5,822 matches
-
și cu ochii» este semnificativă din acest punct de vedere, ochii simbolizând dorința. Dorințele sunt atât de mari, încât realitatea nu le poate satisface; - ochiul este uneori încărcat cu energie negativă și răufăcătoare, idee clar redată prin faimosul deochi. Visul pune în discuție mai ales natura dorințelor și calitatea percepțiilor subiectului. În vis, strabismul are o semnificație negativă, sinonimă cu o lipsă de franchețe și limpezime. În viața subiectului există ceva tulbure, în propunerile ce i-au fost făcute sau în comportamentul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
corporale, ele sunt cel mai puțin perisabile și reprezintă, în plan material, ceea ce rămâne după moarte. Sunt deci cumva locul unde sălășluiește sufletul sau, cel puțin, echivalentul lui simbolic. În plus, oasele constituie scheletul și structura. Astfel, în vis, oasele pun în discuție bazele situației ori perenitatea acesteia. Ele oferă un caracter de profunzime mizelor actuale. Piele Instituind frontiera dintre înăuntru și în afară, pielea oferă informații cu privire la calitatea schimburilor. În vis, alterările și culoarea sa simbolizează natura relațiilor pe care subiectul le
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pur sexuală (vezi Sexualitate), falusul simbolizează puterea, forța masculină, creația. El reprezintă, din timpuri imemoriale, obiect de cult, iar reprezentările sale sunt numeroase, fie într-o formă brută, fie în expresii alegorice (stâlp, coloană, obelisc, linga etc.). În vis, poate pune în discuție animus-ul subiectului și poate pune accentul pe calitățile masculine ce trebuie dezvoltate și exploatate: autoritate, combativitate și activitate. Laba piciorului Picioarele sunt puse în evidență în vis în multe moduri, fie și numai prin simplul fapt de a fi pieton
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să își dezvolte anima, să abordeze situațiile cu blândețe și finețe. Pântec Pântecul este în mod simbolic comparat cu un laborator. Este locul transformărilor: de la concepția la formarea fetusului, de la încorporarea la asimilarea hranei. Prin urmare, evocarea sa în vis pune în discuție transformarea internă a subiectului. Reprezentând o doua naștere, ritualurile inițiatice comportă uneori petrecerea unei perioade în pântecul simbolic (peșteră, scorbura unui copac) sau real (pântecul unui animal sacrificat sau al unei balene, ca pentru Iona sau Pinochio). Pântecul stabilește astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fie disciplinat și organizat în acțiunile sale. A strivi În inconștient, strivirea este legată de dominare și opresiune. Sensul dat depinde de cine strivește și de cine este strivit: - când cel ce visează strivește un animal sau un pieton, este pusă în discuție exercitarea autorității sale. Este prea directiv și sfârșește prin a-i împiedica pe alții să se exprime. Dacă strivește viermi, înseamnă că elimină elementele nefaste și este angajat într-un proces de purificare, fără îndoială prea violent și prea radical
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
care le va lua. Visul este mărturia angoaselor sale profunde și, în funcție de derularea sa și de celelalte elemente onirice, arată o concluzie fericită sau, dimpotrivă, nefericită. Biserică Apariția lăcașurilor sfinte în vis dezvăluie nevoile spirituale - conștiente sau inconștiente - ale subiectului. Pune în discuție încrederea subiectului, credința și practica religioasă. Sugerează adesea dorința de a fi împăcat cu sine și de a-și îmbunătăți comportamentul, dar și de a fi protejat, deoarece biserica este prin excelență un adăpost inviolabil. Pe lângă semnificația spirituală atribuită locurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
colective. Se constată că performanțele jucătorilor constituie adesea rezultatul unor impresii de ansamblu. Ele se clădesc deseori pornind de la opinii sau intuiții pe care le considerăm solide și de necombătut, deoarece se bazează pe niște cifre brute. Așadar nu se pune în discuție exactitatea lor pentru că acestea, sunt la rândul lor înregistrate pe calculator. Exemplul cel mai curent de apreciere eronată este cel legat de comparația a două performanțe aparent asemănătoare, aparținând unor jucători diferiți: astfel, în cadrul aceleiași echipe, cele douăzeci de puncte
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
ca fiind problematice șchestionabile - n.n.ț. Permite și încurajează într-adevăr elevii și profesorii să se confrunte cu problemele reale ale existenței și ale relațiilor dintre ele. (Grundy, 1987, p. 105) Încercând să identificăm unele caracteristici ale acestei abordări, putem pune în discuție următoarele aspecte: - centrarea ciclurilor de acțiune și reflecție pe dimensiunea socială, colectivă, precum și pe problemele structurale majore și presante care afectează o întreagă comunitate; - exprimarea clară a unor valori în atitudinile și practicile profesorilor, angajamentul pentru îmbunătățirea societății și pentru
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
unui curriculum care se integrează?”. Aceste domenii sau componente ale curriculumului care se supun proceselor de integrare vor fi abordate în strânsă corelație cu nivelurile integrării investigate anterior. La un nivel mai abstract (dar deloc lipsit de relevanță), se pot pune în discuție: - integrarea viziunilor asupra lumii/realității și a perspectivelor; - integrarea teoriilor și paradigmelor; - integrarea metodologiilor de cercetare. Cum aceste dimensiuni își au locul mai ales în planurile filosofic și epistemologic, iar noi încercăm deja să ne apropiem de politicile și practicile
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
competențelor-cheie. Acestea traversează diferitele sfere ale vieții sociale, precum și, în mod firesc, frontierele disciplinare. Caracterul transferabil face ca valoarea adăugată pe care o aduce instruirea centrată pe formarea acestor competențe să fie extrem de importantă. Transferul, care este o problemă frecvent pusă în discuție atunci când e vorba despre competențele-cheie, poate fi descris în termenii unei funcții observabile: beneficiul obținut din a avea experiență anterioară în dobândirea noilor abilități. Focalizarea nu se face așadar asupra mecanismelor de transfer, ci asupra detectării lor odată ce transferul a
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
semnificative și realizarea unei imagini globale asupra temei Un al doilea pas după identificarea temei relevante este cel al explorării sale din perspectiva diverselor câmpuri disciplinare. Acum pot fi identificate legăturile pe care fiecare disciplină le poate avea cu tema pusă în discuție. Elevii pot participa și la această etapă. Contribuțiile semnificative în acest context trebuie să vină din partea echipei inițiale de cadre didactice implicate în proiectul integrat. Scopul acestei etape este de a avea o primă imagine asupra extensiunii tematice și asupra
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Viena, a apărat, cum s-a priceput, ortodoxia în fața oficialilor habsburgici. În descendența demersului lui Titu Maiorescu din Limba română în jurnalele din Austria, B., în Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alte -isme) (1913), pune în discuție numeroase cuvinte și expresii nemțești și ungurești improprii limbii române, semnalând multe anomalii în fonetică, morfologie și sintaxă, lexicologie și locuțiuni. SCRIERI: Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alte -isme), Brașov, 1913; Dr. Alexandru Bogdan
BANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285601_a_286930]
-
de dicteu, ci pe cel de suprarealitate, definită ca „punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și prezentul, comunicabilul și incomunicabilul, ceea ce este sus și ceea ce este jos încetează să mai fie percepute contradictoriu.” Sunt puse în discuție condiția creatorului și existența poeziei, se proclamă atotputernicia visului, virtuțile automatismului psihic pur, supremația hazardului obiectiv și libertatea absolută a eului. Modul de cunoaștere a sinelui - în serviciul căruia scrierea de texte poetice echivalează cu un fel de terapie - evocă
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Ion Vasile Șerban, Paul Cornea, Livius Ciocârlie, Valeriu Cristea. Ancheta realizată de Alexandru George (la care răspund Cezar Baltag, George Bălăiță, Mircea Ciobanu, Maria-Luiza Cristescu, Laurențiu Fulga, Paul Georgescu, Norman Manea, Aurel Rău, Mircea Horia Simionescu, Dorin Tudoran, Radu Tudoran) pune în discuție Relația scriitor-critic-public. Subiectul numărului 4 din 1980 este Critica, criticul și fenomenul contemporan, temă pe marginea căreia se pronunță Livius Ciocârlie, Irina Eliade, Gheorghe Grigurcu, Dana Dumitriu, Mihai Dinu Gheorghiu, Val Condurache, Liviu Antonesei. În completare, ancheta lui Laurențiu Ulici
CAIETE CRITICE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
condus de către Ion C. Brătianu era preocupat atât de eventualitatea unei campanii a armatei ruse în Balcani, cât și de modalitatea de trecere a trupelor ruse pe teritoriul românesc, în drum spre front 193. Primele contacte diplomatice ruso-române ce au pus în discuție încheierea unei convenții privind trecerea trupelor ruse prin România au avut loc la Livadia, în Crimeea, la 25 septembrie 1876. Din delegația română ce s-a întâlnit cu țarul Alexandru al II-lea și cu cancelarul Gorceakov au făcut parte
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Constanța"1732. La 17 iunie 1893, în preajma alegerilor pentru desemnarea membrilor consiliului comunal al orașului Tulcea, publicația locală Deșteptarea Dobrogei, "în a cărei țintă a fost și trebuie să fie bunăstarea orașului"1733, publica un material în cuprinsul căruia era pusă în discuție "cestiunea bună sau rea a vechiului consiliu și lista ce se propune în contra listei vechi"1734. Publicația Deșteptarea Dobrogei a apărut la Tulcea, pentru scurt timp, în perioada 9 noiembrie 1892 august 18931735. Încă de la începutul articolului menționat jurnaliștii tulceni
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
la cazare, într-un hotel sau într-o pensiune, deschideți geamul și aerisiți permanent camera în care stați și dormiți. Pentru că aerul nu se vede, unii oameni nu știu că aerul există. La proiectarea și executarea unor clădiri, nu este pusă în discuție ventilarea și nu se prevăd instalații pentru ventilarea clădirilor. Această ignoranță și omisiune se plătesc cu viața. Substanțele reținute în organismele umane și animale, se vor reintegra în circuitul natural, după încheierea ciclului biologic de viață, când se produce moartea
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
de obicei să le exilăm cât mai departe posibil? Nu cumva sub aparența lipsei de sens pot fi ocultate experiențe care ne sunt într-adevăr proprii, uneori esențiale? Nu cumva ceea ce numim sens - în mod obișnuit - se cere el însuși pus în discuție? E adevărat, spunem adesea că lumea în care trăim este precară în privința sensului, mai ales în această privință. Ceea ce se întrevede greu este tocmai un posibil sens, de la cel al cuvintelor noastre și până la cel care ar fi propriu existenței
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens. Vrem cu tot dinadinsul să fim în posesia unui sens, să-l configurăm după propriile puteri. Vrem să ne asigurăm de prezența vizibilă și supusă a unui sens, de situarea sa la îndemână, cât mai aproape. Iar dacă uneori punem în discuție ideea de sens, o facem mai ales întrucât acesta nu ne apare suficient de clar, univoc și determinat. În rest, trăim cu acea obișnuință veche de a căuta „un sens în tot ce se întâmplă“; ne vedem deja pe noi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
privire, destule propoziții, idei și imagini pot fi considerate „lipsite de sens“. Înainte de toate, unele reprezentări și idei metafizice, indiferent cărui timp aparțin ele. Cu aproape orice viziune speculativă sensul comun al celor existente e lăsat în urmă. Sau e pus în discuție, denunțat în vechile sale pretenții. În locul unei lumi familiare ni se descoperă deodată ceva straniu, „o lume pe dos“ (Hegel). Iar cele cu sens până atunci apar deodată insignifiante, străine sensului comun. Cum neașteptat se exprimă Cicero, . Mai târziu, Wittgenstein
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cultivă paradoxul, Năgărjuna procedează într-o manieră cu totul neobișnuită. Acceptă unele antinomii tari, orbitoare, chiar dacă în același timp argumentează într-o manieră logică. Acceptă pentru început unele înțelesuri, adevăruri, ca să ne spună în definitiv că nici unul nu este ultimul. Pune în discuție - cu destulă discreție - mai toate pozițiile filozofice, inclusiv cea pe care el însuși pare să o susțină. Vorbește simplu, lăsându-te să vezi cum sensul și nonsensul se arată în același timp cu limitele lor. Iar ceea ce spune poate să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
anume se produce această schimbare, de la percepția inițială a ceva absurd la modificarea completă a percepției. Pentru noi, astăzi, fapta lui Diogene se transfigurează în chiar timpul narațiunii. Caracterul său scandalos nu se mai întoarce asupra grecului în persoană, ci pune în discuție ceea ce se petrece în viața publică, în stradă, înainte de toate cele convenționale, ipocrite. Absurd ne apare mai curând gestul omului de bun-simț, care se socotea scandalizat de conduita lui Diogene. Iar scandalul inițial ajunge pentru noi altceva, o enigmă. Se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
au dat mult de gândit, precum Heraclit din Efes, Zenon din Elea și Cratylos. Unele dintre sentințele lor îi apar destul de obscure, chiar lipsite de sens. Se vede nevoit să revină de mai multe ori asupra lor, cu noi argumente. Pune în discuție afirmația că „unul și același lucru este și totodată nu este“, scandaloasă pentru simțul logic. „Într-adevăr, este peste putință LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 63 50. 51. ca un om săși poată închipui că unul și același lucru este și totodată
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care se naște ca o mare speranță în spațiul european. Este cel care crede nebunește în adevărul teoriei sale și în puterea ei de salvare. Pentru acest om, rațiunea egală cu sine ajunge să fie „mijlocul său ultim“. Nietzsche nu pune în discuție caracterul rațional al gândirii, ci altceva, faptul că un model de raționalitate este asumat în chip fanatic, exclusiv. În fața sa, orice altceva apare suspect, înainte de toate faptul de viață. Ajunge să sufere de o gravă afecțiune („Lumina de zi cea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sigură. Se întâmplă aceasta mai ales când orgoliul noii priviri ne face prea încrezători în propriile idei. Voi da un exemplu în această privință, poate nu cel mai potrivit. Pledând pentru un anume înțeles al edificării de sine, Richard Rorty pune în discuție supoziția mai veche a „fundamentului ultim“, ce pretinde să justifice orice realitate. Este absurdă din punct de vedere logic atâta vreme cât, deși caută să justifice orice, nu se poate justifica pe sine. Este absurdă și în privința vocabularului de care ține, cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]