201,835 matches
-
de Jos, în apropiere drumul național DN7C, Transfăgărășan. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 4 hectare și se suprapune rezervației naturale Lacul Tătarilor. Aria protejată reprezintă o zonă de pășuni
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 4 hectare și se suprapune rezervației naturale Lacul Tătarilor. Aria protejată reprezintă o zonă de pășuni și mlaștini oligotrofe (încadrată în bioregiune continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei) aflată în partea nordică a Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali) în Țara Făgărașului. Aceasta
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
bioregiune continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei) aflată în partea nordică a Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali) în Țara Făgărașului. Aceasta adăpostește o gamă variată de vegetație și faună specifice turbăriilor. Situl conservă un habitat natural de interes comunitar de tip: "Comuntății depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase" și protejează un amfibian (aflat pe lista roșie a IUCN) din specia "Triturus cristatus" (triton cu creastă). Flora este una caracteristică zonelor umede, alcătuită din vegetație lemnoasă cu
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
Lacul Beibugeac este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în Dobrogea, pe teritoriul administrativ al județului Tulcea. Aria naturală se află în sud sud-estică a județului Tulcea pe teritoriul nordic al satului Plopul (în partea cenral-nordică a Dobrogei), în imediata apropiere de drumul județean DJ222, care leagă localitatea Sarinasuf de Murighiol. Zona a fost declarată Arie de Protecție Specială
Lacul Beibugeac (sit SPA) () [Corola-website/Science/330355_a_331684]
-
24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 470 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări enumerate
Lacul Beibugeac (sit SPA) () [Corola-website/Science/330355_a_331684]
-
deveni Ptolemeu al II-lea (Philadelphos), îl asociază pe acesta la domnie, în 285 î.e.n., iar, după doi ani, având vârsta de 84 de ani, se stinse, fiind singurul dintre diadohii lui Alexandru cel Mare care a murit de moarte naturală.
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sud-estul României, pe teritoriile administrative al județelor Buzău și Brăila. Aria naturală se află în partea central-estică a județului Buzău și cea vestică a județului Brăila (pe teritoriul
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sud-estul României, pe teritoriile administrative al județelor Buzău și Brăila. Aria naturală se află în partea central-estică a județului Buzău și cea vestică a județului Brăila (pe teritoriul orașelor Buzău, Pătârlagele și Nehoiu și al comunelor Berca, C.A. Rosetti, Cilibia, Cislău, Gălbinași, Măgura, Mărăcineni, Pănătău, Pârscov, Săgeata, Săpoca, Unguriu, Vadu Pașii
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
de-a lungul drumului național DN10, care leagă orașul Întorsura Buzăului de municipiul Buzău. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.947 hectare. Situl reprezintă o zonă (încadrată în bioregiune continentală și stepică) de luncă (stepe
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.947 hectare. Situl reprezintă o zonă (încadrată în bioregiune continentală și stepică) de luncă (stepe, râuri, lacuri, mlaștini, pajiști naturale, terenuri cultivate, păduri aluviale, tufărișuri și zăvoaie) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și Isoëto-Nanojuncetea, Galerii ripariene și tufărișuri (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae), Pajiști
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
o suprafață de 6.947 hectare. Situl reprezintă o zonă (încadrată în bioregiune continentală și stepică) de luncă (stepe, râuri, lacuri, mlaștini, pajiști naturale, terenuri cultivate, păduri aluviale, tufărișuri și zăvoaie) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și Isoëto-Nanojuncetea, Galerii ripariene și tufărișuri (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae), Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane" și
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
beldiță ("Alburnoides bipunctatus"), scobar ("Chondrostoma nasus"), clean ("Leuciscus cephalus") și insecte: fluture ("Apatura metis"), cosaș de stepă ("Saga pedo") În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, muzee, arii naturale protejate); astfel: Reportaj
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
doctoranzi, la care se adaugă un total de 3900 de angajați, inclusiv 315 profesori titulari. Originile Universității Linköping încep din 1967, când un departament al Universității Stockholm a fost stabilit în Linköping, oferind studii umaniste, de științe sociale și științe naturale. Doi ani mai târziu au fost fondate și Institutul Tehnologic și studii medicale. În 1970 toate activitățile erau conduse de către trei facultăți din cadrul Universității Linkoping: Facultatea de Arte și Științe, Facultatea de Medicină și Institutul Tehnologic. În 1986 a fost
Universitatea Linköping () [Corola-website/Science/330351_a_331680]
-
Linköping. In același an a fost deschis cel de al treilea campus în orașul-vecin Norrköping unde în prezent își desfășoară activitatea Institutul Tehnologic. Universitatea Linköping conduce studii de cercetare și post-universitare în domeniile technologie, medicină, și studii umaniste, precum și științe naturale, educaționale, sociale și comportamentale. O specificitate notabilă este deschiderea față de cercetarea multi/interdisciplinară, în 1980 fiind prima universitate suedeză care a introdus cercetare tematică interdisciplinară la Facultatea de Arte și Științe și o curs cu perspectivă interdisciplinară la școala doctorală
Universitatea Linköping () [Corola-website/Science/330351_a_331680]
-
Măgura Odobești este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în estul țării, pe teritoriul administrativ al județului Vrancea. Aria naturală se află în extremitatea centrală a județului Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunelor Bolotești, Broșteni, Jariștea, Mera, Reghiu și Valea Sării, în imediata apropiere de drumul național DN2A, care leagă municipiul Focșani de Târgu Secuiesc. Zona a fost declarată Arie
Măgura Odobești (sit SPA) () [Corola-website/Science/330384_a_331713]
-
protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 13.164 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală cuprinsă între râurile Putna și Milcov) reprezintă o zonă naturală (râuri, pășuni, păduri de foioase, terenuri arabile cultivate) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE din
Măgura Odobești (sit SPA) () [Corola-website/Science/330384_a_331713]
-
este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în Dobrogea, pe teritoriul administrativ al județului Constanța. Aria naturală se află în extremitatea central-estică a județului Constanța (în Podișul Dobrogei, în nordul satului Limanu), pe teritoriul administrativ al orașului Mangalia, în imediata apropiere de drumul județean DJ391, care leagă municipiul de satul Albești. Zona a fost declarată Arie de
Limanu - Herghelia () [Corola-website/Science/330400_a_331729]
-
avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 874 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică pontică și stepică ce înglobează bălțile "Hagieni, Mangalia" și "Limanu") reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, stepe, pajiști naturale, pășuni) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009
Limanu - Herghelia () [Corola-website/Science/330400_a_331729]
-
în România) și se întinde pe o suprafață de 874 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică pontică și stepică ce înglobează bălțile "Hagieni, Mangalia" și "Limanu") reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, stepe, pajiști naturale, pășuni) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice
Limanu - Herghelia () [Corola-website/Science/330400_a_331729]
-
Șindrilița este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în estul țării, pe teritoriul administrativ al județului Vrancea. Aria naturală se află în partea vestică a județului Vrancea (aproape de limita teritorială cu județele Buzău și Covasna), pe teritoriul administrativ al comunelor Nistorești și Nereju, în apropierea drumului județean DJ205D, care leagă satul Paltin de Nereju Mic. Zona a fost declarată
Șindrilița (sit SCI) () [Corola-website/Science/330395_a_331724]
-
și Nereju, în apropierea drumului județean DJ205D, care leagă satul Paltin de Nereju Mic. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 858 hectare. Situl reprezintă o zonă montană (încadrată în bioregiunea alpină a Munților Vrancei, unitate de
Șindrilița (sit SCI) () [Corola-website/Science/330395_a_331724]
-
2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 858 hectare. Situl reprezintă o zonă montană (încadrată în bioregiunea alpină a Munților Vrancei, unitate de relief a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali) cu pajiști naturale, stepe, râuri, păduri de foioase și păduri în amestec; ce adăpostește floră (măcrișul iepurelui - "Oxalis acetosella", mur - "Rubus hirtus") și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Fânețe montane, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Păduri acidofile de
Șindrilița (sit SCI) () [Corola-website/Science/330395_a_331724]
-
relief a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali) cu pajiști naturale, stepe, râuri, păduri de foioase și păduri în amestec; ce adăpostește floră (măcrișul iepurelui - "Oxalis acetosella", mur - "Rubus hirtus") și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Fânețe montane, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)". Printre raritățile faunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind
Șindrilița (sit SCI) () [Corola-website/Science/330395_a_331724]
-
Fânețe montane, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)". Printre raritățile faunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) se află specii (protejate și incluse pe lista roșie a IUCN) de mamifere: urs brun ("Ursus arctos")), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"); amfibieni, reptile cu specii de: triton cu creastă
Șindrilița (sit SCI) () [Corola-website/Science/330395_a_331724]
-
este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în vestul țării, pe teritoriul administrativ al județului Timiș. Aria naturală se află în partea vestică a județului Timiș, pe teritoriul orașului Ciacova și al comunelor Banloc, Ghilad, Giulvăz, în imediata apropiere a drumului național DN59B care leagă localitatea Cărpiniș de orașul Deta. Zona a fost declarată Arie de Protecție Specială
Pădurea Macedonia () [Corola-website/Science/330430_a_331759]