2,112 matches
-
surprinse într-o pisanie sculptată în piatră peste intrarea în pronaosul bisericii. "„Acistă Sfântă și Dumnezăiască Mănăstire de la Motru al căria hramul să prăznuiașce probedeba Paraschevei : den temelia ei iaste zidită de Jupân Preda Brăncoveanul : Vel:vornic : la anul de la zidirea lumii : 7161 [1653]: carea de la aceea vreame pănă acum au stătut nezugrăvită: iară după aceia: luminatul și înălțatul Io Constantin Brăncoveanul Basarab Voevod: nepotul lui de fecior: întral șaptesprăzeacelea an al Domniei Sale o au zugrăvit și o au și mai
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
din lagărele sovietice. Mulți dintre acești preoți au urmat cursuri preoțești de 6 luni la centrul eparhial din Chișinău. Mitropolitul Visarion Puiu a înființat la Odesa o Tipografie bisericească, în care au văzut lumina tiparului revistele bilingve româno-ruse Foaia de zidire sufletească, Revista pentru copii, Transnistria creștină, Foaia Duminicală și Viața creștină, peste 60 de mii de exemplare de cărți de rugăciune în limba rusă și peste 10 mii de exemplare în limba română, manualele Istoria Noului și Vechiului Testament, Istoria
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
promontoriu, pe o suprafață de 160 mp, cetatea construită din cărămidă avea forma unui turn trapezoidal și era înconjurată de un șanț lat de 1,50-2,20 m. Încă din 1458 Vlad Țepeș le scria brașovenilor cerându-le meșteri în zidirea cetăților. Într-un document din 10 august 1460 Vlad Țepeș amintește de "ex castro fluvi Domboviche". Conform acestor date Ion Ionașcu și Dan Berindei au considerat că această cetate a fost construită între 1458-1459, o construcție din lemn cu întărituri
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
din „centura de securitate” din sudul Libanului. Între 2002 - 2005 a fost numit comandant al serviciului operativ al armatei, în care calitate aceștia a trebuit să găsească un răspuns eficient atentatelor teroriste din cadrul „Intifadei el Aqsa”. A fost însărcinat cu zidirea barierei care separă teritoriul propriu zis al Israelului de Cisiordania, barieră anti furt, contrabandă și menită să împiedice infiltrarea de atentatori arabi, inclusiv sinucigași. In mai 2005, nefiind ales ca șef al marelui stat major de administrația Ariel Sharon, care
Gabi Ashkenazi () [Corola-website/Science/310175_a_311504]
-
catolică și fiind dotat cu mai multe biserici. Ulterior localitatea a cunoscut perioade alternate de decădere și prosperitate, înflorind în mod deosebit în cursul secolului al XIX-lea, când a trezit interesul puterilor europene. În acea epoca a luat avânt zidirea de biserici, mănăstiri și înființarea a numeroase instituții de învățământ și sanitare. Din cauza însemnătății orașului pentru credincioșii creștini, orașul a devenit un obiectiv popular de pelerinaj. El a fost vizitat de trei papi - Paul al VI-lea, la 5 ianuarie
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
an al primei sale domnii în Moldova, ""(...) și la Bărboiu au făcut turn și au acoperit-o."" Ctitoria vornicului Bărboi a fost grav avariată de cutremurul din 10 februarie 1821 și mai ales de acela din 26 noiembrie 1829, vechea zidire ajungând într-o stare de ruină. Printre stareții mănăstirii este de amintit arhimandritul Neonil Buzilă (1789-1853), care a condus obștea mănăstirii între anii 1832-1834 și s-a îngrijit de reînnoirea acestui sfânt lăcaș. Ulterior, acesta a fost mutat la Mănăstirea
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
marei și sf. mănăstiri Vatopedion, spre iertarea păcatelor lor. Această cheltueală s'a făcut prin multă muncă și sudoare a prea smeritului Mitropolit Irinopoleos și Vatopedion Grigorie, pentru mîntuirea sa sufletească, cu concursul și supravegherea fără odihnă în tot timpul zidirei a Arhimandritului și Exarhului, Dionisie Vatopedinos. S'a sfîrșit în anul mîntuirei 1844 în luna Ianuarie. S'a zidit prin arhitectul Andrei și tovarășii săi, Atanasie și Gheorghie, greci din eparhia Sisanion"". În decursul timpului, unii boieri au făcut mai
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
avea o filie în Porumbacu de Jos, după cum și biserica catolică din Porumbacu de Jos avea o filie în Racovița cu patru credincioși. Principalul eveniment al celei de a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost fără îndoială, zidirea bisericii actuale cu hramul „Sfânta Treime”, sfințită în anul 1887 de mitropolitul greco-catolic Ioan Vancea, trecută în anul 1948 în folosința Bisericii Ortodoxe Române de către autoritățile comuniste. La data de 21 septembrie 1874, parohia este vizitată de către mitropolitul Ioan Vancea
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
perioada de domnie a principelui calvin Mihai Apafi I, în timp ce istoricul blăjean Zenovie Pâclișanu, consideră ca an al edificării 1679. Conscripția „părții iobăgite” a satului din anul 1765 menționează că iobagii au acoperit o treime din cheltuielile efectuate cu ocazia zidirii bisericii, două treimi fiind suportate de către iobagii „părții scăunale” pe teritoriul căruia se afla biserica. Deși mențiunile sunt certe, posibilitatea ca iobagii racoviceni să-și fi putut ridica o astfel de biserică în acea perioadă, pare greu de acceptat din
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
trei picioare și o palmă. Biserica a fost zugrăvită „în stilul vechi” în anul 1752 și nu într-un an din epoca brâncovenească, dovada fiind inscripția care se afla deasupra ușii la „"despățământul muierilor"”: După o sută de ani de la zidire, biserica se prezenta deja într-un avansat stadiu de degradare, ceea ce a dus la sistarea serviciului divin pe întreaga perioadă de derulare a reparațiilor, iar după încă o sută de ani a fost părăsită în 1894, acoperișul ei fiind vândut
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
în dreptul orașului Ursa (azi Orșova), și a întemeiat prima sa mănăstire, Vodița ("Apița", sau "Apoasa"). Totuși, consideră că nu și-a îndeplinit chemarea, ca urmare continuă căutările și găsește un loc pe care îl consideră ideal, unde în 1377 începe zidirea mănăstirii Tismana. Spre sfârșitul vieții s-a retras la Mănăstirea Prislop, unde a caligrafiat un Tetravanghel, considerat cea mai veche carte datată din Țara Românească. Marea Schismă din 1054 a marcat momentul dureroasei sciziuni din interiorul creștinism, care ulterior (c
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
acoperită de apele unui lac de acumulare, și Ursa, zisă azi Orșova (pe malul stâng). Cneazul Lazăr al Serbiei a făcut unele donații prin 1380-1382 lui Nicodim, pentru mănăstirile Vodița și Tismana, pe care le-au ajutat și în momentul zidirii, zece sate românești din Serbia. Acestea erau: Trei Poduri, zis "Tri Brodi", Hanovți, Drajevți, "Crușevița" cu Duhovți, Isvorți, "Barici", "Bichini", "Ponicva" și Poporate, cele evidențiate existând și astăzi între cetatea dunăreană Golubăț și râul Pek. Dania este reînnoită de fiul
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
ar putea citi cu aproximație: leat # 3PNA ( sau A, 7151 sau 7154 ), ceea ce ar însemna 1643 sau 1646. Cercetătorii presupun că citirea corectă ar fi de 7151, făcându-ne să înțelegem că anul 1643 este un termen „ante quen” de zidire a lăcașului. În funcție de planimetria monumentului se consideră că zidirea acestei sfinte biserici poate coborî în timp, de la acest an, cu mai mult de un veac (secolul al XVI-lea, cca. 1500 - 1525) Biserica ortodoxă "Sfântul Nicolae", sec. XVIII, strada Principală
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
7151 sau 7154 ), ceea ce ar însemna 1643 sau 1646. Cercetătorii presupun că citirea corectă ar fi de 7151, făcându-ne să înțelegem că anul 1643 este un termen „ante quen” de zidire a lăcașului. În funcție de planimetria monumentului se consideră că zidirea acestei sfinte biserici poate coborî în timp, de la acest an, cu mai mult de un veac (secolul al XVI-lea, cca. 1500 - 1525) Biserica ortodoxă "Sfântul Nicolae", sec. XVIII, strada Principală, nr. 1 BV-II-m-B-11648(Cod RAN: 40866.11) Parohia COMĂNA
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
menționată de voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în lucrarea să "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă în limba latină în perioada 1714-1716. Ea este descrisă astfel: ""Că această regiune trebuie să fi avut pe vremuri târguri destul de frumoase, stau mărturie ruinele vechilor zidiri care se mai găsesc ici și colo; printre altele, zidurile părăginite ale unei cetăți foarte vechi de pe malul Nistrului, numită azi Tatar-Punar, adică fântână tătarilor. Aceasta se află pe o stâncă înaltă, de la poalele căreia țâșnește un izvor cu apă
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
fie instalate Palatul Comunal, Palatul Național, clădirea școlii primare, Gara Mare și Gara Băi, Biserica romano-catolică și Templul Evreiesc. Pentru început și având rezervată suma de 60.000 de coroane pentru construirea Palatului Comunal și 30.000 de coroane pentru zidirea unei școli românești de trei clase, el trece la execuția proiectelor. Lucrările construcțiilor aprobate de împărat sunt conduse de un meșter italian care se instalează în Vatra Dornei pe cheltuiala primăriei și, în anul 1895, încep lucrările de construcție a
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
prim-ministrul Ionel Brătianu îi spunea arhiepiscopului Netzhammer: „Biserici latine puteți construi din partea mea oricâte doriți, dar trebuie să vă spun în mod hotărât că nu ne-ar conveni deloc construirea unei biserici româno-unite”), autoritățile au impus drept condiție pentru zidirea bisericii, ca edificiul să nu fie ridicat la stradă, ci în curte. De aceea Biserica Sf. Vasile a fost construită la o distanță de 30 de metri de stradă. La finanțarea lucrărilor au contribuit credincioșii greco-catolici din București, Arhiepiscopia Blajului
Catedrala Sfântul Vasile din București () [Corola-website/Science/305038_a_306367]
-
și Exarh al Plaiurilor, si PS Casian Crăciun, Episcop al Dunării de Jos, au sfințit piatră de temelie a viitoarei Biserici-Mausoleu din localitate. La ceremonia de sfințire a participat și Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, un viu simbol al rezistenței ortodoxe anticomuniste. Zidirea sfanțului lăcaș înveșnicește memoria celor 26 mii de ostași ai Armatei Române căzuți în vara lui 1941, în bătălia de la Țiganca, Cahul. În bătălia de la Țiganca, Armata Română a înregistrat una din cele mai mari pierderi de vieți omenești din
Cania, Cantemir () [Corola-website/Science/305145_a_306474]
-
că pentru acest proiect, Guvernul României a alocat, în prima tranșă, un miliard de lei. Autorul proiectului arhitectural este arhitectul ieșean Nicolae Munteanu. Conform proiectului, subsolul bisericii va fi o necropola, în care vor fi aduse osemintele ostașilor căzuți. După zidirea lăcașului, se mai intenționează construcția unui complex muzeistic, unde, pe lespezi de piatră, vor fi gravate numele celor care s-au jertfit pentru libertate. La ceremonia de sfințire au mai participat ambasadorul României la Chișinău, Victor Bârsan, deputatul PPCD, Vlad
Cania, Cantemir () [Corola-website/Science/305145_a_306474]
-
chiar de proveniență locală, dat fiind faptul că tot din acea epocă s-au păstrat rămășițele a două cuptoare de ars vase de lut, ceea ce ar confirma că ocupația nu le era străină localnicilor. La 21 mai 1815 este încheiată zidirea unei noi biserici a localității, aceasta fiind de lemn, pe temelie de piatră, acoperită cu stuf și fîn. Biserica veche fusese inundată în iulie 1813, de apele Prutului revărsat. Din anul 2011 primar al localității este Iatuc Dumitru Mihail (reales
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
de lemn. Biserica e zidiră în anul 1802, cu hramul "Sf. Arhanghel Mihail" prin stăruința și cheltuiala boierului Ioan Bănariu. După cum reiese din buletinele bisericești în satul Lucăceni pe vremuri a existat parohie, care a luat ființă în 1802, odată cu zidirea bisericii și se desființează în anul 1875, când este alipită la parohia Valea-Rusului. Biserica fiind parohială până în anul 1875 a avut următorul cler: 1. Preotul Vasile Racoviță păstorește între anii 1806 - 1835; 2. Preotul Gheorghe Bârcă păstorește între anii 1835
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
orașului. Acum putem afirmă doar că Vologda pe timpurile celea nu se află pe locul centrului de acum, ci în raionul bisericii Duminicii. Acest loc se considera centrul orașului pînă în 1565. Pînă acel moment în oraș nu era nici o zidire din piatră: toate construcțiile(podurile, administrative, coverciale, etc.) erau din lemn. Poziția avantajoasă a orașului , care se află la intersecția căilor acuatice l-a facut în secolele XIII - XV un obiect de lupte dintre cnejii ai Novgorodului, Tveri și Moscova
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
Andrei Șaguna al Ardealului. Într-un memoriu din 12 ianuarie 1850 adresat comisarului Bach, ierarhul ortodox trece construirea unei catedrale pe primul loc în lista de necesități a eparhiei sale. După spusele sale, "„[...] eparhia mea are lipsă de [...]: 1. Pentru zidirea și înzestrarea unei biserici catedrale fl. 400.000 [...]“". El indică și „sursele de finanțare“ ale proiectelor numite, alături de catedrală figurând și alte edificii: "„Părerea mea în privința modului după care înalta noastră stăpânire ar putea a ne da ajutorul său se
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
cu aceeași cerere. Pentru o perioadă, atenția episcopului se concentrează asupra cumpărării de case pentru organizarea seminarului eparhial. În august 1856 este făcută o nouă cerere către magistratul orașului Sibiu ""ca să se dea locul cel de 900 stânjeni pătrați spre zidirea Bisericii Catedrale gr. răs“". Petiția este repetată la 6 aprilie 1857. De această dată, magistratul răspunde în luna mai printr-un document în care cerea episcopului să precizeze dimensiunile terenului solicitate pentru a se lua o hotărâre în privința locului. În
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
întreaga românime, pentru istoria generală română, pentru că ""sângele nu se face apă"". Cu acest prilej, a fost amplasată în stânga intrării o placă cu următoarea inscripție: În dreapta intrării se află o placă în care sunt înscriși membrii Consistoriului arhidiecezan din timpul zidirii catedralei. Aceștia sunt împărțiți în trei categorii: În timpul păstoririi mitropolitului Nicolae Mladin (1967-1981), a fost înlocuit acoperișul catedralei și au fost reparate cele două turle. Succesorul său, mitropolitul Antonie Plămădeală (1982-2005), s-a ocupat mai ales de întreținerea și înzestrarea
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]