21,555 matches
-
sau a Olandei care trecuse pe la noi ca să se intereseze de sănătatea lui. Îmi amintesc vag cum am alergat odată până la căruciorul lui, pentru a-i arăta o pietricică frumoasă, pe care el a examinat-o pe Îndelete, apoi a băgat-o În gură. Îmi pare rău că n-am fost mai curios În anii următori, când mama depăna amintiri despre acele vremuri. Erau tot mai dese perioadele În care intra Într-o stare de inconștiență; În timpul unei asemenea crize a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu glasurile Îndepărtate din vale, cu un stol de porumbei ce brăzda cerul fraged, compusese acea romanță Înaripată (și singura persoană care a memorizat melodia și toate cuvintele a fost fratele meu, Serghei, pe care aproape că nici nu-l băga În seamă, care mai era și bâlbâit, pe deasupra, și care a murit și el). „L’air transparent fait monter de la plaine...“, cânta el cu o voce Înaltă de tenor, așezat la pianul alb din casa de la țară - și dacă se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
meu de odinioară, unde păruse a fi ocrotit de intervenția artistului. Casele s-au năruit În amintirea mea pe tăcute, ca În filmele mute de odinioară, iar portretul bătrânei mele guvernante franțuzoaice, pe care l-am Împrumutat odată unui băiat, băgat Într-o carte, se șterge repede, acum când este inclus În descrierea unei copilării fără nici o legătură cu propria mea copilărie. Omul din mine se revolta Împotriva creatorului de ficțiune și iată-mă acum Încercând disperat să salvez ce a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pensées“. Și de parcă natura n-ar fi dorit s-o cruțe de nici un motiv de hipersensibilitate, era și tare de urechi. Uneori, la masă, noi, băieții, observam brusc două lacrimi mari prelingându-se pe obrajii plini ai Mademoiselleei. „Nu mă băgați În seamă“, spunea ea În șoaptă și continua să mănânce până ce lacrimile neșterse o orbeau; atunci, cu un sughiț sfâșietor, se ridica și ieșea Împleticindu-se, din sufragerie. Treptat, adevărul ieșea la iveală. Să zicem, de pildă, că se discuta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de suveniruri și a alergat spre mine cu un breloc, un minuscul pistol de argint, pe care era nerăbdător să mi-l arate - și dintr-odată, s-a Întins pe trotuar, dar n-a plâns În timp ce se aduna de pe jos, nebăgând În seamă genunchiul care-i sângera și ținând Încă strâns În mână minuscula armă. În vara lui 1909 sau 1910, m-a inițiat plin de entuziasm În posibilitățile dramatice ale cărților lui Mayne Reid. Le citise În rusă (fiind În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ea este Înfățișată ca fiind pradă geloziei (sentiment pe care-l trăiam acut la niște oribile petreceri când Mara Rjevuski, o copilă palidă cu o fundă albă de mătase prinsă În părul negru, Înceta brusc și inexplicabil să mă mai bage În seamă), În timp ce stătea la marginea azoteei ei cu mâna albă odihnindu-se pe cornișa parapetului „Încă umezit de roua nopții“, și sânii ei gemeni coborau și urcau În ritmul respirației ei iuți și spasmodice, sânii ei gemeni, recitesc, coborau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o redau așa) - și ceva despre parfumul vechii lumi adus din depărtare de o flașnetă. Cele mai penibile dintre toate erau rușinoasele spicuiri din textele cântecelor lui Apuhtin și ale marelui duce Constantin, de tipul țiganski. Acestea Îmi erau insistent băgate pe gât de o mătușă tinerică și destul de atrăgătoare, care știa de asemenea să recite celebra poezie a lui Louis Bouilhet (À une femme), În care un arcuș de vioară metaforic este inadecvat folosit pentru a cânta pe o chitară
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de teatru prosperau. Într-o dimineață, pe un drum de munte, am Întâlnit brusc un bizar cavaler, Înveșmântat Într-un costum cerchez, cu fața transpirată, Încordată, vopsită Într-un galben straniu. Își tot smucea furios calul care, fără să-l bage În seamă, o pornise În jos pe o cărare abruptă, cu un pas ciudat de hotărât, ca o persoană care părăsește jignit o petrecere. Mai văzusem cai fugind dintr-un loc, dar nu mai văzusem niciodată unul ștergând-o la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
știu... Începe tu, spune el fericit strângându-i mâinile. Risipește vrajba iubirii voastre. Desfă baierele inimii. Ai uitat dragostea de la început? A fost începutul, spune ea cu tristețe. A fost focul de paie al începutului. Apoi... ...Apoi, parcă și-a băgat dracu' coada, Doamne iartă-mă! continuă el și își face cruci peste cruci prosternându-se la icoane. Dracu' mă pune să păcătuiesc mereu înaintea Feței tale... Ștefan are o inimă caldă... Caldă? Nu s-ar spune. E de oțel. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Chiar m-ai vrăjit. Trebuie să mă descânt singur, altfel e cu primejdie mare, spune pe un ton serios și stupește de trei ori în vânt să nu-i fie de deochi. "Frunzuliță sălcioară, Tu Voichiță Mărioară, Ochii tăi mă bagă-n boală, Sprâncenele mă omoară... Bat-o Doamne și-o mai bate, Că m-a băgat în păcate, Bat-o Doamne, arz-o focu', Că m-a ... că m-a..." Na... c-am uitat! Descânte-mă tu mai departe. Știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un ton serios și stupește de trei ori în vânt să nu-i fie de deochi. "Frunzuliță sălcioară, Tu Voichiță Mărioară, Ochii tăi mă bagă-n boală, Sprâncenele mă omoară... Bat-o Doamne și-o mai bate, Că m-a băgat în păcate, Bat-o Doamne, arz-o focu', Că m-a ... că m-a..." Na... c-am uitat! Descânte-mă tu mai departe. Știi să descânți? Ohoo! Știu o grămadă, chicotește Voichița. Te-a învățat taica? o înțeapă Ștefan. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bărbie; ții minte? Ștefan, amintindu-și, râde: Te încăpățânai, nu voiai să ridici capul... Deschide ochii, fătuco!" mi-ai poruncit. Râdeai. Deschide-i!!" Și i-ai deschis! Brrr! M-ai fulgerat cu niște ochișori albaștri, plini de ură, să mă bagi în mormânt... Pe frunte ți se prelingea o dâră de sânge închegat, amestecat cu noroi și sudoare. O zgârietură, mă însemnase o săgeată în zbor... Aici, îi pipăie Voichița fruntea, se mai simte urma... M-ai privit în ochi... Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
târgului, dacă dregătorii se țin de pravilă... La a doua ulcică, mai pe șoptite, îl iau în pleaznă pe Vodă cât îl au ei la inimă ba-l pișcă, ba-l înțeapă... Îmi zbârlesc musteața, fac fețe-fețe, o-nghit și bag nasul în ulcică să nu mă dau de gol. Afurisiți moldovenii iștea, de unde le-or fi aflând pe toate? Râd eu... râd mânzește de mine însumi! Boierii râd și ei... La a treia ulcică, se iau de Mahomed; l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Mahomed; l-au și tras în țeapă! Numa' Dumnezeu a scăpat neluat în tărbacă. Nu se știe însă dacă le dădeam și a patra ulcică... Nu le-am dat-o. Cine știe ce-mi mai auzeau urechile... Dar am băgat la glagorie. Gura prostimii, adevăr grăiește, încheie Ștefan și începe să tușească. Tusea aiasta, lămurește el, mi se trage de la Baia vă amintiți? atunci când am stat o noapte întreagă îngropați în zăpadă. Apoi, când am pus focul, ne-am perpelit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu cutezi a te înfățișa înaintea ochilor mei decât atunci când vei fi "prima sabie în luptă"! Voi fi! îl înfruntă el semeț. Din gură e simplu. Să te vedem în faptă! Îți dau o săptămână... Apoi, ne tăiem în săbii. Bagă de seamă! N-am fiu! N-am decât oștean. De nu te aperi, te crestez fără milă! Ai auzit?! Și... și Măria ta să bage de samă! Nici eu n-am tată! Ștefan izbucnește în hohote de râs, mulțumit: Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
simplu. Să te vedem în faptă! Îți dau o săptămână... Apoi, ne tăiem în săbii. Bagă de seamă! N-am fiu! N-am decât oștean. De nu te aperi, te crestez fără milă! Ai auzit?! Și... și Măria ta să bage de samă! Nici eu n-am tată! Ștefan izbucnește în hohote de râs, mulțumit: Așa te vreau, fiule! Cutezător! Dar nu nesăbuit! Să nu uiți însă că pentru un domn ascuțișul sabiei n-ajunge; ascuțișul minții e și mai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să fim" cu frații munteni, "să suspinăm" împreună, la Dunăre, împotriva turcilor! spune Ștefan. -... "Suspinând foarte după Domnul nostru!" se sclifosește Mihail cu of și vai. Auzi, "Domnul nostru"! Ce, i-al lor?! Ar vrea ei! Ștefan nu-l mai bagă în seamă: Le răspunzi să stea în pace. Turcii vin asupra Moldovei... Și ne vom strădui să-i oprim aici, pe pământul, în pământul Moldovei. Cu ajutorul lui Dumnezeu și împreună cu regele lor Mathias, vom lupta împotriva păgânilor până în ruptul capetelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i-am smuls Chilia; și mult l-a durut pierderea Gurilor Dunării și ieșirea la Marea cea mare. Ce căta un cui străin înfipt în inima Moldovei?! protestează Vlaicu. Asta așa-i! Cu dreptate a fost... Dar de ce mi-am băgat coada în răscoalele din Scaunele secuiești, când secuii și sașii s-au răzvrătit împotriva stăpânirii? Dar de ce Mateiaș oploșise la Buda pe ucigașul de Petru Aron și uneltea cu el să te dea jos din Scaunul Moldovei? sare Luca Arbure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și odihnească oasele bătrâne și mult chinuite, îl tot plimbă. Scoate racla!... Bagă racla! Cum dau tatarii, scoate racla, să-i alunge! Când nu plouă, scoate racla, să aducă ploaia! Când plouă peste măsură, scoate racla s-o oprească! Când arde Suceava, scoate racla să stingă focul! Mai greu când e vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atunci, a luat-o... o ia goală, în brațe și o culcă pe pat și... A fost ca atunci când i s-a dăruit prima oară... Și pământul în replici se mai cutremura sub ei. Dar ei, prea îmbrățișați, nici nu băgau de seamă... 9 Nunta însângerată Spre apus, lumina prefirată prin vitraliile ferestrei aruncă pe dalele de piatră pete multicolore ce se răsfrâng destrămând dulcea semiobscuritate a paraclisului. Pe perete, Iisus, bătut în cuie pe o cruce mare de stejar, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și Domn a toată Țara Moldovei!! Cine nu este cu mine este împotriva Moldovei!!" și Ștefan izbucnește în hohote mari de râs. Să fii văzut atunci ochi boldiți și guri căscate... Câțiva au pus mâna pe săbii, dar le-au băgat repede în teacă; cetatea era înconjurată de vitejii mei. Când a fost vorba să înapoieze pământurile hrăpite cu japca... Dumnezeule! Turbaseră! Au încercat vechile lor figuri: cu pumnalul, cu otrava, cu borșul... Prea târziu! Toată Moldova se adunase în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de bărbie și-i înalță capul. Ea stă cu ochii închiși. Ce s-a întâmplat, Voichiță? Tremuri... Zău, nu mănânc veverițe, îi spune zâmbind și îi descântă ochii făcând cruciulițe peste pleoapele lăsate: "Frunzuliță sălcioară, Voichiță Mărioară, Ochii tăi mă bagă-n boală"... Din colțul pleoapelor, o boabă de lacrimă strivită se sparge și se rostogolește șiroind pe obrazul Voichiței. Ooo! Veverița mea dă apă la mâțe... E grav... Cine te-a supărat?! Acu scot spada! Voichița, cu ochii împăienjeniți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
exasperat. Nici n-ați apucat s-o trăiți bine... După ce că-i așa scurtă... Știi cum e viața, Voichițo? E ca și cum ai intra pe-o ușă și-ai ieși pe alta. Viața e un vis. Când te trezești, nici n-ai băgat de seamă că a venit toamna. Și ai atâtea de împlinit... De aceea, trebuie trăită intens! Să arzi! Să creezi! Să dai ceva din tine! Munca și dragostea îi dau un sens, ne salvează de zădărnicia trecătoarei noastre vieți. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mea de taliană, o să aveți și voi cenere... A Roma!... A Veneția!... Cenere de palazzo! Cenere de cattedrale! Cenere universita! De toate o să aveți! Memento Constantinopole, Serenissime!" Mascalzzoni a capisco subito. S-a gălbejit și a tăcut mâlc. I-am băgat morcovul, râde el. În schimb, i-am rupt gura cu româncuțele noastre; i se scurgeau ochii după ele: "Bella!... Bellezza! Bellissima!". Parcă nu ne-am fi priceput și noi să înălțăm catedrale?! se aprinde Vlaicu. Să doarmă și domniile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înfiorându-i cu gânduri rău prevestitoare... Da' Isaia nu mai vine, bre? Să jurăm ce avem de jurat și să plecăm pe la cășile noastre, insistă Cupcici. Negrilă schimbă vorba, pentru că îi păcănea în urechi cuvântul: "Salcie! Salcie! Salcie!"... Voi ați băgat de samă? Lui Vodă îi pică mucu' după fătuca Radului Vodă... Băgat, zâmbește răutăcios Alexa, făcând nerușinat cu ochiul. Se șoptește că diavolița i-a făcut cu ulcica de l-a scos din minți; și doar Vodă-i geambaș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]