21,186 matches
-
este viața adevărată? De ce contururile imaginarului ar fi mai puțin fiabile și autentice decît cele ale "realității" murito rului de rînd? Care personaj nu este eu? Idealul mitic al gemelității este deci profund maltratat în opera Agotei Kristof, care o abordează oblic și strîmb. Chiar dacă, în primul volum, el pare să funcționeze sub cupola pronominală a lui noi, finalul romanului ne surprinde prin nedeterminarea ce lasă să planeze o ambiguitate angoasantă asupra identității protagonistului / protagoniștilor: "(...) unul din noi pleacă în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și acela nu e' îmi pare dotat cu o perspicacitate care seamănă bine cu incompetența." Romanul supraviețuiește și evoluează tocmai pentru că este plural, proteiform, în perpetuă metamorfoză, avînd drept singură constantă inconstanța sa. Oricare ar fi problemele pe care le abordează sau ambițiile sale educative, el nu este și nu poate fi un discurs științific, nu face demonstrații, nu inventează concepte, nu țintește (sau nu explicit) la universal, ci se sprijină cuantic, am putea spune pe aleatoriu, pe imprevizibil, pe soluții
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de perucile înfoiate în pseudo-travesti și în pionieră a kitsch-ului new-yorkez. Pare a fi o tematică preferențială pentru talentatul Simon Liberati, autor remarcat al unor texte precum Anthologie des apparitions (2004), Nada (2007), L'Hyper Justine (2009), în care abordează dezinvolt lumea adolescentină pariziană, ori paietele unui fotograf de modă, ori nefericiri sadiene, cu un cuvînt cheie, repetabil în surdină deriva. Încă de la primul său roman, acest fost jurnalist a fost aclamat de o bună parte a criticii ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o construcție sofisticată, o scriitură rafinată și nuanțată în funcție de registrele abordate, și întrebări puternice, fundamentale, încă de la început: trebuie să încerci să salvezi o viață cu riscul de a periclita multe altele?, ce înseamnă civilizația? unde începe sălbăticia?, cum se abordează diferențele culturale? La o primă vedere, François Garde pare un monah auster, ușor distant, introvertit, iar cînd îți mai și spune că scrie mai bine decît vorbește, te întrebi cum te vei descurca încercînd să moderezi o discuție între el
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
juriile marilor premii literare nu se tem defel să încoroneze debutanți, de n-ar fi să-i amintim decît pe Jonathan Littell (2006) sau Alexis Jenni (2011), laureații celei mai prestigioase recompense literare, premiul Goncourt. Cît privește tematica, nou veniții abordează cu predilecție subiecte sociale contemporane: criza, excluziunea, consumerismul etc., arta fabulatorie pură fiind lăsată mai degrabă în seama "veteranilor". De altfel, în buna tradiție pariziană, cititorii au fost pregătiți în acest sens de-a lungul verii de cronicari și jurnaliști
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
roman, care a impus-o rapid pe piața literară), la sonorități grațioase sau neliniștitoare, precum Saturnine (protagonista din Barbe Bleue, 2012), pînă la bizarele Zoïle, Astrolabe sau Albumine. Evident, nu există interviu sau discuție cu Amélie Nothomb care să nu abordeze chestiunea prenumelor personajelor. De fiecare dată, scriitoarea se apără afirmînd că, deși sunt alese cu grijă pentru a servi scopului urmărit, niciunul nu este inventat, toate putînd fi istoric sau mitologic reperate. E drept, adaugă ea zîmbind, că atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se admiră dintotdeauna, dar nu s-au cunoscut pînă acum cîteva zile, deși s-au întîlnit întîmplător pe stradă, pe lîngă parcul Luxembourg, dar timizi cum nu mai știu să fie tinerii condeieri de azi, nu au îndrăznit să se abordeze. Uităm adesea că marii scriitori, cei adevărați, sunt în general discreți și secreți. E vorba de Jean Echenoz, considerat de mulți ca fiind liderul neîncoronat al romancierilor francezi contemporani, și de Patrick Modiano, care toarce nostalgic, de ani și ani
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fost descifrate ...Sau cel puțin așa suține tînărul și neliniștitul filosof parizian Quentin Meillassoux, profesor la celebra Ecole Normale de pe rue d'Ulm, într-o recentă publicație a sa, Le Nombre et la Sirène /Numărul și Sirena (2011), în care abordează mult discutatul secret al poemului emblematic al lui Stéphane Mallarmé, "Un coup de dés"/ "O aruncare de zaruri"... Considerat unul din cei mai sclipitori și originali gînditori ai generației sale, revelat și consacrat de volumul Après la finitude (După finitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ne apleca puțin asupra ei, să survolăm cu mare rapiditate principalele repere din lucrările teoretice ale acestui mare gînditor, adesea contestat, dar cu certă influență în viața intelectuală și politică a Franței. În numeroasele sale texte, autorul Spiritului timpului a abordat din diverse perspective problema cunoașterii, definindu-și modul a a gîndi într-o epocă profund marcată de deconstructivismul derridean drept "co-constructivist", referindu-se la colaborarea dintre lumea exterioară și spiritul nostru pentru a construi realitatea. Poate cea mai cunoscută și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să completeze și să îmbogățească această imagine reductoare. Gîndirea filosofului rămîne dialogică (refuză termenul de "dialectică", din aceleași rațiuni de pervertire istorică), deschisă creativității și imprevizibilului, o gîndire cu adevărat "complexă" în măsura în care încearcă să rupă frontierele între discipline și să abordeze realul din perspectiva totalității, deci inclusiv a oscilațiilor, a erorilor, a contradicțiilor. Ambiția lui e de a pune un diagnostic cît mai corect și de a indica o cale, nu de a explica cum ar urma să arate societatea în urma
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și totuși cu obsesia definitivă a lui eu, purtate de un idiom riguros și constrîngător. Întreaga operă a lui Cioran reprezintă lucrul unei aceleiași subiectivități ("Eu, iată obstacolul. Nu reușesc să-l depășesc. Sunt înțepenit acolo, fără scăpare.") (C) care abordează un unghi de atac diferit sau mai multe unghiuri deodată căci, pasionat de paradox și de logica terțului inclus, gînditorul nu a ezitat niciodată să facă să se încalece mai multe puncte de vedere, concepții filosofice sau judecăți morale pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
55,56,67,68]. Definirea corectă a nodulilor ca preneoplazici sau CHC incipient are o importanță majoră, în raport cu conduita practică. Nodulii displazici sunt urmăriți sistematic prin tehnici imagistice, deoarece o treime dintre aceștia vor dezvolta fenotipul malign. CHC incipient este abordat prin strategii terapeutice cu intenție curativă [7,8]. Specificitatea diagnostică a tehnicilor radiologice cu contrast a fost de 100%, aspect care a condus la validarea metodelor în ghidurile practice [7,8]. Sensibilitatea a fost modestă, deoarece numai 30% din cazurile
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
INTRODUCERE Lucrarea de față intenționează să ofere prin conținutul ei, informații care să îmbogățească literatura sportivă de specialitate abordând obținerea performanței în polo pe apă printr-o abordare interdisciplinară. Perspectivele metodologice oferite antrenorilor și specialiștilor din domeniu, în vederea optimizării performanțelor sportive în jocul de polo pe apă sunt din punctul nostru de vedere următoarele: - abordarea echipei de polo pe
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
poate spune că gradul de omogenitate al unei echipe determină obținerea performanței colective. 1.4 Stadiul actual al cercetărilor referitoare la grupul sportiv Existența unor caracteristici complexe și totodată specifice ale echipelor sportive au determinat pe numeroși psihologi, sociologi să abordeze aceste probleme. Printre cei care au luat inițiativa studierii echipelor sportive sub diferite aspecte, a importanței lor pentru psihologia sportului și psihologia socială se numără: Antonelli, Rioux și R.Chappuis, W.Essing, V.Hosek, Hombravella, E.Kahn, G.Pilz, H.
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
procesului afectiv apreciativ asupra conducerii în echipele de polo pe apă De ce este nevoie, de cineva, care într-un fel sau altul, să conducă echipa, de ce jucătorii au nevoie de un conducător? Această întrebare se pune oricărei încercări de a aborda problema liderului în grup și a căpătat noi valențe în studiul echipelor sportive. Apariția liderului este determinată de natura grupului și situația concretă în care acesta se află la un moment dat. Echipa sportivă, în funcție de caracteristicile sale, poate crea pe
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
le-a publicat în revistele „Dilema”, „Transilvania”, „Secolul 20” și „Sfera politicii” în perioada 1994-1996. Impresionând în primul rând prin calitatea stilului, în care concizia și acuratețea terminologică se combină în mod fericit cu paradoxul și formularea fulgurantă, memorabilă, eseurile abordează principalele antinomii ale gândirii și culturii europene: intelect activ/intelect contemplativ, tradiție/modernitate, sacru/profan, Imperium/Sacerdotium și, mai ales, binomul Orient/Occident, așa cum apare acesta din perspectiva relației dintre ortodoxie și catolicism. SCRIERI: Le Rire des Pères. Essai sur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
desfășurând exerciții de lectură în registre diferite, preponderent fiind cel eseistic și analitic pe marginea unor subiecte extrase din interpretarea clasicilor, din domeniul teoriei literare și din acela al literaturii universale ori din aparițiile editoriale la zi. Scrierile clasicilor sunt abordate din perspectiva unor concepte ale teoriei și criticii actuale, urmărindu-se identificările miturilor și arhetipurilor recurente. Bunăoară, lectura Poveștii lui Harap Alb de Ion Creangă se face pe baza teoriei arhetipurilor și a alchimiei, iar motivul Ondinei eminesciene este apropiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
Știință și Cultură (UNESCO). Astfel, ocrotirea naturii a devenit astăzi în România, o problemă căreia i se dă atenția cuvenită. Oamenii de știință - biologi, chimiști, geografi, geologi, agronomi și silvicultori - au dus și duc o muncă metodică de cercetare științifică, abordând numeroase teme inspirate din rezervațiile naturale, contribuind și în acest fel la cunoașterea și ocrotirea lor. Toate acestea demonstrează importanța ocrotirii naturii, și pentru toți cei care o iubesc și trăiesc în mijlocul ei, de la elevi la profesori, de la tineri la
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
al unei acțiuni sociale (prin analiza actelor locuționare, ilocuționare, perlocuționare, a argumentării, a „limbii de lemn”, a persuadării). Abordarea este semiotică (sintactic, semantic, pragmatic) întrucât aceasta, ca metalimbaj integrator, surprinde o intervenție discursivă sub toate aspectele sale. În primul capitol, abordăm limbajul natural ca instrument al practicii discursive, în sensul că acesta este întrebuințat ca „materie brută” sau ca punct de plecare în construcțiile discursive din orice domeniu cognitiv sau situație de comunicare. Asupra limbajului natural, ca bază de lucru, se
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a discursivității. O construcție discursivă este o conexiune de semne sau entități lingvistice (cuvinte, propoziții, fraze), o conexiune mai mult sau mai puțin corectă și coezivă gramatical, mai mult sau mai puțin coerentă ideatic și consistentă logic. Coeziunea gramaticală este abordată ca o „conectivitate secvențială”, fiind legătura gramaticală dintre enunțuri, care asigură unitatea și continuitatea unei secvențe discursive. Coerența ca proprietate a construcțiilor discursive bine formate constituie relaționarea ideatică compatibilă între entitățile lingvistice ale acesteia, asigurându-i continuitatea și unitatea tematică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
o intenționalitate cognitivă a locutorului, în sensul că acesta este orientat cognitiv spre o anumită stare de lucruri, pe care intenționează să o reprezinte prin limbaj, dar și pentru că el vizează la interlocutor o finalitate cognitivă: înțelegerea. În ultimul capitol abordăm performativitatea, concept introdus de Austin, care trimite la caracterul acțional al limbajului. Pentru Austin, actele de limbaj presupun: actul locuționar, adică a spune ceva cu sens și semnificație; actul ilocuționar care se realizează în limbaj, cu alte cuvinte, „a spune
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
prin el asupra lumii sociale și naturale. 1.4. Abordarea semiotică ca metalimbaj integrator Semiotica, privită dintr-o perspectivă morrisiană, reprezintă o „teorie generală a semnelor”, ce integrează trei ramuri distincte dar complementare și interconectate (sintactica, semantica și pragmatica), și abordează semnele sau limbajele dintr-o perspectivă integratoare, holistă și unitară. Ca „teorie generală a semnelor”, semiotica studiază toate tipurile de semne sau limbaje, fie ele limbaje non-verbale (limbajul corporal sau mimico-gestual, limbajul spațiilor, limbajul artelor vizuale, limbajul vestimentației, etc.), fie
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
reprezentative sunt: „referința tematică” și „schematizarea discursivă”, ultimul concept aparține lui Jean Blaise Grize, și interesează ca „reprezentare sumară, dar esențială a referinței tematice a intervenției discursive.” (C. Sălăvăstru, 1996:142). Discursul la nivel transfrastic se raportează la lumea reală abordând o anumită temă, de aceea și referința este una tematică. Astfel, locutorul construiește schematizări discursive care propun interlocutorului „imagini globale” sau „sinteze cognitive” despre lucruri sau stări de lucruri ale lumii reale. 3.2. Referință, realitate și ficțiune De cele mai multe
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
instituită prin limbaj, realitatea socială va putea fi apoi reprezentată, reflectată prin limbaj, pe dimensiunea sa referențială. Observăm, așadar, o îmbinare a rolului referențial, constatativ cu cel creator sau constitutiv al limbajului în raportarea sa la lumea reală. Înainte de a aborda problema raportului constitutiv / constatativ în cadrul raportării limbajului la lumea reală, să precizăm că rolul referențial poate fi îndeplinit prin mai multe modalități, unele reieșind din celebrul tabel morrisian asupra discursivității. Distingem mai întâi o modalitate „tare”, designativinformativă de raportare la
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
începând cu Aristotel, dar este cunoscută, în special, sub forma distincției sens literal - sens figurat. Deși studiile de retorică tradițională impun mai multe tipuri de figuri retorice ce ilustrează întrebuințarea sensului figurat sau a nonliteralității în practica discursivă, noi vom aborda metafora ca exponent al acestei întrebuințări, copilul reușit al mariajului retoric. Metafora este inclusă în clasa figurilor ce țin de sens, fiind numită și figură semantică, figură de stil sau trop, „prin intermediul căreia se prezintă ca echivalenți doi termeni distincți
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]