20,455 matches
-
puțin decît entuziast. El scria în jurnalul său politic (despre faptul că goga-cuziștii primiseră doar circa 8% din voturi) că "aceasta ar trebui să-l vindece pe Goga de ambițiile lui dictatoriale". Iorga știa că Armand Călinescu, în calitate de ministru de Interne era reprezentantul personal al (deci omul) regelui. Iorga l-a avertizat pe Călinescu că "Goga, cu înclinația lui evidentă spre teatral, trebuia ținut în frîu". Iată de ce l-a numit Carol pe Călinescu în guvern și acest lucru era exact
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
regele pusese ceva la cale, dar era prea tîrziu. În atmosfera de anarhie și prăbușire generală, odată cu creșterea puterii Legiunii, regele a simțit că i se forțează mîna. Începînd cu ziua de 7 februarie, el și-a inițiat ministrul de Interne, Călinescu, asupra planurilor sale. Moment în care Călinescu a părăsit rîndurile Partidului Național Țărănesc, împroșcat cu insulte de către Mihalache. Iorga a fost și el inițiat pe 8 februarie. Iar la 10 februarie 1938, regele a anunțat la "Radio România" cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Averescu, Alexandru Vaida-Voievod, generalul A. Văitoianu, G. Mironescu și Constantin Argetoianu. Ministru al apărării era generalul Ion Antonescu, iar la Externe era Gheorghe Tătărăscu. Cel mai important portofoliu era deținut de acolitul de încredere al regelui, Armand Călinescu, ministru de Interne. Iorga a devenit ministru fără portofoliu. El a salutat instaurarea Dictaturii Regale: "o veche dorință a regelui urma acum să fie împlinită". Odată cu dispariția goga-cuziștilor și nemaifiind nevoit să respecte orientarea antisemită a acestora, tonul "Neamului românesc" s-a schimbat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu ea, deoarece identifica acest regim cu supraviețuirea României Mari. Dar nu guvernul, ci camarila conducea țara. Pe lîngă Carol și Madam Lupescu, esența acesteia era constituită din Ernest Urdăreanu (cel mai nepopular membru al ei) și din ministrul de Interne, Călinescu, un veritabil desperado, poate felul de om de care avea regele nevoie. Călinescu era un filooccidental convins, nemilos și abil. Regele se putea bizui pe talentele lui. Mai erau și industriașii Malaxa și Aușnit (aflați uneori în dizgrație, atunci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Acesta a fost doar începutul. La București, Echipele Morții ale legionarilor au pus măna pe Argetoianu, Tătărăscu, Ghelmegeanu, pe generalul Iliașevici și pe Gigurtu și i-au tîrît la Prefectură. Doar intervenția rapidă a unui oficial pro-Antonescu din cadrul Ministerului de Interne (colonelul C. Rioșeanu) și mai cu seamă cea a Ambasadorului german Fabricius și a Doctorului Naubacher, ca și transferarea lor în incinta ambasadei le-a salvat viața. Era oare Iorga la curent cu aceste evenimente? Nu. Numai cîteva ore s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
loc", acum era prea tîrziu s-o dovedească. Mircea Iorga a telefonat la cabinetul lui Antonescu, dar acesta nu era acolo. A vorbit cu aghiotantul lui Antonescu, colonelul Elefterescu, care l-a sfătuit să-i telefoneze generalului Petrovicescu, ministrul de Interne (un simpatizant al Legiunii). Mircea i-a urmat prompt sfatul, dar fără nici un rezultat. A obținut în cele din urmă legătura cu colonelul C. Rioșeanu de la Ministerul de Interne (un oficial pro-Antonescu), dușman al anarhiei legionare. Acesta a făcut tot
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care l-a sfătuit să-i telefoneze generalului Petrovicescu, ministrul de Interne (un simpatizant al Legiunii). Mircea i-a urmat prompt sfatul, dar fără nici un rezultat. A obținut în cele din urmă legătura cu colonelul C. Rioșeanu de la Ministerul de Interne (un oficial pro-Antonescu), dușman al anarhiei legionare. Acesta a făcut tot ce-i stătea în puteri. A fost întîmplător obținută legătura cu Sima și s-a ordonat instituirea de puncte de control polițienești între Sinaia, Ploiești și București, deși se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
228 8 Op. cit., vol. II, p. 2 9 Op. cit., vol. II, p. 48 10 BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 65, Documentele 109 și 110. După răscoala țărănească, într-un interviu acordat ziarului "Frankfurter Zeitung" (29 martie 1907), ministrul de interne de atunci, liberalul Vasile Lascăr, a explicat că patru cincimi din populația rurală sufereau de foame și erau condamnate să cerșească. Impozitele pentru pămîntul luat în arendă se măriseră de patru ori în Moldova, iar zeciuielile care trebuiau date moșierilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se opunea și el formării guvernului de către Iorga. "Revista de istorie și teorie literară", București, nr. 3-4 (1985), nr. 1, 2-3, 4 (1986) și nr. 1-2 (1987) 41 Lui Carol îi plăcea să impună un homo regius în Ministerul de Interne. Mai tîrziu, i l-a impus lui Goga pe Călinescu (după cum spunea regele) "ca să împiedice prostiile". Scurtu, op. cit., p. 388 42 Vezi Iorga, Formes byzantines et réalités balcaniques, București, 1922 43 Franz Borkenau, The Communist International, Londra, 1938, pp. 110-112
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dar să menținem totul sub control”. Controlul era, Într-adevăr, chiar mai important decât măsurile luate. Nu Întâmplător În fiecare guvern de coaliție - „front patriotic”, „guvern de unitate” sau „bloc al partidelor antifasciste” - comuniștii Încercau să dețină ministerele-cheie: Ministerul de Interne, care le asigura controlul asupra poliției și serviciilor secrete, precum și controlul presei, prin autorizațiile de apariție; Ministerul Justiției, care veghea asupra epurărilor, tribunalelor și judecătorilor; Ministerul Agriculturii, care controla reforma agrară, permițând comuniștilor să facă favoruri și să cumpere loialitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
februarie 1947 de conspirație și, În cazul liderului Béla Kovács, de spionaj Împotriva Armatei Roșii (Kovács a fost trimis În Siberia, de unde s-a Întors În 1956). La noile alegeri din august 1947, falsificate fără jenă de ministrul comunist de Interne László Rajk, comuniștii au obținut doar 22% din voturi, deși Micii Proprietari au fost reduși strategic la 15%. În aceste condiții, calea maghiară spre socialism semăna teribil cu cea a vecinilor de la est. La următoarele alegeri, din mai 1949, Frontul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru restaurarea Habsburgilor și de conspirație cu titoiștii pentru Înarmarea fasciștilor maghiari. Procesele comuniștilor erau de două tipuri. Primul, desfășurat Între 1948 și 1950, a constat În replici imediate la ruptura dintre Stalin și Tito. În Albania, ministrul comunist de Interne Koçi Xoxe a fost judecat În mai-iunie 1949, condamnat și spânzurat În luna următoare. Acuzat de titoism, Xoxe se distingea prin faptul că sprijinise realmente planurile balcanice ale lui Tito, pe vremea când acestea aveau și aprobarea Moscovei. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și comentat pe larg În Vest), care a hotărât că acest lucru nu trebuie să se mai Întâmple. și nu s-a mai Întâmplat. Cu puțin Înainte de execuția lui Kostov, comuniștii unguri i-au Înscenat un proces-spectacol ministrului comunist de Interne László Rajk, un avatar maghiar al lui Tito. Textul era același ca și În Bulgaria: doar numele au fost schimbate. Acuzațiile, detaliile, confesiunile erau toate identice - ceea ce nu e surprinzător, fiindcă ambele procese au fost orchestrate de la Moscova. Rajk Însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Tito. Textul era același ca și În Bulgaria: doar numele au fost schimbate. Acuzațiile, detaliile, confesiunile erau toate identice - ceea ce nu e surprinzător, fiindcă ambele procese au fost orchestrate de la Moscova. Rajk Însuși nu era nevinovat: Întemnițase, ca ministru de Interne comunist, o mulțime de oameni. Dar În cazul lui, rechizitoriul condamna cu insistență „activitatea de trădare” desfășurată ca „agent plătit al unei puteri străine”; maghiarii urau ocupația sovietică, iar Moscova nu dorea să riște transformarea lui Rajk În erou al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împotmolise sau era la strâmtoare, cineva trebuia să fie de vină. Cum altfel puteau fi explicate greșelile unui Lider infailibil? Candidați erau destui: Slánský era antipatizat deopotrivă În interiorul Partidului Comunist Cehoslovac și În afara lui. Stalinistul Rajk fusese un ministru de Interne neîndurător. Tocmai pentru că puseseră În practică măsuri nepopulare al căror eșec era vizibil, toți liderii și miniștrii comuniști erau victime potențiale. Așa cum În războaiele revoluționare franceze generalii Învinși erau acuzați de trădare, miniștrii comuniști se declarau sabotori când măsurile implementate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puțin important decât susțineau atât suporterii, cât și detractorii săi. Principalul instrument de control social erau atotputernicele ministere: nu-i de mirare că De Gasperi, aidoma partidelor comuniste din estul Europei În primii ani postbelici, a menținut ferm Ministerul de Interne sub control creștin-democrat. Cu timpul, sistemul clientelar Împământenit de creștin-democrați a ajuns să caracterizeze politica italiană la nivel național. Celelalte partide au fost nevoite să se conformeze: În orașele și regiunile controlate de PCI, mai ales În Bologna „roșie” și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alte state (cum spunea protestul oficial, „va tulbura armonia internațională a festivalului prin evocarea emfatică a unui trecut dureros”). Guvernul francez s-a conformat prompt și filmul a fost retras 17. Aceasta nu era doar o anomalie izolată. Ministerul de Interne german avea să interzică până În 1957 filmul Der Untertan (Supusul), realizat În 1951 de est-germanul Wolfgang Staudte după romanul lui Heinrich Mann, nefiind de acord cu mesajul său potrivit căruia autoritarismul are rădăcini istorice adânci În Germania. Deși acest fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
datat cu precizie În momentul acestei sentințe. În același an, În Regatul Unit au fost legalizate jocurile de noroc. Patru ani mai târziu, noul guvern laburist a abolit pedeapsa cu moartea; În 1967, cu un reformist remarcabil, Roy Jenkins, la Interne, laburiștii au creat clinici de planning familial finanțate de stat, au modificat legea privind homosexualitatea și au legalizat avortul. În anul următor a fost desființată cenzura dramatică. În 1969 s-a dat Legea Divorțului, care nu a precipitat, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era o coincidență. Încă de când Gomu³ka revenise la putere În 1956, aripa conservatoare (neostalinistă) a Partidului Comunist Polonez căuta un pretext să anuleze liberalizările introduse de el, chiar și pe cele mai modeste. Sub conducerea lui Mieczys³aw Moczar, ministrul de Interne, această opoziție intrapartinică se coagulase În jurul cauzei antisemite. De la moartea lui Stalin până În 1967, antisemitismul - deși endemic În Europa de Est și Uniunea Sovietică - nu a făcut parte din retorica oficială comunistă. După război, mai toți evreii din estul Europei emigraseră spre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a secretarului general al Națiunilor Unite, teroriștii au refuzat să cedeze. Pe 10 mai, corpul lui Aldo Moro a fost găsit Într-o mașină parcată sfidător pe o stradă din centrul Romei. Scandalul Moro ilustra incompetența statului italian - ministrul de Interne a demisionat a doua zi după găsirea cadavrului. După opt ani de legislație antiteroristă frenetică și razii În toată țara, poliția nu reușise, evident, să se infiltreze În subteranele terorismului 11. Faptul că Brigăzile Roșii au reușit să comită asasinate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie abandonaseră tentativa de mărire a prețurilor, fie apelaseră la forță - sau și una, și alta. De data aceasta ele dispuneau de o a treia opțiune - și anume să ceară ajutor chiar de la liderii muncitorilor. În august 1988, ministrul de Interne, generalul Czes³aw Kiszczak, a apelat la Lech Wa³êsa - un cetățean ca oricare altul, lider nerecunoscut al unei organizații nerecunoscute - pentru a negocia Încetarea protestelor muncitorești. Inițial refractar, Wa³êsa a acceptat În cele din urmă. El Îi putea influența pe greviști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statelor membre aflate În dezacord. Acest lucru, alături de succesul lui Elțîn (acum declarat anticomunist) În alegeri, a Înclinat În sfârșit balanța. Conservatorii din partid erau disperați și un grup de Înalți oficiali (printre care prim-ministrul, ministrul Apărării, ministrul de Interne și Vladimir Kriușkov, șeful KGB) au Început să se pregătească pentru o lovitură de stat. Toată Moscova știa că se pregătește ceva - Încă din 20 iunie ambasadorul american l-a avertizat pe Gorbaciov despre existența unei conspirații, fără nici un folos
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie intimidați de evoluțiile de la Kremlin, democrații și naționaliștii au prins curaj: pe fondul acestei nesiguranțe, Estonia s-a declarat independentă pe 20 august, urmată a doua zi de Letonia. Pe 21 august, unul dintre puciști, Boris Pugo (ministrul de Interne și fost șef al KGB-ului leton), s-a sinucis; la ordinul lui Elțîn, colegii lui au fost arestați. În aceeași zi, un Gorbaciov nervos și extenuat se Întorcea la Moscova. Oficial, Gorbaciov și-a recăpătat prerogativele; În realitate, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colaborare au devenit o modalitate obișnuită de a-i discredita pe adversarii politici - chiar și Lech Wa³êsa a fost acuzat În anul 2000 de colaborare cu fostele servicii speciale, deși acest lucru nu a fost niciodată dovedit. Un ministru de Interne postcomunist a amenințat că va face publice numele tuturor adversarilor săi politici compromiși ca foști colaboraționiști. Anticipând acest tip de comportament, Michnik și alți disidenți au fost de părere că era mai bine să se tragă pur și simplu o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sociale”: indivizi eșuați În afara vieții economice normale, cu familii naufragiate În blocurile-barăci de la marginea orașelor, unde nu existau magazine, servicii sau mijloace de transport și unde copiii primeau o educație de calitate inferioară. Un studiu din 2004 al Ministerului de Interne francez conchidea că două milioane de oameni trăiau În astfel de ghetouri urbane confruntați cu excluderea socială, discriminarea rasială și violența conjugală. În unele dintre aceste quartiers chauds, 50% dintre tineri erau șomeri, cei mai afectați fiind cei de origine algeriană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]