4,648 matches
-
numele” lui YHWH: we-yire’ó gÄyim ’ eÖ-ŠQm YHWH we-kol malekQy h"-’"reț eÖ-ke>odek" k >"n" YHWH ȚiyÄn nir’" bi-ke>Ä:Ä: „Și se vor teme neamurile de Numele Domnului și toți regii pământului, de slavă ta, căci Domnul va zidi Sionul, se va arăta în slavă să.” (t.n.) Prin fonetismul sau, „slavă” sugerează întrucâtva conținutul semantic. Acesta nu vedem însă cum ar putea fi comunicat altfel decât printr-o notă, mai ales având în vedere că termenul „slavă” este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care îmbină ambele expresii este Ps 90/89,2: =e-”erem h"rm yoll":u wa-t-tehÄlQl ’ereț we-ÖQ>Ql ó-mQ-‘Äl"m ‘a: ‘Äl"m ’att"h ’Ql: „Mai înainte de a se fi născut munții și de a fi zidit pământul și lumea, din veac și până-n veac ești Dumnezeu” (t.n.). Semnificații de bază: divinitate preexistenta în mod absolut și fără sfârșit. 3.1.4.2. Ri’šÄn wa ’AharÄn: „cel dintâiu și la ceale viitoare sEu suntț” (SC
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
celelalte sunt metafore antropomorfizante, dintre care majoritatea sunt participii prezente, ce exprimă de fapt modalități de a ajunge la cunoaștere și doar implicit posesia ei. 3.1.10. Creator 3.1.10.1. BÄrQ’: „au făcut”, „Cel ce te-au zidit” (SC); „au făcut”, „Făcătoriul” (Blaj); „Cel ce ște-ța făcut” (Is), „da alcătuire” (Am 4,13), „Ziditorul” (Qoh 12,1) (BVA); „ziditorul” (Is 43,1); „a întocmit” (Am 4,13) (G-R); „Ziditorul” (Is 43,1), „a făurit” (Am 4,13) (BS
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sapiențiale apare ideea de creare individuală a fiecăruia (ultimul exemplu citat), în sensul unei creațio continuă a tuturor fapturilor (Ps 104,30)213. Semnificații de bază: creator a toate din nimic, înnoitor absolut. 3.1.10.2. YÄțQr: „întărind”, „au zidit” (SC, Blaj); „a plăsmuit”, „Cel ce întărește” (Am 4,13) (BVA); „creatorul” (Is 43,1), „a creat” (Am 4,13) (G-R); „Creatorul” (Is 43,1), „a întocmit” (Am 4,13), „zidește” (Zah 12,1) (BS); „a întocmit” (C); ho katadeíxas
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
înnoitor absolut. 3.1.10.2. YÄțQr: „întărind”, „au zidit” (SC, Blaj); „a plăsmuit”, „Cel ce întărește” (Am 4,13) (BVA); „creatorul” (Is 43,1), „a creat” (Am 4,13) (G-R); „Creatorul” (Is 43,1), „a întocmit” (Am 4,13), „zidește” (Zah 12,1) (BS); „a întocmit” (C); ho katadeíxas (Is), stereÄÎn (Am) (LXX); „formavit” (Vg); „a modélé” (Is), „forme” (Am) (BJ); „formed” (RSV). Genul de texte în care apare acest nume, participiu prezent de la y"țar („a modela”, „a da
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
serie sinonimica, nu e corect să fie tradus prin „creator”, ci printr-un participiu sau verb la mod personal care să semnifice acțiunea concretă („a plămădi”, „a plăsmui”), pentru a nu sacrifică metaforă. Cât despre cuvintele din sfera lui „a zidi”, nici acestea nu constituie o alegere fericită în anumite contexte: de pildă, exemplul dat la numele următor, unde citatul din Zah 12,1 îl include și pe YoțQr cu traducerea „Care zidește duhul omului înăuntrul sau”, trimite la imaginea platonica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
metaforă. Cât despre cuvintele din sfera lui „a zidi”, nici acestea nu constituie o alegere fericită în anumite contexte: de pildă, exemplul dat la numele următor, unde citatul din Zah 12,1 îl include și pe YoțQr cu traducerea „Care zidește duhul omului înăuntrul sau”, trimite la imaginea platonica a trupului că închisoare a spiritului, ori trezește analogia cu faptă meșterului Manole... Semnificații de bază: făuritor, dătător de forma (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.3. YÄsQd: „au întemeiat” (SC, Blaj); „a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Yiœer"’Ql ne’um YHWH NÄ”Qh š"mm we-YosQ: ’"reț we-YoțQr róaƒ ’":"m beqirebÄ (Zah 12,1): „Proorocie. Cuvântul Domnului asupra lui Israel. Așa grăiește Domnul, Care întinde cerurile că un cort, Care pune temeliile pământului și Care zidește duhul omului înăuntrul sau.” (BS) Semnificație de bază: întemeietor al universului vizibil (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.4. ‘OœQh: „Cel ce au făcut” (SC, Blaj); „Cel ce șl-ța făcut”, „Care șne-ța făcut” (Ps 94,6) (BVA); „Ziditorul” (G-R); „Ziditorul”, „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să poată să-și rotească capetele din pricina legăturilor. Lumină le vine de sus și de departe, de la un foc aprins înapoia lor; iar între foc și oamenii legați este un drum așezat mai sus, de-a lungul căruia, iată, e zidit un mic perete, așa cum este paravanul scamatorilor, pus dinaintea celor ce privesc, deasupra căruia își arată ei scamatoriile”. Să menționăm imediat, încă de la început, că acest „mic perete, așa cum este paravanul scamatorilor” este chiar granița ce trage linia despărțitoare între
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
căderea în păcat”, „arma satanei” (David, 1987, p. 65), „simplă afacere de glande” (Amédée, Megglé, 1997, p. 164). Înțelepții gândirii religioase susțin faptul că „celula vie a neamului omenesc... s-a legat prin afecțiune și responsabilitate pentru urmași”, „creatorul a zidit pe om și pe femeie după chipul și asemănarea sa... din același Duh de viață” (David, 1987, p. 65), mai mult, „sexualitatea este chiar axa structurii umane” (Amédée, Megglé, 1997, p. 160). Soluția pentru rezolvarea contradicției este „completarea firii prin
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Bisericii nimic în schimb”; - concepte care acționează asupra unor zone sensibile ale ființei umane: adevărul, revelația, frumusețea, dragostea, sacrificiul, frăția, duhul, unirea, asemănarea, desăvărșirea, dăruirea, trupul, disperarea, iertarea, rugăciunea, lucrarea, taina, lumina, izvorul, sufletul, mintea, flacăra etc.; - expresii specifice: „oamenii zidiți după chipul Său”, „cerurile și pământul”, „iubirea (...) este neîncetată față de lume și față de oameni”, „viața veșnică”, „dădătorul de viață”, „sarea pământului” etc. - inducerea credinței apartenenței la o elită, a celor aleși sau salvați, de unde legitimitatea lor și siguranța de sine
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ales de Dumnezeu, încă din „pântecele mamei sale“ și fusese dăruit cu domnia și cu voievozia țării, știind că „nici o slavă nu stă neschimbătoare pe pământ și cu moartea neîmpărtășită, ci ca floarea se veștejește și ca umbra trece“, a zidit o biserică în târgul Iașilor, cu ajutorul Maicii Domnului, căreia i-a și închinat-o, dăruind bisericii un sat de moștenire, Toporăuți, în ținutul Cernăuți. Tot acum, ctitorul își închină lăcașul „la sfântul și preaslăvitul și de viață primitorul Mormânt al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o altă ușă. Acolo sunt mormintele domnilor și ale boierilor“27. Din cele scrise de Paul de Alep se observă că Miron Barnovschi a ridicat această biserică pentru doamna sa, așa cum va proceda mai târziu Vasile Lupu, cel care a zidit o nouă biserică la mănăstirea Golia, pentru cea de-a doua soție, Ecaterina Cercheza. De numele lui Vasile Lupu se leagă și refacerea • Vezi Andrei Pippidi, Tradiția politică bizantină în țările române în secolele XVI-XVIII, ediție revăzută și adăugită, București
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
împodobite ale capitelelor“, deoarece pridvorașul deschis, păstrat până astăzi, „trebuie datat de la sfârșitul veacului al XVIII-lea sau din primii ani ai veacului al XIX-lea“29. De asemenea, se mai pot observa câteva ferestre, dintre care unele au fost zidite în vremea unor reparații ulterioare. Întorcându-ne la decorația documentului ce adăpostește acest portret votiv, remarcăm decorul fastuos al invocației simbolice, care, prin prezența mâinii, ținând vrejul ramificat, trimite la sursa de inspirație - manuscrisele miniate în această vreme. Pe acest
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
împotriva neantului este actul cutezător și perfect lucid al creației, la temelia căreia nu trebuie însă sacrificată, afirmă scriitorul într-o reinterpretare polemică a legendei Meșterului Manole, o altă ființă umană, ci artistul însuși, condamnat de la bun început să fie zidit în propria operă. Proza lui Laurențiu Fulga e directă, febrilă, fără podoabe; incisivă, „furioasă”, ea atacă mereu teme mari și întrebări fundamentale. Nu o dată impresia e că, întors din infern, autorul vrea să dea memorialul acestei căderi. CORNEL UNGUREANU SCRIERI
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
a vedea (propriu-zis) timpul, atunci care este puterea conceptelor de a facilita accesul la o asemenea Înțelegere? Care este drumul dintre cuvânt și temporalitatea ființării ca Dasein, În limbaj, din nou, heideggerian? Toate spre zidire să se facă. Și poți zidi mai Întâi În cuvânt un perete mare de cărămidă roșie dincolo de care să Închizi vânturile și frica și Înspre tine să nu mai fie decât spațiul de care aparții și să-ți fie bine În el chiar dacă uneori din somn
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un perete mare de cărămidă roșie dincolo de care să Închizi vânturile și frica și Înspre tine să nu mai fie decât spațiul de care aparții și să-ți fie bine În el chiar dacă uneori din somn te trezești. Și poți zidi apoi grădini japoneze și ajunge să te Întinzi pe spate și să privești cum se rostogolește cuvântul ca o minge colorată și Înțelegi că Între cer și pământ există un trup făcut fie și numai din aer și Într-o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Într-o zi te-ai putea duce Într-un muzeu doar ca să te uiți În tablouri Încercând să nu mai vezi obiectele și nici culoarea și nici fuga privirii, ci doar atât: aerul. Râvniți a prooroci. Pentru că cel ce proorocește zidește Biserica. Ca să devină cuvântul o biserică, una În care dogma nu s-a așezat Încă În praful altarului, e nevoie de un concept cu vedere. Îi voi spune și lui concept-vedere. În termeni paulini, iată care sunt trăsăturile lui: știe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
spune și lui concept-vedere. În termeni paulini, iată care sunt trăsăturile lui: știe limbi pentru necredincioși; În el sunt daruri felurite, unele Întoarse spre un mădular al trupului, altele Înspre altul (a face dragoste Înseamnă a dărui, dar și a zidi și, mai important, a nu cădea - cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va Înceta; știința se va sfârși. De aceea, vezi mai jos, un text trebuie pregătit astfel Încât o femeie să se poată așeza goală În el pentru
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a iubi (1978) sau ale unor romane precum Această iubire (1979), Viață personală (1981). O carte de versuri de dragoste este și Frumoasele doamne din provincie (1998). Erosul e privit uneori ca destin implacabil, amintind de personajele tragediei antice („Suntem zidiți de vii/ în iubire”), alteori ca un centru al universului, precum în concepția platonică sau în „poezia metafizică” engleză din Renaștere. SCRIERI: Noaptea nunții, București, 1969; Colivia de canari, Craiova, 1970; Scrisori de dragoste, București, 1971; Dulcea pierdere, București, 1974
DUŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
existență, „se refugiază la București, izgonită din Oradea ei natală” (I. Lugoșianu). În același număr Liviu Rebreanu declară: „Pentru noi Transilvania nu poate exista decât întreagă, trup din trupul nostru. Pentru alții ea reprezintă doar ambiții istorice sau castele feudale zidite din truda generoasă de robi români. Pentru noi înseamnă tot: trecut, prezent, viitor, ființă sau neființă.” Majoritatea articolelor și contribuțiilor literare au un caracter protestatar și combativ. Versurile sunt semnate de N. I. Herescu (Cântec de jale), Ion Minulescu (Jalea paznicului
FAMILIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286946_a_288275]
-
ale secolului al XVII-lea. La originea acestui cântec epic stau legendele despre „jertfa zidirii”, generate la rândul lor de un mit. Potrivit unei credințe străvechi, noile construcții, îndeosebi edificiile mărețe, nu puteau dăinui dacă în temelia lor nu era zidită o ființă omenească. Semnificațiile ritualului erau multiple. Cel mai adesea, sacrificiul reprezenta ofranda adusă „spiritului locului”, care urma să devină duhul protector al clădirii. Numeroase legende atestă această largă circulație a mitului. Cunoscut de lumea antică, el era răspândit atât
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
să adăpostească duhuri nefaste: „Câinii cum îl văd, / La el se repăd/ Și latră a pustiu/ Și urlă-a morțiu”. Meșterii încep să lucreze cu febrilitate, dar munca lor rămâne zadarnică aproape trei ani în șir, deoarece „Ziua ce-mi zidea/ Noaptea se surpa”. Îngrijorat, Manole află dintr-un vis că mănăstirea nu poate fi înălțată decât cu prețul vieții uneia dintre soțiile sau surorile meșterilor. Toți se leagă cu jurământ să împlinească jertfa, dar singurul care nu trădează taina este
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
nu reușesc s-o întoarcă din drum. Și, astfel, zidarii dau curs jurământului. Meșterul însuși participă la săvârșirea crudului ritual, menit să asigure durabilitate zidurilor. Terminată, biserica impresionează prin frumusețea ei, mărind totodată orgoliul domnitorului. Pentru năzuința lor de a zidi altă mănăstire „Mult mai luminoasă/ Și mult mai frumoasă”, meșterul și discipolii săi sunt condamnați la pieire. Asemenea legendarului Dedal, Manole plăsmuiește aripi de șindrilă și încearcă să zboare. El se prăbușește însă la poalele mănăstirii, preschimbându-se într-un
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Infinitul de aur, Timișoara, 2001; Răstignirea porumbeilor, București, 2003. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Viziune romantică și atitudine civică, „Nistru”, 1981, 5; Ion Ciocanu, Măsura adevărului, Chișinău, 1986, 170-191; Marin Sorescu, Un sunet tulburător, R, 1990, 1; Ana Bantoș, O poetă zidindu-și ființa prin cuvinte, „Nistru”, 1990, 4; Adrian Popescu, Anul de foc, ST, 1990, 11-12; Adrian Popescu, Discursul „răsturnat”, TR, 1991, 39; Micu, Scurtă ist., II, 392-393; Munteanu, Jurnal, VI, 107-110; Andrei Țurcanu, Bunul simț, Chișinău, 1996, 127-143; Cimpoi, Ist.
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]