21,807 matches
-
apărută mai întâi în limba franceză, în 1990), unde „mutarea” continuă a familiei Goma, urmărită de amenințarea repatrierii forțate în Basarabia ocupată de ruși, devine laitmotivul muzical al exilului în propria țară și, în același timp, nucleul unei proiectate arte poetice: „Dar și mai artă e să refugi, ca noi, basarabenii. Nu chiar pe muzică - e-he, de-am avea un compozitor de-al nostru, basarabean, să compună el Arta refugii...” Acest compozitor va fi G. însuși, care, ajuns la maturitate
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
se Înalță din corp, părăsindu-l. E drept, declinul literaturii este studiat mai degrabă tematic de Marx, pus În relație cu științele umane de Ruffel și rămîne să fie explicat În cea mai foucaldiană manieră de Ranciere prin Înlocuirea unei poetici cu o alta (reprezentativă cu expresivă). Cartea, mai degrabă confesivă, a lui Tzvetan Todorov nu diferă foarte mult În concluzii de celelalte, dar perspectiva de pornire e diferită. Teoreticianul bulgar vede În declasarea literaturii un efect al predării literaturii În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a cărei conștiință nu poate decît să ducă la disperare. Adevărul literaturii este, din perspectivă nihilistă, revelarea lipsei de adevăr. Perspectiva e demitizantă - și de aici la critica ideologică mai e doar un pas. În fine, solipsismul revine la numirea poeticii expresivității: „pe cît e de respingătoare lumea, pe atît este sinele de fascinant.” Să nu uităm, totuși, că solipsismul provine de la Rousseau și că În discuție conceptul de autenticitate rămîne inconturnabil, la fel ca și influența unor anumite idei religioase
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a publicului - liber - din care Își ia un anumit segment, conform mai multor calcule și variabile: o altă eliberare a literartaturii... În sfîrșit, pornind de la Vico, trecînd prin Baudelaire, Todorov urmărește distincția dintre limbajul rațional, cu adevărul său, și cel poetic, cu alt adevăr, figural. Arta devine așadar o „nouă știință” a carismei, a iraționalului, a patosului, un discurs care face apel la sensibil și care imaginează o nouă comunitate, cea estetică, creată pe baza unui sensibil comun, liant mai puternic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se Întîmplă deci cu literatura: o producție de texte normativă, În care poemul era tragedie, eglogă sau sonet, este pusă În scurt timp În chestiune În cele două categorii a priori ale sale: conținutul și forma. Cele patru principii ale poeticii reprezentative - principiul de ficțiune, de genericitate, de conveniență și „de actualitate” (primatul cuvîntului ca act, primatul performativității vorbei) - sunt brusc subvertite. Ficțiunea Înseamnă reprezentare, genericitatea Înseamnă nu numai o ordine, ci reprezenatarea ordinii lumii În creația literară (tot o mimesis
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de la tribună prinții și generalii se instruiesc În arta de a vorbi citind Cidul.” Într-o manieră cît se poate de foucaldiană - Foucault este, În mod clar, maestrul atît gînditor cît și stilist al lui Rancière - acestor patru principii ale poeticii reprezentativității le sunt opuse patru principii ale poeticii expresivității. Primatul limbajului Înlocuiește primatul ficțiunii; principiul egalității tuturor subiectelor reprezentate se opune principiului genericității; principiul indiferenței stilului În raport cu subiectul reprezentat vine În locul principiului convenienței. și, ceea ce era cel mai important, modelul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
arta de a vorbi citind Cidul.” Într-o manieră cît se poate de foucaldiană - Foucault este, În mod clar, maestrul atît gînditor cît și stilist al lui Rancière - acestor patru principii ale poeticii reprezentativității le sunt opuse patru principii ale poeticii expresivității. Primatul limbajului Înlocuiește primatul ficțiunii; principiul egalității tuturor subiectelor reprezentate se opune principiului genericității; principiul indiferenței stilului În raport cu subiectul reprezentat vine În locul principiului convenienței. și, ceea ce era cel mai important, modelul vorbirii În act este Înlocuit de cel al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe rînd, literatura franceză s-a realizat În scrisori și În piese de teatru unde rolul esențial Îl avea, Întodeauna, limbajul cenzurat pînă la stadiul retoricii rebarbative a unor personaje, altminteri, fantoșe. După ce enunță cele patru Înlocuiri prin care o poetică, a ordinii, a suprafeței, este Înlocuită cu o alta, a profunzimii (reprezentarea cu expresia, de filieră foucaldiană), capitolele cărții urmăresc termenii contradicțiilor literaturii ca ipostaze ale conflictului dintre principiul reprezentativ și cel expresiv. Genul „fără gen” luat mai mereu drept
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că adevărul stă dincolo. Dar dincolo nu mai sînt cuvinte - și aceasta este probabil contradicția cea mai acută a literaturii: „limbajul poemului este normat de puterea unei priviri absolute, o privire non-mimetică, pe care cuvîntul nu o poate Înțelege. (...)Limbajul poetic nu mai ordonează vizibilul gîndirii conform economiei reprezentative, ci are ca principiu dedublarea prin care orice lucru Își prezintă sensul și orice vizibil, invizibilul.” Dar prezența, știm, nu echivalează cu ființa. Sensul rămîne, o spune Lyotard, ne-Întruchipabil. Contradicția poate fi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și, deci, un vid. Spre deosebire atît de proza realistă cît și de poezia romantică, expresia astfel formulată tinde spre autarhie. Acel ceva a cărei expresie este rămîne mereu un ceva, o ființă, niciodată ipostaziată pentru că neîntruchipabilă. Aceasta este celebrarea poeticii expresivității, pe care Jacques Rancière continuă să o teoretizeze cu tot mai multă Încăpățînare, pînă În finalul volumului, pentru ca să se Înțeleagă bine care este contradicția internă majoră a literaturii, cea dintre „forma necesară și conținutul indiferent” sau, altfel spus, și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
superficiale - deși textele sînt și ele, Într-un prim moment niște imagini; Împotriva clișeelor, a semnelor culturale recognoscibile de cître toți, familiare tuturor și ca urmare atît de comode. Revue de littérature générale Închide Între copertele-i mari o revoluție poetică. Putem spune că Revue de littérature générale este o crestomație - dar și un manual. Este, Într-adevăr, un concentrat literar compozit publicat Împotriva literaturii care se se publică și se citește Îndeobște, Împotriva istoriei literaturii degrabă clasificatoare, a canonului. În măsura În care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
francez valoros de astăzi nu e roman - e „de fapt dincolo de roman: [...] Singura literatură care are valoare astăzi nu poate fi scrisă decît Împotriva romanului. În căutarea persoanei pierdute.” Autorul citatului adaugă că această literatură - despre proză fiind vorba - este poetică. Despre poezia romanelor lui Chevillard sau Echenoz vorbesc și alți cunoscători ai literaturii franceze contemporane. Așadar, putem conchide provizoriu și simplist, singura literatură care are valoare astăzi este poezie sau un derivat al genului. Poezia este așadar literatura pură anti-literară
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este astăzi În declin. În cultura și spațiul academic anglo-saxon, Încă din anii 1970, ea se vede amenințată. În Franța Însă continuă să dăinuie, dar, semn irefutabil de Îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, În curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată În teze de doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1970, ea se vede amenințată. În Franța Însă continuă să dăinuie, dar, semn irefutabil de Îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, În curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată În teze de doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Însă continuă să dăinuie, dar, semn irefutabil de Îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, În curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată În teze de doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre condiția mundană a poeziei Înțeleasă ca literatură
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numește complexul identității pure al literaturii, care aparține astăzi În mare măsură poeziei, singura practică scriptică rămasă la nivelul - la nivelurile - cuvintelor. Poeziei atît ca gen literar - de care se ocupă Jean-Marie Gleize cît și, mai larg, Întregului corpus literar poetic: roman, eseu, récit, etc. Literatura de expoziție, nu de muzeu - deși În ambele cazuri se arată cîte ceva - este mereu recuperată ca semn de literatura poetică: negată, cum ar veni. Numai că ea s-a perfecționat În ultima vreme atît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literar - de care se ocupă Jean-Marie Gleize cît și, mai larg, Întregului corpus literar poetic: roman, eseu, récit, etc. Literatura de expoziție, nu de muzeu - deși În ambele cazuri se arată cîte ceva - este mereu recuperată ca semn de literatura poetică: negată, cum ar veni. Numai că ea s-a perfecționat În ultima vreme atît de mult Încît știe să recupereze ea Însăși ca semn tot ceea ce oferă spectacolul societății de consum: violență, obiecte, trupuri, exotic, etc. E drept, ea nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poezie - așa cum estimezi numărul de carate al bijuteriilor de aur, de pildă - din ceea ce aude/citește, vor compara imaginea cu modelul, (e clar că modelul e abstract - un concept - iar imaginea, doar ea, e adevărată, dar aflată departe de adevărul poetic.) Putem aprecia, din memorie, cît de mic este conținutul de poezie din poezia contemporană atîta vreme cît poezia modernă-postmodernă, ca purtător de cuvînt al literaturii pure, se produce Împotriva poeziei, ca „poezie fără liră”, pentru a relua sintagma lui Lamartine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și regresiv. Procesul de consum nu este unul de muncă și de depășire, ci un proces de absorbție de semne și de absorbție prin semne. El se caracterizează așadar, cum spune Marcuse, prin sfîrșitul transcendenței.“ Literatura pură - anti-literară și anti-« poetică », deci poetică - este un spațiu omogen, imanent. Scriitorii sînt valoroși În măsura În care sînt capabili să nu refere la un « dincolo », ci să absoarbă ca semn orice transcendență. Este un travaliu cît se poate de actual, dar imposibil de dus la sfîrșit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Procesul de consum nu este unul de muncă și de depășire, ci un proces de absorbție de semne și de absorbție prin semne. El se caracterizează așadar, cum spune Marcuse, prin sfîrșitul transcendenței.“ Literatura pură - anti-literară și anti-« poetică », deci poetică - este un spațiu omogen, imanent. Scriitorii sînt valoroși În măsura În care sînt capabili să nu refere la un « dincolo », ci să absoarbă ca semn orice transcendență. Este un travaliu cît se poate de actual, dar imposibil de dus la sfîrșit. Ieșirea În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bogăție, Îndestulare pentru primul. Viteza unei societăți dominate de capital poate fi celebrată sau, dimpotrivă, tematizată ca sursa unei fascinații meduzante cum face Paul Virilio. Poți saluta delocalizarea, imaginația ta poate urca În spirale către eterul marilor cuvinte, În deliruri poetice, poți plonja Într-o Matrice SF, sau, dimpotrivă, de pe poziții esențialmente moral/metafizice, poți arăta cît de nocivă este ea (să ne gîndim la critica spațiului de la Heidegger sau Lévinas). În orice caz, este limpede că „postmodernitatea” dedusă din metanarațiunea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dacă teoria franceză e de fapt literatură, ce rost mai are literatura franceză ? Fără literatura franceză propriu-zisă, un autor ca Lionel Ruffel n-ar fi putut propune un concept care să dea seama de valoarea temporală a postmodernismului, Împrumutat din poetică : deznodămîntul. Este un cuvînt - Înainte de a fi un concept - care numește bine metanarațiunea istoriei literare românști contemporane, una În care punctul culminant a fost reprezentat de prăbușirea regimului comunist. II. 2. Postmodernismul ca deznodămînt al modernismului Numai că, În România
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noutatea demersului e Îndoielnică. Viart utilizează termenul estetică de fiecare dată cînd e vorba despre redefiniri, ulterior consacrate, ale romanului, dar trece sub tăcere implicațiile avute de unele, mai mult decît decît estetici, veritabile ideologii - cea textualistă, cu precădere - asupra poeticii. Pe de altă parte, dă dovadă de superficialitate atunci cînd tot estetica este chemată În ajutor pentru a alătura, În numele “esteticilor nostalgiei”, nume ca Tournier și Echenoz, pentru a-i separa, prin aceeași cauțiune, pe Claude Simon și Michel Butor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un demers fenomenologic de analiză a literaturii. Dar În fața valului confesiv hard al ultimilor ani, selecția nu stă În picioare. Nici Doubrovski n-are ce căuta alături de Annie Ernaux, nici des Forêts alături de Sarraute. “Romanul exhibiționist” este realizat după criteriile poeticii expresivității. Herve Guibert, În Des Aveugles, reeditează, ca și Suskind, experiențe senzualiste de secol XVIII, Într-un limbaj accesibil și În imagini deloc “exhibiționiste”. În cazul “literaturii homosexuale” sau așa-numitor “sida-fictions”, deși n-am argumente solide, cred că tipologizarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o dată, mi-a devenit indiferent dacă mă masturbez sau nu. Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mor sau nu." Internția naratorului este aceea de a sugera efectele unui coup de foudre. În același timp, cele două fraze concentrează arta poetică a lui Frédéric Beigbeder. Cititoare/cititori, tocmai ați intrat În lumea unde nimeni nu este mai presus decît celălalt - Beigbeder este simpatizant comunist, de chichi, desigur -, În care indivizii trăiesc fără să știe de ce, dar n-au de gînd să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]