sultanului, cei care trebuiau să execute ordinul stăpânului lor, sunt zguduiți de atâta cruzime. Tatăl băiatului, vizirul, vine la ei spunând că sultanul va regreta amar această decizie plină de cruzime și că ei vor plăti scump că au executat ordinul dat de sultan în stare de beție. Toți care au
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
comunității primesc și colaborează la publicațiile În limba rusă care apar În România dar și În alte țări. În țara care i-a primit acum câteva sute de ani, cultura rușilor lipoveni are largi perspective. Comparând cele două situații suntem zguduiți de fatalitatea unei tragice vecinătăți. Mareea slavă erodează din malurile latinității cu o perseverență constantă indiferent de spiritul vremii și etica relațiilor internaționale. Cele mai generoase idealuri care au poleit doctrinele vremii nu stăvilesc pornirile de cucerire și deznaționalizare. Panslavismul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
în final Vlad Țepeș a triumfat biruindu-i pe turci și s-au aprins luminile, lângă mine mai rămăsese rectorul și în sală câteva persoane. Explicația dispariției spectatorilor aveam s-o aflu chiar de la general la mijlocul proiecției, Valparaiso a fost zguduit de un cutremur 5, 5 grade pe Richter -, pe care eu, ca bun patriot aflat în compania bravului voievod, nu l-am simțit, spectatorii însă da. Puteam și eu să mor "la datorie" ca Plinius cel Bătrân observând erupția Vezuviului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din pur orgoliu, și nu presimțeam nimic din ceea ce urma să schimbe destinul lumii peste câteva zile. Eram suspendat, imaterial, într-un soi de Nirvana, și mă bucuram de starea de grație numită inconștiență. Moldova era de mult ocupată, bombardamentele zguduiau Capitala și se apropiau de locurile în care eram refugiați noi, moldovenii; dar eram un împărat. Trenurile treceau rar... erau mărfare, se călătorea clandestin, te urcai fără bilet. întins la soare, visam la o fată, o nemțoaică, o minunată Etith
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]