21,555 matches
-
însuși, înregistrat de memoria lui Ioan D. Gherea la 17 ani : „Meseria mea e să caut expresia justă ; dau de o primă formulare, o primă aproximație care nu mă mulțumește, pe urmă de alta, până găsesc expresia justă. Ei, am băgat de seamă că acea expresie justă e totdeauna mai scurtă decât cele dinaintea ei. Prin urmare, stilul bun e totuna cu exprimarea cea mai scurtă !” . Interesant acest proces de decantare stilistică la care se referă în diferite contexte cei care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
În prima parte a recitalului, parcă am avut „chietroaie” legate de picioare, la suflet și la minte. Medeea (al doilea monolog) care, Doamne! îmi este atât de drag și căruia-i sunt atât de recunoscătoare pentru că (în fond) m-a băgat în Institut; Medeea a fost ca o femeie care se chinuie să nască și nu poate, și nici cezariană nu vrea să i se facă. Oare s-a receptat cât de seacă eram? De ce eram așa? De ce să dau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a aștepta să vină normal o laudă sau o recunoaștere, numai mintea mea înceată o poate gândi. Mie mi s-ar părea normal să fiu căutată, pentru că artistul, dacă are valoare, nu caută, este găsit! De aceea nici nu mă bag în sufletul celor de Radio sau T.V. (deși Liviu îmi reproșează: „De ce nu mergi peste ei?”; „Cum să merg fără să fiu chemată?”). A nu fi chemată echivalează, la mine, cu a nu avea valoare. N-am făcut nimic atât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
era însoțit de o porțiune destul de considerabilă, pe ambele părți, de morminte. Mormintele lor! Morminte care, privite din depărtare, păreau așezări omenești, deoarece aici tot omul își construiește o casă cu curte spre care este dus și în care este băgat după ce-a murit. Și nici acest lucru nu ne-a șocat, de fapt, cum a făcut-o informația următoare: din cauza sărăciei, a lipsei de locuințe, a chiriilor mari, o bună parte din populația actuală a invadat aceste cimitire-orașe, cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu ne-am prea ocupat, „pasându-i-l” fetei care fără să vrea i-a fost și mamă și tată. Copiii s-au săltat unul pe altul, s-au ajutat. S-au chinuit și noi, părinții, nu i-am prea băgat în seamă, reluându-ne stilul de viață anterior. Credeam că familia se completase dar când fata cea mare avea 21 de ani și băiatul în jur de 11 ani, a apărut fata cea mică. Acest lucru a zguduit din temelii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
urmau a face cărbunii pe care carnea adusă trebuia să sfârâie. Ceea ce părea a fi compromis, s-a îndreptat astfel încât toată lumea a fost mulțumită și îndestulată. Ne-am întors fără grabă la Vâlcea, mai oprind pe ici, pe colo, mai băgându-ne picioarele în câte un pârâu rece, mai culegând plante pentru ceaiuri, mai râzând, mai bombănind... Duminică, 7 iulie Încă o zi ne-a umplut sufletele și iată-ne ajunși după un somn binefăcător în același microbuz dar cu alt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
rând n-am mai primit rația cuvenită, aceasta declanșând în capul meu o idee de revoltă, împărtășită și de câțiva tovarăși de muncă. Conducerea "de partid și de stat" a fabricii a aflat și am fost serios avertizat "să-mi bag mințile în cap întrucât vremea lui Vasile Roaită a trecut". Găsind avertismentele nefondate, după câteva zile mi-am făcut lichidarea, rupând astfel din nou cu o carieră ce se arăta promițătoare. 1957 Vrăjit de Clio! În 1957 am intrat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aceasta fiind o axiomă în cazul meu, nu știu de ce. Dar vorba ceea, Dumnezeu nu bate cu ciomagul... deși cred că în speța respectivă nu era lucrarea "Celui de Sus", ci mai degrabă a "celui de jos", care uneori își bagă coada unde nu te aștepți. Am încercat să mă mut la o grupă de engleză, franceză sau spaniolă, dar n-a fost chip. În final mi-am zis: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lipseau câteva kilograme de miez de nucă și un borcan mare cu miere de albine, pe care le consuma cu religiozitate zilnic în fața noastră. Intrigat de "meniul fix" al amicului, un vecin de pat îl întrebă într-o seară de ce "bagă" atâta nucă și miere în el, răspunsul venind prompt: există studii de specialitate care atestă că cele două produse sunt afrodisiace, "întărind" testosteronul. Junele cu întrebarea se afla în prag de căsătorie și, spre hazul nostru, de a doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
SUA, Anglia, Franța, Germania, Spania, Austria, Olanda, Portugalia, Ecuador, Peru, Argentina, Brazilia.., cisterna mea nu a făcut explozie. Este adevărat că și cei pe care i-am însoțit erau niște adevărați profesioniști, care nu s-ar fi pretat "să mă bage în cerneală" în mod gratuit și nemotivat, cu atât mai mult cu cât nu aveam aparența și prestația unui "aparatcic" supus orbește regimului și lăsam impresia unei culturi și informații bine puse la punct, putând conversa cu ei pe orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
alte produse de negăsit în capitală. Stareța ne-a urat bun venit și poftă bună, scuzându-se că, fiind în post, nu poate mânca și bea nimic. Oaspeții s-au îndestulat, au felicitat amfitrioana pentru bucatele cu totul excepționale, au băgat prin mapele diplomat ouăle închistrite ce li s-au oferit. Într-o atmosferă de bună dispoziție s-a trecut în final la toasturi: pentru regina Olandei, pentru președintele României, pentru secretarul general al ONU, pentru pace... La închinarea în sănătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
gândind ca aș putea, cum se spunea pe atunci, "să-mi aduc aportul" la masa săracă a românilor cu pește de calitate din Chile. Diplomat, diplomat, dar zilnic mă opream și eu pe la cozi să văd dacă s-a mai "băgat" ceva și mă îngrozisem într-o seară, ieșind de la minister, să văd la Hala Unirii coadă la "carcasă de pește", respectiv schelete întregi cu cap, coadă, coaste mai puțin carne parcă evadați de la Muzeul Antipa! Așa că, bine intenționat, l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o fetiță drăguță. Ca "pile" avea un frate redactor la "Scânteia", ceea ce nu era de neglijat! Cam asta era "fișa" omului. Nu mi-a plăcut niciodată să zgândăr în viața altora, după cum nu mi-a plăcut ca alții să-și bage nasul în viața mea. Ca șef de misiune diplomatică însă, la mii de kilometri de casă și într-un teritoriu "ostil" precum cel dintr-o țară cu dictatură militară, trebuia să-mi cunosc "soldații", ca să știu pe cine mă pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a chilienilor de a exploata pădurile cu atâta masă lemnoasă în jur, arborii erau mai întâi selectați de un specialist care-i și marca, respectiv pe cei mai spectaculoși, mai înalți, mai groși. Ceilalți, de 15-20 metri, nici nu erau băgați în seamă, iar de ramuri, crengi, nici vorbă. Crengi groase erau lăsate să putrezească în pădure și când specialiștii noștri le-au spus că la noi se exploatează copacul aproape 100%, chilienii au început să râdă: "no vale la pena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a lua "pulsul". Eram în luna octombrie și presupuneam că "Ziua recoltei" a umplut piețele. Aș, de unde! În alimentare aceleași rafturi goale, aceleași borcane prăfuite cu tocană de legume și morcovi în saramură și aceleași așteptări și cozi poate "se bagă ceva"! Veneam de la Santiago unde găseai de toate, veneam de la Madrid și Geneva... Am perceput văzând tot acel gri generalizat ca pe un pumn în burtă, dar aidoma unui boxer bine pregătit șocul psihic și fizic nu m-a doborât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rețete de calitate, distracția cu restaurantele și barurile închise la ora 21,00, stațiunile turistice orbecăiau în întuneric, programele noastre de televiziune erau jalnice, șoselele pline de gropi și autocarele ca vai de ele... Eram însă fruntași pe ramură la băgat mâna cât mai adânc în buzunarul clientului, în șicanarea și enervarea acestuia, care începea de la frontieră cu vameșii scotocind minute în șir prin bagaje, în așteptarea "ploconului" obișnuit. Cam așa stăteau treburile, și mai stau din păcate și acum! România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vorba lui Euclid! De la "omul în adidași" aveam să ridic ștacheta nu peste mult timp la Uniunea Scriitorilor. Ministrul Adrian Năstase a avut o idee benefică pentru reînnoirea atașaților culturali recrutarea unora din rândul scriitorilor, nebănuind în ce complicații se bagă. Prima a fost discuția la MAE cu președintele Uniunii Scriitorilor, Laurențiu Ulici, pentru analizarea listei de 10 candidați. La intrarea în minister, polițaiul i-a solicitat lui Ulici buletinul. Cum în buletin acesta apărea fără barbă, conform indicațiilor de partid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
îmbarce în avionul de București, așa că au fost expediați înapoi exact de unde au venit la Sao Paulo. Întrebarea colonelului era: "Ce facem cu ei, Brazilia n-are nevoie de emigranți! Fiind ilegali și nevoind să fie repatriați, trebuie să-i băgăm la pușcărie pentru încălcarea frontierei de stat". Nu știu dacă ați citit sau ați văzut prin filme cam ce înseamnă pușcăria pe undeva prin lumea a 3-a. Așa că am dat sfoară în Sao Paulo pe la românii de acolo (pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dăm o mașină ca să meargă la Toledo, afirmând că nu-l interesează conferința președintelui. Precizându-i-se că atât personalul misiunii, cât și autoturismele sunt angajate în acțiunea prezidențiala, respectivul a menționat supărat că va avea el grijă "să ne bage cum se cuvine în cerneală", lucru de care , având în vedere "obiectivitatea" presei naționale, nici nu m-am îndoit!). Reuniunea nu s-a încheiat cu rezultatul dorit de noi, decizându-se începerea negocierilor cu Cehia, Polonia și Ungaria și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de fotbal Atletico-Steaua și despre Madrid, iar pasajul "în roșu" menționa trecerea lui Vadim pe la ambasadă, acesta concluzionând că "singurul diplomat adevărat de la ambasada României la Madrid este domnul consilier Vasile Macovei"! Mi-a venit să râd, deși așa cum mă băgase "în cerneală" domnul Vadim nu era motiv de râs, având în vedere că singurul diplomat "adevărat" din ambasadă nu eram eu, ci persoana care încadrase paragraful cu roșu! (Ciudate mai sunt meandrele vieții "România Mare" a publicat mai multe articole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
România, documentele semnate impuneau un volum enorm de muncă, directorul Direcției Țări NATO, UE și AELS, încheindu-și cu regularitate ziua de muncă pe la orele 22-23 și având săptămâna de 7 zile lucrătoare. Nu mă plângeam, îmi plăcea să fiu băgat până peste cap în hârtii și dosare și când lucrurile mergeau bine, strădania și efortul îmi erau răsplătite. Direcția număra 15 diplomați, unii "născuți", alții "făcuți" și alții, din păcate, rătăciți. Majoritatea erau tineri, fără prea multă experiență și pregătire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
țării. Care sunt atribuțiile și prioritățile MAE? Cu NATO și UE lucrurile s-au mai clarificat, dar ce rămâne cu "restul lumii", de unde practic am dispărut după Decembrie '89, cum stăm cu vecinii de la răsărit, care nu prea ne mai bagă în seama, cu "românii de pretutindeni" și în special cu "rudele" de gradul I, frații din Balcani, cu mult trâmbițata "Diplomație culturală", care refuză să treacă Prutul și Uralii în est, Mare Nostrum în sud și Coloanele lui Hercule în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doreasc) pacea și soluțion)rile pașnice. În ceea ce-i privește pe americani, ar fi greu de f)cut o prezentare coerent) a politicii lor. Cand evreii au hoț)rât că prin sionism s) „acționeze politic”, nu știau În ce se bag). La problemele lor istorice s-au ad)ugat necazurile unui stat mic confruntat cu furtunile unei ostilit)ți s)lbatice. Kedourie nu face afirmații negândite. Ideile sale eman) dintr-o judecat) profund). Și nu este optimist. A șadar, cam asta
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Trilogia greacă. „Unde sunt limba și cultura neamului? Au fost vândute la străini!“ Am Încercat s-o liniștesc pe marea pensionară, dar și-a scos pantoful din picior și l-a ridicat, agitându-l precum Hrușciov la ONU, ca să-mi bag mințile-n cap și să fac să se vorbească limba română pe prima scenă a țării, „nu păsăreasca mă-tii!“ (aflase, Îmi imaginez, despre originea greacă a mamei mele). Mi-am zis că e cazul, ca director general, să profit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
el a așteptat până când am ajuns pe scenă, la repetiția generală de pian. Cu cinci minute Înainte de ridicarea cortinei, Volpe pătrunde cu pas amenințător În sală și strigă la mine că nu am respectat promisiunile inițiale. „Cum e posibil să bagi un Înger În camera lui Faust? |sta nu-i realism, asta-i batjocură. O să râdă lumea În sală.“ Contextul În care inventasem apariția Îngerului era, pe scurt, următorul: când Mefisto intră În cabinetul de lucru al lui Faust, e Însoțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]